Si la pas si cu metroul prin Budapesta.

TIPĂREȘTE

In vara anului 2011, am hotarat sa vizitez cumulat Viena si Budapesta.

Am ales un hotel de 3 stele in estul Budapestei, in districtul IX, foarte aproape de autostrada M5. Venind de pe autostrada M7, am intrat pe podul Rakockzi, apoi in Soroksari Way am gasit foarte usor hotelul.

Aveam o oarecare strangere de inima, gandindu-ma la ce o sa fie la hotel si acest lucru se datora unor "prostii "pe care le-am citit pe net despre unguri. Inca de la intrare in hotel, am fost coplesit de amabilitatea receptionerei, care mi-a urat bun venit si mi-a dat toate informatiile de care aveam nevoie, asa ca neincrederea si teama mea au fost neinteimeiatae.

Camera de hotel, 20 metri patrati, minibar, baie, cabina de dus, birou, curatenie deosebita, o lenjerie de un alb imaculat, toate acestea puneau in umbra, hotelul Gebelgrase de trei stele unde am stat in vizita mea la Viena.

Hotelul are parcare gratis si pazita, micul dejun tip bufet suedez, variat si asortat. Singurul inconvenient, este ca hotelul se afla cam la 10-12 minute cu masina de centrul Budapestei, iar autobuzul care pleaca chiar din fata hotelului, nu are un program afisat.

In prima zi nemaiavand mult timp la dispozitie, m-am urcat in masina personala, mi-am setat GPS de pe telefon cu Vaci utca si am purces sa vizitez celebra strada si ceva pe langa. Am ajuns la capatul strazii Vaci utca, dinspre Lajos Kossuth si am constatat ca nu gasesc parcare.

Cum stateam eu asa dezorientat in strada, observ cum un taxi pleaca si lasa un loc liber. M-am uitat cu atentie, am vazut ca nu exista nici un indicator de restrictie si am parcat. Am facut un tur de orizont prin zona, dupa care am parcurs cea mai mare parte a strazii Vaci, am vizitat unele magazine si am servit cate ceva la o terasa (cam exagerate preturile)

M-am intors la parcare dupa cca 3 ore si surpriza: gasesc sub stergator o hartie in dublu exemplar (asemanatoare cu cea de la reteta compensata) cu stampila, antet, semnatura si o suma trecuta undeva mai pe la urma (parca vreo 15000 de forinti). Nefiind obisnuit cu astfel de intamplari (imi place sa respect regulile) mi s-a cam imuiat picioarele. "Am pus-o" mi-am zis. Nu stiam ce sa fac, unde sa ma duc, cum sa rezolv situatia ivita. Salvarea a venit tocmai de la taximetristul caruia ii luasem locul si care ca un facut atunci sosise din cursa. Vazandu-ma speriat, a venit la mine si m-a intrebat: "problem"? , Eu i-am aratat hartia si imediat m-a lamurit ca "no problem" (expresie universala) si prin semne, insotit de arhifolositul OK mi-a urat drum bun...

Ce se intamplase de fapt. Un reprezentant al primariei, a vazut masina de Romania si imi propunea rezervarea acelui loc pe 7 zile contra cost. Mi-am revenit, am facut schimb de parcare cu amabilul taximetrist si am plecat la hotel. Sa mai scrie cineva pe forumuri ca ungurii sunt mancatori de romani, ca eu nu cred. In scurta mea raita prin aceasta frumoasa capitala, am mai avut ocazii sa constat ca ungurii sunt in general oameni civilizati. ordonati si amabili. Cazurile izolate nu trebuie luate in seama pentru ca toti cunoastem cum e cu padurea si uscaturile.

Ajuns la hotel, tot ma framanta problema cu parcarea. Trebuia sa caut parcari amenajate, mai pierdeam si timp, mai implica si niste costuri. Si dintr-o data mi-a venit ideea. : unde este cea mai apropiata statie de metrou fata de hotel? . Am dat pe "street wiew" si am gasit: statia Hatari ut de pe linia trei, la 10 minute cu masina.

Am selectat o straduta pe langa statia de metrou Pannonia ut, am parcat, (m-am mirat ca si aici erau cam multe masini) si m-am indreptat catre statia de metrou. Am intrat in piata. stiam ca statia e undeva prin preajma, dar nu o gaseam, lipsea indicatorul. (aveam sa constat ca Budapesta sta rau vis-a-vis de allte orase referitor la indicatoare) Am rugat o femeie intre 2 varste, sa -mi spuna unde este statia si la fel de amabila ca si taximetristul m-a scos din incurcatura (ba chiar m-a condus pana la gura de metrou).

Am luat un abonament de o zi si hai sa vedem ce poate sa-mi arate acest oras, despre care mai citisem cate ceva pe forumuri. Am coborat in statia Deak Ferenk, nodul de legatura cu celelalte linii de metrou. Chiar in statie s-a ivit primul obiectiv: "Millenium"-muzeul metroului, pe care l-am vizitat cu un pret destul de mic. Am iesit din statie si am inceput sa explorez strazile si obiectivele din jur.

Am inceput cu piata Terek, am continuat pe impunatorul bulevard Andrassy, Opera, apoi inapoi pe Karoly ut, sinagoga Dohany (cea mai mare sinagoga functionala din Europa si a doua din lume) am admirat impunatoarele cladiri, m-am plimbat pe cheiul Dunarii, am traversat podul Elisabeta (Erszebet hid) si am incheiat in zona Deak Terek. Asta a fost ca o prima etapa in scurta mea vizita in Budapesta.

Dupa o binemeritata odihna la una din numeroasele terase din zona Terek, m-am indreptat spre podul cu lanturi (Szechenyi Lanchid) l-am traversat si imediat dupa pod, din intersectie am facut pe Hunyadi Janos, o strada care urca la Bastionul Pescarilor (Fisherman's Bastion) si biserica Mathiash.

Din str. Hunyadi, aproape de bastion, se face o scurtatura pe niste scari (le-am pozat) apoi printr-un mic tunel se iese sus la bastion. Am vizitat tot ce se poate vizita in zona, biserica Mathiash, bastionul, cazinoul Hilton, Casa de vinuri din Ungaria, zecile de magazine si tarabe cu suveniruri apoi am luat autobuzul (statia este langa biserica) si inapoi in piata Terek. Aceasta a fost a doua etapa a incursiunii mele prin Budapesta.

Iar un mic popas, apoi am luat metroul de pe linia 3 si... directia statia Nyuguti Am vizitat impresionanta gara Nyuguti (fosta Marx pina in 1990) construita de grupul Eiffel pe la 1877, dupa care am luat-o iar pe jos in strada Szent Istvan, apoi pe podul Margit hid pina la jumatate, dupa care am intrat pe insula Margareta (Margitsziget) coborand niste scari.

Insula este principalul loc de recreere (si nu numai) pentru foarte multi budapestani. Am admirat si eu vegetatia luxurianta, terasele (cea mai tare Cha Cha Terasz), Gradina Japoneza cu multi nuferi, pesti si testoase, fantana care canta la fiecare 30 de minute, Turnul de Apa, aleile curate, arborii seculari. Localnicii spun ca din ce in ce mai multi tineri, vin si isi oficiaza casatoriile pe aceasta insula. Pe insula nu circula decat politia si autobuzul.

Dupa ce am vizitat insula, am luat autobuzul care m-a dus undeva in oras, traversand podul Arpad (cel mai mare din Budapesta) iar de aici am luat un tramvai spre Deak Ferenk... dar in sens invers. M-am trezit undeva aproape la iesirea din oras, insa din nou, doua doamne foarte amabile m-au ajutat si in final am ajuns la statia de metrou Deak Ferenk. Cu o intarziere de... doar doua ore. A fost etapa a treia a vizitei.

Iar un mic popas, din nou metroul (de data asta linia 2) si... directia statia Lajos Koshut, pentru a vizita cladirea in care munceste parlamentul Ungariei. Similara cu Wesminster-ul din Londra (pe care am vizitat-o in 2010) aceasta cladire impresioneaza prin arhitectura si maretia sa (parca a doua din Europa dupa cea din Bucuresti) si nu se poate sa o ratezi daca vizitezi Budapesta.

De pe podul Margit hid imaginea este nemaipomenita, mai ales la un apus de soare. Inainte de a ma aseza la o coada imensa, am remarcat frumoasa gradina cu flori, din fata cladirii parlamentului si statuia lui Francis Rakockzi al II-lea. Tot in fata parlamentului, intr-un mic perimetru, erau amenajate niste panouri cu poze si descrieri a unor grupuri personaje, familii sarmane, prost imbracate, locuind in sate izolate, fara sosele asfaltate etc.

Majoritatea proveneau din Ardeal, erau parca si traduse (nu mai sunt sigur) si nu am inteles, oricat m-am straduit sa inteleg mesajul acestor expuneri. Dupa" lupte seculare"care au durat cca 2 ore, am reusit in sfarsit sa vizitez palatul. A fost asa de stresant, nu din cauza lungimii cozii, ci pentru faptul ca atunci cand calculam ca imi vine randul cu urmatorul grup, veneau altii prin fata care aveau rezervari. De la palat din nou la statia Deak Ferenk, aceasta fiind penultima etapa a vizitei.

Am luat apoi metroul si de pe linia 1 (deh, daca avem abonament sa-l folosim eficient) si directia... statia Hosok Tere, pentru a vizita Parcul Orasului (Varosiget) Am intrat in impresionanta Piata a Eroilor, dominata de Monumentul Mileniumului, flanca de cele doua muzee de arta.

Structura monumentului este decorata cu lucrari sculpturale alegorice, ce redau lupta unor eroi ai Ungariei. Una dintre sculpturi este a Arhanghelului Gabriel si a celor sapte lideri tribali, ce au dus Ungaria in Europa. In fata celorlalte statui este sculptata ca un simbol Arpad, primul conducator al Ungariei. Parcul Varosiget este deasemeni un parc foarte frumos, al doilea loc de recreere si distractie, dupa insula Margareta. Alei mari, verdeata, copaci frumos ingrijiti, un lac unde troneaza pe mijloc o terasa, o mica cascada inspre pod, ratuste pe lac si multa lume la plimbare.

Parcul abunda in obiective de vizitat (din pacate timpul nu a fost cu mine in acest parc si le-am ratat) Cateva din ele: Castelul Vajdahunyad, Baia Szechenyi, Gradina Zoologica, Parcul Vidam (parcul de distractii) Timpul fiind intarziat, m-am indreptat spre statia de metrou Szechenyi (partea stanga a parcului) am trecut pe langa o cladire frumoasa (afisata in poza) Gara de Vest si de aici directia Hatar ut via... Deak Ferenk.

Cand am ajuns la masina parcata pe straduta Pannonia, am avut o surpriza. Din zecile de masini care erau parcate de dimineata, mai ramasese doar cateva, semn ca toti cei care au plecat, erau turisti ca si mine. Si eu care credeam ca ideea mea cu subterfugiul parcarii a fost... geniala.

Cam la atat s-a limitat scurta mea raita prin Budapesta, dar imi promit sa ma intorc cat mai repede.

---

VIZUALIZĂRI: 8866 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI