Cazare de poveste

TIPĂREȘTE

Dacă v-aţi imaginat vreodată iatacuri secrete în peştera plină de comori a lui Aladin, o să vi se pară familiare camerele acestui hotel. Şi când zic hotel, mi se pare că nu se potriveşte deloc cuvântul, clădirea e mult mai intimă şi mai cochetă decât orice hotel am întâlnit până acum pe unde am umblat.

S-o luăm cu începutul!

Localizarea e una privilegiată, nu foarte departe de centrul Goreme, dar suficient încât să fie linişte; cu o terasă (de fapt, mai multe) cu vedere atât spre răsărit cât şi spre stâncile spectaculoase de la miazănoapte ori către înălţimile după care apune soarele. Of, e mult de spus despre terase şi locurile plăcute de răsfăţ de aici, aş putea scrie un review numai despre ele!

Dar să revin la subiect. Taşkonak înseamnă "casa de stâncă" şi chiar aşa şi este, după cum aflăm dintr-o poveste care se găseşte împreună cu alte informaţii utile în fiecare cameră: două case alăturate, săpate în stâncă acum sute de ani au fost amenajate şi utilate astfel încât s-a obţinut în zilele noastre o frumoasă pensiune, să-i zicem "boutique-cave".

Totul e din piatră şi unde nu-i piatră e lemn masiv, din acela închis la culoare, de parcă l-au înnegrit anii. Nimic din plastic, nimic kitsch, de prost gust. De la canapelele cu perne comode de pe terasa acoperită (iar încep să aduc vorba!), la decoraţiunile camerei de primire, de la aşternuturile şi cuverturile din materiale naturale, în culori calde, la feroneria frumos aleasă pentru ramele oglinzilor, balustrade interioare şi alte obiecte, de la mobilierul simplu şi solid până la covoraşele ţesute şi perechea de iminei roşii brodaţi care stăteau ca din întâmplare la o uşă... totul e deosebit de bine potrivit ca să alcătuiască o atmosferă unitară.

Clădirea rezultată prin unirea celor două vechi locuinţe e un soi de labirint cochet, nimic nu e monoton şi simetric, există holuri, cotituri, scări interioare, bolţi şi nişe din piatră, se poate intra şi pe jos, pe o poartă, prin curtea interioară cu ziduri îmbrăcaţi în trandafiri dar şi pe sus, coborând din terasă în terasă. Iar gazdele, ei bine şi ei sunt dintr-o poveste.

Ea, australiancă, o blondă cu cei mai albaştri ochi, surâzătoare şi hotărâtă a venit în urmă cu 15 ani în Cappadokia pentru o vacanţă şi a rămas de dragul unui turc oacheş care lucra într-un atelier de covoare... Au împreună acest hotel şi un restaurant în centru, de succes din câte am putut să constatăm. Aşadar Angela şi Yilmaz ne-au primit călduros şi ne-au dat o cămăruţă cochetă cu două ferestre către vale.

Baia, deşi micuţă, îşi făcea treaba. Poate singura ciudăţenie era că chiuveta nu mai încăpuse acolo, aşa că era înglobată într-un fel de nişă-chicinetă, în cameră. Tot în aceeaşi zonă, aveam la îndemână fierbător şi toate cele necesare preparării ceaiului, inclusiv sortimente care mai de care mai tentante. Existau deasemenea şi accesorii pentru baie - şampon, săpun, balsam de păr. Prosoapele, nu trebuie să mai spun, erau albe şi pufoase iar totul strălucea de curăţenie. În fiecare zi ni s-a luat gunoiul şi s-a dereticat camera.

Deşi nu aveam tv în cameră (nici nu i-am dus lipsa), semnalul wifi era excelent peste tot, astfel încât se putea consulta internetul din vârful patului, de la masa ori... aţi ghicit, de pe terasa :).

Mmm, hai să îmi mut gândul la ceva la fel de plăcut.

Micul dejun. Era un festin al zilei, nu exagerez. Punctul forte îl constituiau clătitele americane pufoase, asortabile cu o multitudine de dulceţuri de casă făcute de mama-soacră, adică o turcoaică get-beget. Sincer, cea de vinete, m-a dat pe spate!

După micul dejun, luat afară, ştiţi voi unde, sau înăuntru ne consultam cu gazdele în privinţa traseelor şi altor detalii legate de activităţile din zonă. Ni s-a desenat o schiţă a drumului, ni s-au dat toate lămuririle şi chiar s-au oferit să ne ducă cu maşina în diferite puncte cheie, ceea ce înţeleg că mulţi turişti acceptă, doar că noi voiam să mergem pe jos.

Am fost în două rânduri şi la restaurantul lor,FatBoy. Mâncare bună, reducere 10% şi returnarea bacşişului (asta pentru că eram oaspeţi la hotel). Atmosfera era tinerească, am nimerit chiar o seară de karaoke cu chinezi, ceva deosebit.

Despre oraş şi zonă n-am să vorbesc. Sunt destule descrieri cu Goreme, cu Cappadokia şi toate împrejurimile. Aş menţiona totuşi că în acest sezon, de primăvară timpurie, nu e deloc aglomerat, vremea este plăcută (ziua cald, până la 20 de grade dacă e senin şi noaptea răcoare, abia câteva grade) şi te poţi bucura de toate atracţiile mai în voie. Dar chiar şi aşa, fără puhoi de turişti, dimineaţa la răsărit am admirat zeci de baloane colorate care se ridicau deasupra văii.

---

VIZUALIZĂRI: 2573 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI