Bălțătești Neamț, câte ceva despre sanatoriu

TIPĂREȘTE

Nu prea știu ce să scriu din ce știu legat de Bălțătesti! V-am surprins? Cred că da, însă fiți siguri că n-au "înnebunit salcâmii", doar că am o pauză de gândire. De aceea o voi lua așa, mai cătinel.

Cu 23 de ani în urmă era mare agitație unde lucram: se trecea stațiunea Bălțătești Neamț la M. Ap. N. așa că bucurie mare pentru colegii amatori de concedii zise la băi, chiar dacă erau tineri și rumeni, dar mai bucuroși erau colegii nemțeni ce aveau posibilitatea să se întoarcă pe plaiuri natale cu serviciul. De la data preluării până când am stat și noi acolo, de fapt am dormit câteva ore, au trecut ceva ani, adică în 1998, prima dată și a doua oară în 2012 și asta doar pentru că nu am găsit cazări în zonă și nici nu puteam fi neserioși să mergem acasă la foștii colegi cu gașca după noi. De fiecare dată am plătit la casieria unității, tocmai pentru a nu se isca ceva vorbe. Am avut și prima și a doua oară parcare, apă caldă, două paturi în cameră, baie separat la camere și... cam atât din cele bune. Restul, trecem sub tăcere, mai puțin mirosul de îmbâcsit, însă de seara până dimineața, vara, cu geamul deschis, am rezistat. Anul acesta nici nu s-a pus problema să ne cazăm acolo deși erau camere libere, așa că am petrecut doar câteva ore prin părculeț, am tras cu ochiul printr-o cameră și holuri, am mai trecut de două ori prin zonă, suficient.

Anul acesta, socrul meu, încântat de poveștile de întinerire spuse de un amic, zor nevoie vrea la Bălțătești. Cunoscând bine pretențiile de confort ale doritorului de băi terapeutice, încercăm să-i mutăm atenția spre altă direcție, mai faină măcar pentru partea turistică dar și pentru cazare. Granit! Doar Bălțătești, deci hai acolo - așa am ajuns noi prin Neamț, anulând alte rezervări în alte zone și modificând soțul datele unei rămășițe de concediu.

Drumul bun, strugurii de masă scumpi în Vrancea, ajungem și, exact cum ne închipuiam, adică nimic nou la Bălțătești, privind din exterior, ba... De ce este stațiune balneo aici? Păi să vedem ce era și de ce este renumită.

Dacă mergeți cu mașina pe DN 15 C care leagă Târgu Neamț de Piatra Neamț, la 12 km de T. N. și la 33 km de P. N. treceți prin comuna Bălțătesti. Localitatea este amintită în unele documente ale domnitorului Movilă încă de la începutul sec. XVII, în 1716 apare prima dată pe o hartă a lui Dimitrie Cantemir, apoi timp de peste 100 de ani este sursă de dispute între familia domnitoare Cantacuzino și Mânăstirea Hangu. Intră în proprietatea domnitorului Barbu Știrbei care o face dotă fiicei sale, contesa Martha de Blome (aici voi face o paranteză în care vă recomand să citiți biografia acestei femei, căsătorită cu Hans de Blome și să vedeți că și înainte de 1944 existau "donații" impuse de stat, cea impusă Marthei fiind o parte din istoria fostei clădiri a liceului Nicolae Grigorescu din Câmpina).

Dar deși documentele sunt sărace în informații, sunt alte dovezi care spun că locul era cunoscut încă din epoca bronzului când de aici se extrăgea sarea, zona fiind bogată în așa numitele "izvoare de slatină", adică foarte sărate, apele fiind clorurate, sulfatate, bromurate, iodice, concentrația în săruri era de aprox. 280 g/l. Abia în 1810, Cantacuzino, aflat la vânătoare, descoperă câteva fântâni cu apă sărată, acoperite de localnici, apa fiind folosită de aceștia în gospodăriile proprii. Om umblat prin Europa, își dă seama imediat de comoara ce-o avea în proprietate și amenajează primele "feredee", adică băi folosite doar vara. Nu mult timp după primele lucrări, amenajează un parc și două barăci închise, cu căzi de lemn.

Primele cercetări oficiale asupra compoziției apei se fac în 1839 de Franz Humael și Chihac, apoi în 1850 de savantul român Petre Poni, ultima verificare din sec. XIX fiind făcută de experții în atestarea apelor de tratament, Stenner și Kony, cei care demonstrează că apele de aici sunt mai bune decât cele de la Baden-Baden: " sunt cele mai bogate în săruri din toate apele omologate pe continentul european". Cred că medaliile de aur din 1901 de la Paris și cea de la București din 1906 spun totul, de asemeni și faptul că aici au început să vină la tratament italieni, francezi, nemți și chiar turci și ruși.

În 1844 se mărește baza, apare un pavilion cu 24 de camere și cabine cu câte două căzi de tratament iar în 1878 doctorul Dimitrie Cantemir, din familia domnitorului cu același nume, cumpără baza de tratament și ceva teren unde face noi amenajări, dezvoltând continuu locul, până la moartea sa în 1893. În urma dr. Cantemir a rămas o stațiune cu izvoarele Olga, Cneazul și Elena captate, științific pot spune, 46 de căzi de tratament, farmacie, vile cu 100 locuri de cazare, restaurante, cazinoul, un frumos parc cu brazi și o grădină cu flori ce nu fuseseră cunoscute plaiurilor nemțene.

În perioada războiului, 1916 - 1918, stabilimentul este rechiziționat de armată pentru necesarul spital de campanie, fapt ce produce mari distrugeri. Cumpărată baza în 1920 de frații doctori Lazăr și David Goldhamer, este renovată și funcționează până la război, când iar este spital de campanie. În 1948 este naționalizată și din 1953 devine iarăși funcțională, neîntrerupt până azi, desigur cu schimbări de conduceri și instituții, cu ceva captări și forări ce au făcut ca apele de tratament să aibă un debit constant.

Intrarea în curte bazei, spre parcare, este liberă deși este o barieră dar cred că este mereu deschisă. Există semnul interdicției de a fotografia! De a fotografia ce?! Chiar în fața parcării este o clădire veche ce stă să cadă, sunt atenționări pe perete. Este jalnică și sincer nu văd ce recuperare pentru surmenaj intelectual poți face privind-o. Este clădirea cazinoului de altă dată, azi un litigiu sonor între urmașii dr. Goldhamer din afara țării și desigur statul român. Cine va câștiga? Groapa de gunoi, după ce vedeți pozele puteți să vă spuneți părerea.

În prezent "Sanatoriul de Balneofizioterapie și Recuperare Medicală dr. Dimitrie Cantemir Bălțătești", are 4 hoteluri de 2 și 1 stea cu un total de 500 paturi pe serie, camerele sunt de câte 2 paturi, au baie proprie, tv și frigider, masa în sistem de 3/zi. Dacă aveți probleme locomotorii și ajungeți acolo, vă recomand cazarea în hotel Bălțătești, unde este și recepția, celelalte sunt mai departe și aveți muuulte scări de urcat/coborât pentru a merge la masă.

Stațiunea se adresează celor cu afecțiuni ale sistemului respirator si nervos, locomotorii, ginecologice, surmenaj fizic și intelectual.

Baza oferă tratamente suportate de casele de sănătate dar și contra cost (anul acesta doar cu plată căci "s-au finalizat fondurile"! Despre posibilitățile de a obține bilet acolo puteți întreba la casele de pensii, de sănătate sau direct la ei, adresa și modalitatea de contact o găsiți pe pagina unității.

Despre condițiile de anul acesta sper că înțelegeți că nu pot scrie, a stat doar socrul meu dar povestirile lui sunt de ajuns pentru noi - și pentru tata socru - să nu-i mai trecem pragul cât este în actuala stare! Despre comportamentul și limbajul uneia dintre recepționere nu spun decât că rar am întâlnit așa ceva, o necinste pentru ea dar și pentru șefii ei.

Asupra respectării programărilor, vă recomand să nu contați pe telefoane și faxuri, cereți scrisoare oficială înainte de a ajunge acolo, mai ales în situația când sunteți programați toamna!! Dacă sunteți beneficiarul unei legi speciale, veteran, deportat sau fost deținut politic, se poate să vi se spună în față că sunteți un profitor, am folosit un cuvânt elegant!!!

Dar să sperăm că având camere de supraveghere la recepție, cineva acolo sus se va ocupa de educarea personalului.

Dacă vă tentează o cură la baza de la Bălțătești, sâmbăta și duminica, zile când nu se fac procedurile, puteți vizita mânăstirile Agapia și Văratec dar și casa din Humulești a lui Creangă, muzeul Popa, orașul Târgu Neamț cu cetatea și casa Veronicăi Micle sau mai departe mânăstirea Neamț si mai noua biserică Sf Ioan Iacob de la seminar, schitul Vovidenia și poate muzeul Sadoveanu-Visarion Puiu sau poate, destul de aproape de bază, casa filozofului Vasile Conta.

Rog webmaster să încadreze unde crede acest articol: am stat acolo o noapte în 1998 și una în 2012, este ceva timp de atunci, anul acesta doar am însoțit la venire si plecare un "beneficiar" și am petrecut câteva ore în parc si holul receptiei; după ceva cugetări, m-am hotărât să scriu.

---

VIZUALIZĂRI: 12960 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI