Căsuțe de pitici într-o superbă grădină de flori

TIPĂREȘTE

M-am hotărât destul de greu asupra cazării din Ölüdeniz. Țin minte că acum câțiva ani, când am mai creionat o dată circuitul prin Turcia, găsisem tot felul de hotelașe și pensiuni drăguțe, deloc scumpe. Între timp se pare că prețurile au cam luat-o razna în zonă (și ajungând acolo, am înțeles și de ce). Dacă țineam morțiș să ascultăm valurile din pat, atunci trebuia să băgăm adânc mâna în buzunar!

Așa că am făcut compromisul de a renunța la poziția „în prima linie”, ba chiar și într-a doua????, păstrând în schimb celelate criterii de căutare: minimum de confort (care pentru noi înseamnă baie proprie), curățenie, parcare, preț. În plus, dacă s-ar putea și un pic de „poveste”????...

După îndelungi deliberări (eu cu mine), am ales Sunmed Lodge, o pensiune aflată aproape de centrul stațiunii; m-au vrăjit căsuțele albe, îmbrăcate în tufe de bouganvillea și grădina cu decorațiuni haioase și mii de flori ce-mi zâmbeau din fotografii. M-au convins și cuvintele de laudă ale turiștilor ce se cazaseră anterior aici, din care a rezultat o notă excelentă – 9,3 din peste 100 de comentarii.

Am antamat o cameră triplă și, pentru că din poze reieșea că nu prea pot încăpea decât 2 paturi twin în căsuțe, am trimis un mail gazdelor, exprimându-mi nedumerirea. Mi-au răspuns că zona cu camere de 3 persoane e mai nouă și n-au apucat să adauge fotografii pe booking, dar să nu-mi fac nicio problemă, vom avea loc destul. Am rezervat inițial pentru 2 nopți, apoi am „furat” o noapte de la Marmaris și am adăugat-o aici, deoarece de la Ölüdeniz și Laguna Albastră pornise cândva ideea acestei călătorii și nu puteam să le fușărim chiar în halul ăsta! :) Prețul camerei, de 65 de euro pe noapte, oferea doar cazare (aici a fost singurul loc în care n-am avut micul dejun inclus).

Am ajuns, ca de obicei, pe la „ora de aur”, când soarele îmbrăca într-o lumină dulce versanții ce delimitează golful Ölüdeniz-ului; GPS-ul ne-a ghidat fără probleme până în vecinătatea pensiunii. Ca idee, dacă vreți un reper, Sunmed Lodge se află lângă Flamingo Otel și în spatele resortului Montebello. Nu are parcare proprie, dar se găsesc destul de ușor locuri pentru mașini pe strada din față sau pe cele învecinate.

În incinta proprietății se intră direct de pe trotuar, după ce urci cele 4 trepte îmbrăcate frumos în pietricele. Mi-a plăcut că nu există decât garduri laterale, pentru a o delimita de proprietățile vecine, în față totul este open space, la vedere, parcă intri pe terasa unui restaurant. De fapt, chiar pe o terasă largă intri, acoperită cu dale ce se întrepătrund, intercalate cu zone verzi, umbrită de cei câțiva copaci, dar și de o copertină boltită. Pe terasă sunt câteva mese acoperite cu fețe cadrilate; aici e locul de servit masa (în regim de autogospodărire; chiar de la intrare ești întâmpinat de un anunț în limbile turcă și engleză, prin care ești încurajat să aduci cu tine orice ai dori să mănânci sau să bei). În continuare, este o clădire scundă, văruită în alb, cu două rânduri de uși albastre, aproape mereu deschise; aveam să ne lămurim ulterior că în dreapta e camera unei familii ce ajută la treabă, iar în stânga bucătăria comună (unde vom reveni).

La ora când am ajuns noi, zona era destul de animată. Majoritatea meselor erau ocupate, unii mâncau, alții doar stăteau de vorbă în fața unui pahar de ceai sau își butonau electronicele. Ne-a întâmpinat o doamnă între două vârste, avea să se dovedească a fi chiar stăpâna casei. Ne-a urat bun venit și și-a amintit despre mailul pe care i-l scrisesem cu câteva luni în urmă: „Ia să vedem, e destul spațiu pentru voi?!”????

Am ocolit casa scundă prin dreapta, am străbătut o alee lungă, mărginită de pâlcuri de flori multicolore și ne-am trezit în curtea din spate, unde sunt toate spațiile de cazare. Deși știam cum arată locul din pozele de pe booking, tot nu mi-am putut reprima un sunet de uimire! O zonă centrală acoperită de gazon, înconjurată de alei pavate, iar de-o parte și de alta cele două rânduri de căsuțe, plus mici grădini intercalate! Un tablou minunat, absolut fermecător!... Toate căsuțele sunt albe, cu uși și ferestre albastre, unele au fațadele decorate cu ghivece cu flori și fiecare are în față o mică verandă delimitată de câte un gărduleț. Parcă sunt căsuțe de pitici!

Noi am primit una din camerele din stânga. De fapt, din câte mi-am dat seama, e vorba de o clădire compartimentată în 5 spații de cazare, lipită pe lungime de cea din față, cu bucătăria. Posibil ca toate aceste 5 camere să fie la fel, nu știu sigur; ca dimensiuni păreau identice. O voi descrie pe a noastră, desigur.

Ușa se descuie cu cheia și are un sistem de blocare pe interior, motiv pentru care trebuie să fii atent să nu uiți cheia înăuntru. De cheie este atașată o chestie pe care o bagi într-un locaș special, pentru a activa curentul electric. Camera e dispusă pe lung, să fie vreo 5m/3m, poate mai mult; oricum, destul de spațioasă (pentru cât am stat noi înăuntru!). Pe dreapta am avut paturile, unul dublu și unul simplu, în continuare un dulap-soldat; pe stânga, chiar lângă intrare, răcitorul așezat pe o noptieră, iar pe peretele din față, lângă ușa dinspre baie, o comodă cu oglindă și un taburet.

Am găsit paturile acoperite cu lenjerie albă, din bumbac, curată și netezită, mirosind frumos. Patul cel mare era acoperit și de o cuvertură subțire, de vară, pe care am strâns-o și am depozitat-o în dulap; pentru învelit ne-au ajuns cearșafurile. Am avut câte o pernă de fiecare, iar saltelele aveau să se dovedească odihnitoare. În tăblia patului erau montate întrerupătoare pentru veiozele fixate pe perete, deasupra, precum și câte o priză. Noptiere simple de fiecare parte a patului dublu (una din ea deservea și ocupantul patului de o persoană).

Răcitorul nu era prea performant, dar ne-a fost totuși util în a păstra cele câteva provizii pentru micul dejun. Nu știu de ce era pus pe noptieră; bănuiesc că asta era noptiera aferentă patului simplu și că nu mai avusese loc în altă parte????. Lângă răcitor, era și un coș de gunoi. Pe același perete, mai sus, un tablouaș, iar un pic mai încolo, în fața patului dublu, un televizor cu ecran plat (pe care nu l-am deschis nici măcar din curiozitate).

Aparatul de aer condiționat era montat deasupra ușii de la baie și chiar și-a făcut treaba cu brio. În dulap am găsit umerașe, o pătură și o pernă de rezervă (pe aceasta din urmă mi-am adjudecat-o eu) și un seif care se încuia cu o cheiță. Pe dulap și în jurul intrării la baie erau lipite tot felul de prostioare decorative – pești, fluturi, steluțe, o cârmă de vapor sau o... măturică. Amuzante, dealtfel, completau atmosfera de vacanță...

Podeaua era acoperită cu parchet laminat deschis la culoare, iar ferestrele cu perdele maronii, ce camuflau destul de bine. Înafara veiozelor de lângă pat, iluminatul artificial îl mai asigurau o aplică montată desupra scrinului cu oglindă, precum și un candelabru frumos, făcut din cochilii de melci și scoici, ce atârna în mijlocul tavanului (un fel de brand al zonei, căci aveam să vedem astfel de candelabre pe la multe din tarabele cu suveniruri).

Baia, de dimensiuni normale, era dotată cu chestiile obișnuite: chiuvetă, oglindă, vas de toaletă, cabină de duș, coș de gunoi, perie de WC, uscător de păr. Drept consumabile – săpun lichid și hărtie igienică. Mi-a plăcut corpul de mobiler în care era încastrată chiuveta, o adaptare a unei vechi mașini de cusut cu pedală (aveam să aflăm ulterior că multe din aceste inedite decoruri sunt opera domnului Mustafa, stăpânul casei). O etajeră stătea fixată între chiuvetă și oglindă. Prosoapele (câte 2 de fiecare) le-am găsit pe paturi, închipuind diverse aranjamente. Prosopul de la duș ne-a fost înlocuit zilnic, celelalte plus lenjeria de pat după 2 zile.

În fiecare seară, când ne întorceam de pe coclauri, găseam camera lună – măturată, gunoiul dus, paturile făcute. Din câte am prins, de curățenie se ocupau doamna Mustafa împreună cu angajata dumneaei, o femeie rotunjoară, mai degrabă tânără, care nu știa o boabă de engleză, dar părea foarte harnică; bărbații aveau în atribuții aprovizionarea. Wi-fi-ul a funcționat bine, ca mai peste tot pe unde am mai fost prin Turcia.

În fața camerei, afară, am beneficiat și noi de un mic spațiu de relaxare, la umbra a doi măslini cam anemici. Locul era prevăzut cu două scaune cu spătar, așezate de-o parte și de alta a intrării, fiecare cu câte o măsuță alături, improvizată în capetele gărdulețului. Și acesta din urmă era extrem de interesant, o să vedeți în poze, un aranjament care ne-a fermecat, tot creația domnului Mustafa! :) Ne-a fost foarte drag locul ăsta din fața căsuței, aici ne încheiam serile, în liniștea aproximativă a nopții, în parfumul florilor, sub ploaia de stele... la câte un pahar de vin sau de bere, punând la cale programul zilei următoare... Când voiam să stăm toți 3, aduceam taburetul din cameră. Sub ferestre era montată câte o bară de inox pentru uscat rufele.

Când am ajuns, vă spuneam că am nimerit o agitație de nedescris, mult „popor chinez” gălăgios, foindu-se de la o căsuță la alta, ciripind strident, pozând fiecare floricică și fiecare pietricică!... Am zis „Hait! S-a dus speranța noastră la liniște și relaxare!”... Până la urmă, n-a fost chiar așa rău. De a doua zi după-amiaza, n-am mai văzut nici picior de popor chinez la Sunmed Lodge și, în general, cam jumătate din căsuțe păreau neocupate. Cumva, am rememorat un pic atmosfera din tabără, când eram la școală! :)...

Vă spuneam că pentru micul dejun a trebuit să ne descurcăm singuri, cu ce ne-au pus la dispoziție gazdele. N-am apucat să fac poze în bucătărie, dar trebuie să mă credeți că era dotată cu tot ce aveai nevoie, chiar pentru a-ți prepara chestii mai elaborate. Noi nu ne-am folosite decât de pahare, căni, farfurii, tacâmuri pentru a ne încropi câte un mic dejun; drept materii prime, am cumpărat una-alta de la supermarketul de pe pietonala către plajă. Îmi amintesc că erau două frigidere mari în bucătărie, am văzut gazdele depozitând mâncare acolo, dar cred că erau și spre folosința turiștilor; nouă ne-a fost suficient răcitorul din cameră. Era și un recipient uriaș cu ceai preparat, din care te puteai servi oricând (chiar erai încurajat în acest sens). Noi terminam fiecare masă cu ceai turcesc, dar și cu câte o cafea „din traistă”, pe care ne-o preparam după metoda infuziei, spre uimirea gazdelor noastre. Într-un capăt al terasei, era montat un televizor, pe care l-am prins mai mereu pornit. În apropiere era și o toaletă de serviciu.

Despre vecinii pensiunii, n-am a mă plânge prea tare; în general, a fost liniște. În prima seară, venind spre casă și auzind ce paranghelie se petrecea dincolo de gardul de la Montebello Resort, ne-am temut un pic, dar până în grădinița noastră n-a răzbătut niciun sunet. Moscheea nu era departe, însă nu ne-a trezit nici măcar o dată chemarea muezinului din pragul dimineții, ceea ce înseamnă că izolarea fonică a căsuțelor e chiar așa cum scrie pe site.

La 5-10 minute de mers sunt câteva magazine mai mici și vreo două restaurante, iar până la plaja din Ölüdeniz se fac maxim 30 de minute în mers agale. Până la Laguna Albastră, un pic mai mult.

Am plătit contravaloarea cazării la final, în dimineața plecării, cash (eram avizați asupra acestui aspect încă din momentul rezervării). Se poate plăti în lire sau euro. Ne-am luat rămas bun de la familia Mustafa, cu mare regret, căci ne-am simțit atât de bine în frumoasa lor oază de liniște și flori!... Ne-au invitat să mai venim cândva și poate o vom face, pentru că două zile jumate tot au fost prea puțin, ne-au rămas atâtea de făcut și de văzut în acestă superbă regiune! Până atunci, nu putem decât să-i recomandăm altora: mergeți la Sunmed Lodge dacă vreți să experimentați atmosfera și ospitalitatea autentică turcească!

---

VIZUALIZĂRI: 1146 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI