Napoli, câteva idei și recomandări de călătorie

TIPĂREȘTE

După o minivacanţă de trei zile, nu pot afirma că am ajuns să cunosc cine ştie ce Napoli, însă aș vrea să împărtășesc câteva idei din experiența mea de organizare, poate cineva ar fi doritor de a vizita metropola, chiar şi în combinaţie cu frumoasa regiune învecinată, nu doar s-o folosească ca punct de plecare sau sosire.

Inițial, din cele trei zile pe care le aveam la dispoziție, una am fi vrut s-o dedicăm Vezuviului și Herculaneum-ului, apoi ne-am dat seama că Napoli merită mai mult de două zile, că întreaga minivacanță nu ne-ar ajunge să vedem ce e mai important din oraș, așa că ne-am hotărât să nu mai plecăm deloc, ci să rămânem „napoletani” pe tot parcursul.

Așadar, strângând informații atât de pe internet, inclusiv, de aici de pe sait, dar și din experiența unor prieteni ce se întorseseră proaspăt din Napoli, am ajuns la câteva idei practice, de bază, în ceea ce privește călătoria pe plaiurile napoletane. Iată, care ar fi acestea:

-atunci când aterizezi pe aeroportul internațional Napoli (Capodichino), aflat la circa 4 km nord de oraș, transportul în comun, spre metropolă, se face cu shuttle bus, de la firma Alibus, care costă 5 €/persoană, durata călătoriei fiind de circa 15-25 minute în funcție de trafic. Biletele se cumpără de la șofer cu cash. Se fac două stații: prima la Stazione Centrale, nodul principal al tuturor legăturilor de transport urbane și interurbane, iar oprirea finală se face la Piazza Municipio, aproape de portul Beverello. Cam asta află toată lumea atunci când se interesează de cum se ajunge la/de la aeroport.

Însă, mai există un autobuz, S3, care face același traseu, dar cu opriri mult mai dese și la un preț mult mai mic, aproximativ 1 €/persoană, practic la tariful biletelor de oraș. Desigur, îl recomand dacă aveți suficient timp la dispoziție, fiindcă durata traseului se poate dubla.

-pentru transportul în comun în oraș am analizat îndelung mai multe variante, însă am ajuns la concluzia că cel mai eficient pentru cele trei zile ale noastre este cardul Napoli 3 days Campania Artecard, un card virtual, deci nu fizic, pe care l-am achiziționat individual chiar în ziua plecării (după ce testele rapide ne-au ieșit negative). A costat 21 €/persoană, am descărcat aplicația aferentă acestuia și am instalat-o în telefon. Ce oferă acesta? În primul rând, transport gratuit pe toate mijloacele de transport în comun: metrou, funicular, autobuz, troleibuz, tramvai, trenurile Circumflegrea, Cumana și Circumvesuviana din aria urbană. În al doilea rând, cardul include trei intrări gratuite la trei mari obiective cuprinse într-o listă atașată cardului, dar și reducere de 50% la alte multe obiective înscrise în aceeași listă. Mai multe se pot consulta aici: campaniartecard.it/napoli ... giorni/?lang=en

Cardul se validează odată cu prima sa folosire și din acel moment încep să curgă cele 72 ore de valabilitate, dar în orice moment îți poți verifica perioada de valabilitate, aplicația afișând exact cât mai are cardul până expiră.

-pe de altă parte, eu vă îndemn să mergeți cât mai mult pe jos, în special în zona centrală (Centro Storico), în felul acesta veți putea simți farmecul orașului, vibe-ul acestuia, veți putea observa localnicii, dar și turiștii, vă veți face propria idee despre acest fenomen numit Napoli cu tot cu clădirile și monumentele sale, deloc puține la număr. Desigur, sfatul meu e s-o faceți pe zi, chiar și seara, însă, pentru un plus de siguranță, fără a vă aventura pe străduțele lăturalnice, dosnice, mai puțin luminate. Când osteniți, pentru a vă cruța picioarele de care veți avea mare nevoie în continuare, recurgeți la mijloacele de transport în comun.

-și dacă tot am adus vorba de mijloacele de transport în comun, chiar dacă nu sunteți convinși pe de-a întregul să le încercați, vă recomand călduros să coborâți la metrou la stația Toledo, măcar pentru a o admira. Este considerată una dintre cele mai frumoase, ba chiar cea mai frumoasă din Europa, așa cum a fost declarată de către publicația britanică The Daily Fotograph. De jur-împrejur ai impresia că ești înconjurat de mare, bucățile de ceramică dispuse într-un joc de nuanțe diferite de albastru încântă și ochii celui mai critic privitor. Nici stațiile Università sau Duomo nu stau prea rău la acest capitol, uimind prin aspectul lor distins. Acestea au fost create de artiști adevărați, recrutați special pentru realizarea unor interioare deosebite.

-vizitați Muzeul Național de Arheologie din Napoli, Museo Archeologico Nazionale di Napoli (MANN) , care și el are renumele de a fi unul dintre cele mai mari și mai importante din domeniu, din Europa. Este absolut uluitor ce colecții de seamă deține, ca să nu mai zic de dimensiunea sa la propriu și la figurat. Noi am ales muzeul ca prim obiectiv vizitat gratuit din cele trei cuprinse în cardul virtual Napoli 3 days Campania Artecard, chiar a doua zi dimineață. Ai nevoie de timp și dispoziție să înmagazinezi noianul de informații și măcar să treci în revistă sălile numeroase existente, cu exponatele lor, care de care, mai interesante.

-vizitaţi castelele din Napoli, dovezi ale vechilor fortificaţii ale oraşului, începând cu perioada antică, până în Evul Mediu târziu. Napoli se mândreşte cu mai multe asemenea fortăreţe: Castel dell’Ovo ce datează din antichitate, situat pe o peninsulă la malul mării, Castel Capuano, cetate medievală ce expune opere de artă, ce poate fi găsit în apropiere de Piazza Garibaldi (Stazione Centrale), Castel Nuovo -castel medieval impunător, cu cinci bastioane circulare remarcabile, galerie de artă-, ce se află în imediata vecinătate a portului, Castel Sant’Elmo, fortăreaţă de secol XIV, în formă de stea, fostă închisoare, situat pe o colină, de unde priveliştea asupra oraşului este magnifică.

Ţin să spun că celelalte două obiective a căror vizită o puteam face gratuit, cu intrare inclusă în card, au fost Castel Sant’Elmo şi Castel Nuovo. Am mai vizitat și Castel dell’Ovo, la fel, gratuit, însă este bine de ştiut că pentru acest lucru este necesară înscrierea pe website-ul propriu comune.napoli.it/casteldellovo unde trebuie făcută rezervare, adică ales un anumit interval orar. Noi n-am ştiut şi la poarta de acces ne-am trezit că nu ni s-a permis intrarea, drept pentru care am făcut rezervare pentru ziua următoare.

-nu rataţi să priviţi oraşul şi împrejurimile sale de la înălţime fie de la Castelul Sant’Elmo, situat cumva fix perpendicular pe port şi golful Napoli, pe dealul Vomero, fie de pe colina Posillipo cu cartierele sale exclusiviste, care oferă vederi din vestul oraşului asupra întregului golf, până hăt-departe la Vezuviu. După cum vă spuneam, am reuşit să urcăm doar la Vomero, dar experienţa a fost una memorabilă, panourile informative ne-au indicat împrejurimile: insulele Ischia, Procida pe de-o parte şi Capri, pe de alta.

- identificaţi Spaccanapoli, o arteră dreaptă, de circa 2 km lungime, care străbate centrul istoric din Napoli în direcţia sud-vest nord-est, parcă împărţindu-l în două. De fapt, Spaccanapoli se traduce “spintecă Napoli” referindu-se la rolul de a separa orașul. Artera are origine în antichitate, fiind una din cele trei Decumanus existente în Neapolis (orașul antic, înaintașul Napoli-ului de astăzi). Desigur, parcurgeţi-o de la un capăt la altul şi descoperiţi-i monumentele şi clădirile remarcabile ce o mărginesc. Tot în această categorie aş include şi complexul monahal Santa Chiara din vecinătate pe care l-am vizitat şi ne-a impresionat puternic prin frumuseţe şi rafinament.

De reţinut ar fi că Spaccanapoli nu este numele unei singure străzi, ci este compusă din segmente ale mai multor străzi cu tot cu monumentele lor: strada Maddaloni Domenico Capitelli, Piazza Gesu Nuovo, Palazzo Venezia, strada Benedetto Croce, Piazza Nilo și San Biagio Dei Librai, strada Domenico Maggiore, apoi traversează Via Duomo (numită după Catedrala din Napoli) și trece dincolo de limitele centrului vechi al orașului.

Spaccanapoli poate fi observată foarte bine de sus, belvederea de pe Vomero ne-a oferit imaginea integrală a sa pe când ne aflam la Castelul Sant’Elmo.

-cred că nici nu mai este necesar îndemnul de a vizita Piazza Plebiscito, cea mai mare deschidere a oraşului, Centro Storico şi Cartierul Spaniol, Galeriile Umberto I, Palatul Regal, adevărate simboluri ale oraşului. Centrul istoric din Napoli este inclus în patrimoniul UNESCO din anul 1995, iar orașul se mândrește cu cele peste 400 de biserici istorice și monumentale, cel mai mare număr din lume pentru un singur oraș. De asemenea, aici aş încadra şi Catedrala (Duomo) , situată aproape de capătul nord-estic al Spaccanapoli. Dacă aveţi timp şi dispoziţie, vă puteţi aventura în catacombele oraşului, ştiut fiind faptul că Napoli are adevărate minuni subterane, noi nu am reuşit.

-în altă ordine de idei, revenind la lucruri mai lumeşti, vă recomand călduros să mâncaţi pizza pe săturate, Napoli fiind recunoscut ca oraş în care s-a născut pizza Margherita, creată în onoarea reginei ce venea să viziteze bătrâna urbe. Pizza este cel mai consumat fel de mâncare, se găseşte peste tot, în toate formele. Nu ştiu dacă este vreun mit, dar am fost şi eu de acord că pizza napoletana, în fapt un preparat atât de simplu, parcă e mai gustoasă decât orice altă surată dintre-ale sale de pe plaiurile italiene. La capitolul acesta, sunt faimoase pizzeria Da Michele şi pizzeria Brandi, cea de-a doua fiind chiar localul în care, acum mai bine de un secol, pizza creată în cinstea reginei Margherita de Savoia, a fost botezată după numele său. Dar, pizza este delicioasă în orice loc, însă trebuie să recunosc că faima vinde şi mai bine.

-când veniți la Napoli, nu purtați vreun însemn al altei echipe de fotbal în afara celei locale, fanii lui SSC Napoli sunt împătimiți și s-ar putea isca vreun conflict din te miri ce, considerându-se sfidați la ei acasă. Din întâmplare, am asistat la un moment absolut penibil când o gașcă de adolescenți nebuni se uitau urât și făceau bășcălie de un turist care avea un tricou al unei echipe de fotbal american. Suporterii napoletani sunt înfocați, din acest punct de vedere ei au o singură religie care se cheamă Diego Armando Maradona. Chipul său se regăsește pe toate suvenirele, fotografia sa se află în toate vitrinele, ba chiar uneori și în fața prăvăliilor, în mărime naturală, localnicii aproape zeificându-l.

- aveți grijă la buzunare, poșete, rucsacuri, fiindcă „frica păzeşte pepenii’’, Napoli având o faimă proastă în ceea ce privește furturile. N-am văzut, nu ni s-a întâmplat, însă un plus de prudență nu strică atunci când vorbim despre Napoli.

-atenție că în Napoli se circulă nebunește, chiar și traversarea străzii pe zebră poate fi o provocare, mai ales când scuterele trec pe lângă tine vâjâind.

-nu vă speriați de gunoiul prezent peste tot, știți că un alt renume prost al orașului este acela de a fi murdar, în general mizeria fiind percepută aici ca o normalitate. Trebuie să vă înarmați cu răbdare și calm și să faceți abstracție de aspectele mai puțin plăcute din jur pentru a nu vă strica sejurul.

În concluzie, eu recomand cu mâna pe inimă o vacanță la Napoli, cel mai mare oraş din sudul Italiei, o aglomerare urbană haotică şi fascinantă, în care bogăţia şi sărăcia, luxul şi modestia, fericirea şi tristeţea se împletesc. Nouă ne-a plăcut mult de tot și exuberanța și veselia localnicilor, ospitalitatea cu care aceștia ne-au tratat peste tot, sociabilitatea pe care o afișau fără nicio reținere.

Celebra vorbă a lui Goethe „Vedi Napoli e poi muori” nu se confirmă exact când mă refer la noi, însă țin să spun că aceasta conține mult adevăr, fiindcă e clar că, dacă ai văzut Napoli, ai văzut destul. Așadar, dacă vi se ivește posibilitatea, nu spuneți nu unei vacanțe în fieful Mafiei, nu este periculos atunci când ești doar un turist însetat de cunoaștere.

Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 8876 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI