Anticariatele din Bucureşti

TIPĂREȘTE

Odată ajuns la Universitate cauţi pe după umărul stâng al statuii lui Spiru Haret să vezi coloanele. Să nu te ispitească ceainăria de pe colţ, nici fast food-ul, mergi spre miazăzi pe strada Academiei şi intri să te răcoreşti de dogoreala verii sau de ninsoare sub bolta lungă a „Coloanelor”. Nu ştii de după care colţ ȋţi poate răsări ȋn faţă „baba cloanţa” să te ȋmbie ba cu o floare, ba cu un altceva.Uneori mergi ca printr-un tranşeu, ocolind biciclete, fumători, clienţi ai dozatorului, ziare, prinzând cu nasul mirosul de pipi din cel mai ascuns ungher. Rar izbucnesc claxoane pentru că e stradă cu sens unic şi curge bine circulaţia.

Prin geamul ȋnalt al anticariatului Unu vezi viniluri, monede şi carte rară. Să nu crezi că este doar raiul celor „suferinzi” de bibliofilie. Odată trecându-i pragul te iei după mirosul de vechi şi intri ȋn sala din dreapta, ȋnţesată din creştet până-n tălpi cu ediţii princeps sau de lux, tablouri şi tot soiul de mărunţişuri pe care sclipeşte patina timpului.

De obicei clienţii acestei săli sunt trecuţi binişor de şaizeci de primăveri, se mişcă lent printre rafturi, pradă amintirilor. Pentru tineret se recomandă subsolul, unde, ca să ajungi, trebuie să faci niţică echilibristică pe nişte scări de lemn ȋn spirală, cu trepte deloc potrivite mărimilor mai mari de 42 la picior. Dacă vrei să te dai de-a berbeleacul poţi analiza ȋn timpul coborârii acuarelele atârnate pe pereţi.

Odată ajuns pe tărâmul de sub pământ testezi cantitatea aerului ca să vezi cât poţi rezista ȋn acest loc fără ferestre. Dar aerul ȋncepe să te mângâie blând pe piele semn că prin cine ştie ce mecanism se asigură un tiraj acceptabil. Altă panică te poate cuprinde. Dacă tocmai acum are loc un cutremur. Ȋncotro fugi? Scara aia ca fuiorul şi care scârţie din toate treptele va permite un flux mai mare decât un om la zece secunde? Dacă nu eşti claustrofob te poţi bucura ȋn continuare de rafturile cu cărţi care acoperă toţi pereţii disponibili.

Prin unele locuri spânzură tablouri vechi semnate de autori obscuri, pe podea sunt teancuri cu desene de propagandă din vremea comunismului, format A1. Undeva ȋn stânga sus, cum ai pus piciorul ȋn infern, este un aparat de radio la fel de vechi ca unii clienţi. Unii zic că dacă stai şi asculţi atent la difuzorul lui vei auzi, peste un timp, o voce care te ȋntreabă dacă nu cumva vrei să-l cumperi.

Pe latura din stânga este istoria, cu volume din toate epocile cât să citeşti o viaţă. Ȋn continuarea ei este critica literară, literatura universală, apoi cea română şi teatru. Celălalt compartiment al subsolului are rafturi de medicină, geografie, ştiinţă şi drept.

Ȋntr-un colţ sunt câteva rafturi şi stative rotative de fier pline ochi cu cărţi la 2 lei, pe care pui mâna cam cu fereală că te muşcă, sunt cam soioase la pipăit şi gazdă bună florei de acarieni.

Băieţii care lucrează acolo sunt ȋmbrăcaţi cu tricouri inscripţionate cu logo-ul magazinului. Unul dintre cei care trebăluiesc mai mult prin sala de la subsol te uimeşte prin felul ȋn care deschide uşa de la micul cabinet de lângă raftul de teatru, ţinând ȋn acelaşi timp un teanc de cărţi, cum mută volume dintr-o parte ȋn alta, la fel cum alţii n-o fac cu ambele mâini, el slujindu-se doar de una singură. La casă vine mereu un domn subţirel care aduce cu portretul de tinereţe al lui Lucian Blaga, buze subţiri, nas tăios, cu o uitătură ascuţită pe sub sprâncenele groase. Anticariatul a avut un alt sediu mai demult, tot ȋn zonă.

Tot pe strada Doamnei, dar ȋn celălalt capăt, se află anticariatul Ex Libris (care mai are un frate la bulevard). Lăsând Banca Naţională a României pe dreapta, fosta Bibliotecă Naţională pe stânga, cu batista la faţă să-ţi aperi preţiosul nas de praful degajat de reabilitarea clădirilor din zonă, ajungi ȋn faţa unei clădiri cu etaj peste care pare că a trecut bombardamentul.

Dacă o priveşti din cealaltă parte a străzii eşti uimit cum de nu se prăbuşeşte. Pereţii exteriori care flanchează anticariatul mai reţin spoiala albastrului de Voroneţ cu care fuseseră mângâiaţi cu ani ȋn urmă. Prin ferestrele ȋnalte se văd câteva cărţi ȋn engleză care ȋţi sugerează specificul locului. Mult curaj ȋţi trebuie să intri acolo unde se avântă vulturii.

Unicitatea locului este dată de faptul că are doar cărţi ȋn limba engleză (cu mici excepţii) şi că, ȋn ciuda aspectului degradat din exterior, nu există unul mai luxos şi mai elegant decât el.

Anticariatul are cinci săli, dintre care cea mai spaţioasă este prima ȋn care intri şi ȋn care se află şi casa de marcat. Aerul condiţionat te ia la palme de cum ai intrat şi te dezmeciteşte. Nările freamătă de mirosul proaspăt, nu găseşti izul stătut din gura rafturilor din alte locuri.

Coperţi lucioase, glossy, rafturi noi, ȋnalte, pentru exerciţii de mobilitate cervicală. Până nu demult preţul era 10 lei aproape orice carte, de curând a sărit la 20. Ai ocazia să zăreşti necunoscute drăguţe, ȋmbrăcate cochet, dar care fug iute dintr-o sală ȋn alta, că abia ai ocazia să le prinzi conturul. Unele sunt uşor plinuţe, ȋmbrăcate ȋn rochii de culoarea frunzei ruginite şi parcă toate ȋl au pe vino-ȋncoa. Nu trebuie să fii bleg, urmăreşte-o până la capăt! Uneori, Pascalopoli dizgraţioşi şi cusurgii se bagă ȋn vorbă şi se dau greu alungaţi. O ȋncolţeşti ȋn dreptul unui raft de unde nu mai are unde să fugă şi pui mâna pe ea foarte hotărât. Ai mult de câştigat!

De exemplu, până acum un timp, puteai ȋnhăţa opere complete de Shakespeare, Woolf, Austen, Kipling, Andersen, Lawrence, Fraţii Grimm şi alţii, de 1.500 de pagini, noi, cu doar 10 bănuţi. Acum, ȋn prima sală preţurile pot fi mai mari, dar ȋn toate celelalte este 20 de lei. Cele mai bogate secţiuni sunt horror/gotic, literatură pentru copii, străină, istorie (inclusiv militară), natură (animale/explorări) şi artă/cinematografie.

Traseul celor cinci săli e ca o potecă circulară, ȋn labirintul căreia este aproape imposibil să nu găseşti o carte pe gustul tău, dacă ştii să citeşti cât de cât ȋn engleză.

Pe aceeaşi stradă aglomerată, doi paşi către bulevardul Brătianu, se mai află un set de „coloane” diferite ȋnsă de celelalte. Trebuie să pleci la drum sătul pentru că imediat pe colţ dai de cea mai frumoasă ciocolaterie din zonă. Ȋnghiţi ȋn sec cu ochii pe trufele elveţiene din geam şi intri ȋn anticariatul Trored, poziţionat chiar la jumătatea sectorului de coloane.

Este un loc micuţ, dar care se ridică la rangul de cel mai autentic anticariat. Ȋnăuntru găseşti doar carte, fără obiecte vechi sau pasiuni bibliofile. Cărţi vechi, dar ȋn acelaşi timp, aproape noi şi… mereu noi.

Ȋn partea din stânga sunt rafturile de istorie şi mitologie; imediat ȋn dreapta filosofie, psihologie; după colţ critică literară şi dicţionare; de-a lungul peretelui cel mai mare e literatură comercială, ȋn special poliţistă, la mijloc literatură străină şi ȋn capăt, cea română. Pe mijloc este o masă cu tomuri masive şi plictisitoare de ştiinţă. Ai şanse să găseşti cărţi rare, nu ȋn sens bibliofil, ci pe care le-ai tot căutat şi nu le-ai găsit.

La fiecare vizită urechile ȋţi sunt gâdilate de cea mai bună muzică, fie că e radio sau mp3. Ca niciunde, cititul de cotoare se armonizează cu muzica. Bucuria e şi mai mare cât la tavan fredonează Bob Dylan şi tu găseşti ȋn raft „F” de D. R. Popescu, stare excelentă, la 5 lei; cântă Abba şi tu dibui un Radu Tudoran; ȋnnebunesc salcâmii pe deasupra şi tu scoţi povestirile de Cehov (primele 3 volume de Opere) la preţuri modice.

Este unul dintre anticariatele care şi-a păstrat cel mai mult timp sediul actual. Totuşi, nu cred că o duc prea bine la nivel de vânzări. Nu-i prea confortabil să stai ca ȋntr-un cleşte ȋntre luxosul Antic Ex Libris şi „liderul” Târgul Cărţii.

Chiar dacă locul este ȋngust, băiatul de serviciu se preface că are mereu de lucru la calculator sau prin spate şi nu stă cu ochii fixaţi pe client, oferindu-i acestuia tăcerea şi confidenţialitatea ȋn care să-şi desfăşoare căutarea.

Aceeaşi stradă cu nume feminin mai suportă şi vânzoleala unui alt anticariat excentric, Târgul Cărţii, care este cel mai nou dintre toate şi, ȋn plus, a mai schimbat şi sediul de curând. Până mai ieri se afla ȋntre ciocolaterie şi cel precedent. Acum se lăfăie pe colţul blocului, cu uşa spre bulevardul dincolo de care este spitalul Colţea.

Demult aici a funcţionat şi o librărie Adevărul. Geamurile mari asigură o transparenţă totală interiorului. Dar şi invers. Aşa că, pentru odihna ochilor, focalizezi uneori la depărtare şi n-ai cum scăpa de vânzoleala maşinilor. Deseori câte un claxon prelung se strecoară prin crăpătura uşilor de la intrare.

Cu toate că beneficiază de numeroase rafturi, nu mai are un stoc de carte serios. Cel puţin aici, pentru că sediul principal este undeva ȋn zona Armenească, pe strada Doctor Paleologu, la etajul unei clădiri albe din fundul unei curţi. Vânzarea de carte se defăşoară mai mult online, prin comenzi, aşa că nu este exclus să vezi, ȋn jurul casei de marcat, teancuri de cărţi ȋnvelite ȋn hârtie, aşteptându-şi noii proprietari. Puţină indulgenţă nu strică. Să-i mai lăsăm timp să se aşeze. Vânzarea merge foarte bine privind stocul de comenzi care aşteaptă să fie ridicate personal. Unele sunt expediate prin curier.

Fondul de carte pe online este foarte mare, iar cel de la sediul central este de-a dreptul monstruos, cel de aici e ridicol. Credeţi sau nu, la sediul central au un lift special cu care urcă pungile cu cărţi la etaj. Rafturile din sediul de la bulevard nu sunt toate pline, doar cele care costă 3-5 lei, şi de care cu greu te poţi atinge, pentru că sunt ȋn dezordine, de parcă uraganul ar fi bătut ȋnăuntru. Unele sunt pătate şi feştelite, altele au paginile atât de galbene ȋncât sunt bune doar pentru reciclare.

Totuşi, când erau ȋn partea cealaltă, puteai găsi chilipiruri, cum ar fi: Petre Ispirescu – Legendele sau Basmele Românilor, 2 vol., primul de 620 de pagini, al doilea de 784, Cartea Românească 1988, stare perfectă, la preţul de 14 lei; cărţile lui Traian Tandin – pe care nu le găseşti ȋn altă parte – la preţuri acceptabile; operele lui Sadoveanu de la Minerva la 10 lei.

Pe bulevardul care duce de la Universitate la Piaţa Romană, imediat cum ai trecut de intersecţia cu strada Ion Câmpineanu, se află anticariatul I. C. Brătianu. Nici că poate fi pus mai bine.

Ȋn faţa lui sunt parcate mereu maşini luxoase, la zece metri ȋn faţă este cea mai circulată stradă din ţară şi, cum altfel, devine firesc să fie cele mai mari preţuri. Nu ştiu dacă am cumpărat vreodată o carte de aici. Preţurile sunt, ȋn medie cu 30-40% mai mari comparativ cu locurile menţionate anterior.

Dar ȋnăuntru este bine, vara e răcoare, iarna la fel, pentru că tavanul este foarte ȋnalt şi căldura se duce sus. Partea stângă este alocată celor „infestaţi” de bibliofilie. Adevărul este că aceştia ȋşi găsesc remediul aici – ediţii princeps, de lux, carte veche româneasă, poate unele cu autograf, bănuiesc, că altfel nu-şi explică preţurile atât de grave.

Nici nu apuci să intri că arcul de sub fundul celui de la birou se destinde brusc şi ţi-l aruncă tocmai ȋn faţă, ȋntrebându-te ce pofteşti. Pantofi mărimea 45 aveţi? Dar nu poţi să-i răspunzi asta pentru că are o figură chinuită. Ȋţi dai seama că a căpătat obiceiul ăsta din cauza penuriei de clienţi. Indiferent cine este de serviciu, aidoma procedează, precum la magazinele de haine de altădată. Te cuprinde o milă nesfârşită de el, dar nu ai cum să-l fericeşti cumpărându-i ceva pentru că dincolo era mult mai ieftin. Aşa că admiri rafturile somptuoase care se zăvorăsc frumos cu nişte uşi rabatabile şi fugi mâncând pământul.

Dar nu pleci departe, fiindcă peste stradă este fratele geamăn care se cheamă Anticariatul Dalles. Poziţia lui aproape de Intercontinental este ideală. Clienţii care vin din ţară pot să-şi ia o noapte acolo. Desigur, cu salariul pe o săptămână. Nici nu pleci cu buza umflată.

Gură-cască au ocazia să vadă prin zonă personaje de la televizor, ȋn special la restaurantul de la parterul semeţului hotel. Nu ştii din ce pricină să fi bulversat mai ȋntâi, de titlul pompos de „universitate populară” a incintei ȋn pragul căreia ne aflăm sau de zgomotul traficului din spatele tău.

Vuietul maşinilor parcă ȋţi dă cu măciuca ȋn cap. Sunetul asurzitor al străzii e prielnic răsfoitului cărţilor numai clienţilor peste o anumită vârstă la care simţurile pălesc.

Ȋntotdeauna am avut senzaţia că dacă vrei o istorie a artei care nu se găseşte prin alte părţi, la Dalles o poţi găsi. Raftul cu albume de artă este roditor. Literatura este mai scumpă decât ȋn alte părţi cu 30%. Rafturile sunt dispuse simetric pe ambele părţi până spre casa scării unde mergi către sala „universităţii”. Dincolo de o anumită ȋnălţime nu mai poţi privi ce scrie pe cărţi pentru că teancurile ţin până la 3 metri. Dacă ştii ce cauţi nu ai nevoie de scară sau scaun, care probabil stau ascunse pe undeva, ci intuieşti după fizionomie.

Nici aici nu scapi de sâcâitoarele ȋntrebări despre ce carte cauţi. Fiind singurul anticariat aflat ȋntr-un fel de „pasaj” prin care oamenii trec iute să ajungă ȋn altă parte, la treaba lor, băiatul, ȋndeobşte blazat, devine brusc nedumerit să vadă pe cineva uitându-se la cărţi.

Locul punctează bine la capitolul pagină de internet. De obicei aici vin cei care nu se uită la bani când cumpără o carte şi achiziţionează puţine volume, ȋnsă costisitoare.

Dacă eşti la plimbare prin parcul Cişmigiu ȋntre orele unsprezece şi cinci de luni până vineri poţi vizita anticariatul Galeriile Cişmigiu.

Din bulevardul Regina Elisabeta, cel care leagă Universitatea de Facultatea de Drept, mergi, la dreapta cum coborȋ spre Cişmigiu, pe strada Ion Brezoianu şi cască bine ochii pentru că n-ai să vezi impunătoarele „galerii” nici dacă ai ochiul criminalistului. Lăsând pe colţ faimosul Hotel Cişmigiu, fostul cămin al facultăţii de teatru unde, ȋntr-o seară de iarnă, o fata s-a prăbuşit ȋn casa liftului şi n-a murit pe loc şi nimeni n-a intervenit timp de trei ore tu ştii asta… ? , mai mergi două minute şi, pe stânga se află acest anticariat.Nu-l vei găsi decât dacă ştii precis unde este pentru că nu are siglă.

Ȋn cele două ȋncăperi ale sale mai găseşti şi altceva, nu doar cărţi: viniluri, obiecte vechi.

De obicei cărţile n-au preţul afişat pe pagina din spate, iar ca să-ţi satisfaci curiozitatea trebuie să-l ȋntrebi pe domnul de la calculator, care bagă iute datele ȋn program şi te luminează. Dacă te interesează cumva mai multe, ar fi recomandat să-ţi faci un teanc şi să i le pui pe tejghea, ca să nu-l deranjezi de mai multe ori. Probabil cele mai multe volume sunt la vânzare pe internet şi nu le mai mâzgăleşte cu preţul.

Undeva ȋn a doua sală, pe latura din dreapta, se ascunde o uşa tainică pe pardoseală, un fel de bocaport care ȋnchide gura unei pivniţe. Sinistre ce-i drept, atâta timp cât nu se ȋntrezăresc ȋn ea teancuri de cărţi, ci doar tenebrele unui subsol ȋntunecos.

Cel mai frumos loc este ȋnsă etajul construit din lemn care se află ȋn prima ȋncăpere. Ȋn partea din spate a acestei terase suspendate, chiar deasupra raftului cu casa de marcat, se afla cel mai frumos birou pe care-l poate avea un anticariat. Lemn masiv, câteva cărţi ȋn dezordine pe colţuri, puţin praf ridicat ȋn raza soarelui, tavan nu prea ȋnalt, ȋmprejurul tapisat cu rafturi de cărţi, iar drumul până la oaza de lectură este presărat cu obstacole, scări ȋnguste, lăcuite, baricade de volume vechi, aşa că nu poate pătrunde nimeni să te deranjeze.

Oferta de carte este limitată, dar nu este exlus să găseşti un vinil sau un SF bun. Toate cărţile sunt ȋn stare bună, nu cred să existe raft la 2 lei cum există ȋn alte locuri.

Dacă treci ȋn fugă prin Piaţa Universităţii şi n-ai timp de pierdut băieţii s-au gândit să-ţi amplaseze oferta la vedere, chiar pe gardul Muzeului Municipiului Bucureşti. E umbră, răcoare, nu bate soarele niciodată, e o zonă sigură, ai poliţaiul la doi paşi – opreşte maşinile ȋn giratoriu.

Oferta este expusă pe bordura gardului de beton şi mare mirare să nu alunece uneori cărţile mai subţiri pe gazonul din curtea muzeului. Pe colţ sunt câteva mese care pot fi strânse ȋn grabă ȋn caz de ceva controale şi câteva cutii cu cotoare la metru. Volumele sunt trecute prin mână de două ori pe zi, aşa că unele au căpatat coperţi soioase, peste toate „bălteşte” un iz nesuferit de vechi, stătut, puturos.

Să nu credeţi că puteţi găsi cărţi doar la anticariate, librării şi depozitele de lângă Gara de Nord. Nu! Au dat buzna şi prin baruri. Numai că nu prea le poţi citi din lipsă de lumină adecvată. Tot ȋn centrul vechi se află un „anticariat” ȋntr-un bar de pe „gangul” – Intrarea Nicolae Şelari, care face legătura dintre Lipscani şi Blănari – unde e Club A. Dacă vrei să faci o poză zidului de cărţi de tot felul aflat ȋn stânga barului, cei dinăuntru te pot lăsa fără să faci nicio consumaţie.

---

VIZUALIZĂRI: 2619 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI