Vacanță neprevăzută în Egiptul necunoscut

TIPĂREȘTE

Din momentul în care ne-a încolțit ideea de a merge în Egipt și până când am plecat s-au scurs doar 3 săptămâni. Cam puțin pentru o destinație care nu era pe lista noastră, dar mai ales pentru care eu nu mă simțeam pregătită.

Am ales oferta unei agenții cu care am mai plecat și cu alte ocazii și am stat la hotel Steingerberger Aqua Magic de 5* din Hurghada, despre care am scris (vezi impresii).

Am vrut să citesc pe AFA cât de multe articole de călătorie pot într-un timp atât de scurt, care să fie și actuale cât de cât, dar am găsit mult prea multe articole scurte, cu câteva fraze și mulțumiri pentru Amir și chiar dacă nu erau despre Amir nu reușeam să mă lămuresc cum trebuie. Dintre toate am reținut articolele colegei @ioana74, pe care la momentul scrierii lor nu le văzusem și îi mulțumesc pe această cale pentru impresiile pe care le-a împărtășit cu noi.

În fine, m-am mulțumit cu ce aveam, am mai scos de pe net despre istoria Egiptului, ca să mă mai luminez și eu în avion și cam asta a fost pregătirea excursiei.

La coborârea din avion am fost mulțumită să știu câteva lucruri elementare despre locul în care urma să ajung. Că țara din nordul Africii înseamnă 96% deșert și 4% teren arabil, teren care se află de-a lungul Nil-ului. Știam că Nil-ul este cel mai lung fluviu din lume, dar acum am aflat că mai mult de jumătate curge prin Egipt, pe care îl împarte în două: zona de est, în care răsare soarele, supranumită zona vieții, unde era deșertul arabil, zona cultivată, locuită atât de faraoni cât și de oamenii de rând și zona de vest unde se întindea deșertul de nisip, zona apusului soarelui, supranumită și zona morții. Și că acesta a fost motivul pentru care faraonii și-au făcut piramidele, pentru a fi îngropați în zona aceea. Dar mai apoi, pentru că ele costau foarte mult, au ales o vale îngustă, Valea Regilor, pentru a fi înmormântați în stânca muntelui.

Fiecare metru din Delta Nil-ului este folosit pentru culturi de plante ca: porumb, grâu, orz, mei, orez, condimente, ierburi și binențeles papyrus-ul cultivat din timpuri străvechi. Animalul cel mai comun este cămila, iar vremea este blândă pe tot parcursul anului, astfel că iarna, cel mai rece anotimp, începe pe la sfârșitul lui decembrie, când sunt 8-10 grade la Cairo și ține până prin ianuarie-februarie.

Despre Hurghada, unde mergeam, m-am mulțumit să știu că este înconjurată de mai multe insule mici, că este centrul turismului la Marea Roșie și că în ultimii ani s-a tot extins de-a lungul coastei. Se vede că este într-o continuă expansiune și construcție, iar drumurile neașteptat de bune leagă Hurghada direct de Cairo, Luxor și Golful Suez.

Atracțiile acestei regiuni sunt recifurile de corali și sporturile de apă și la fel de mult culorile apei de la blue, turcoaz până la verde smarald, dar și peștii dumnezeiești, de toate felurile, mărimile și culorile.

Orașul se împarte în zona veche, care se numește Downtown sau El Dahar și aici sunt instituțiile publice, bazarul, autobuzele, poliția, poșta, magazine, baruri, cafenele, iar în nord este noua Hurghada, cunoscută ca Sekkala și aici sunt numeroasele hoteluri care au făcut dintr-un mic sat de pescari stațiunea atât de căutată astăzi. Promenada turistică și New Marina sunt, de asemenea, situate în Sekkala.

Cu aceste informații m-am dat jos din avion, iar, ulterior am aflat că 25.000 de nerezidenți investesc în Egipt pentru că taxele sunt mici și viața ieftină. Asta ne-a spus vânzătorul de la Cottonil, un magazin cu produse bune din bumbac de Nil, care se afla vis-à-vis de hotelul nostru și de unde am cumpărat mai multe lucrușoare.

Înainte de a mă urca în avion mi-a fost clar și că mă îndrept către alt continent, cu o altă civilizație, o cu totul altă cultură, altă gastronomie… și eram pregătită pentru o altfel de experiență.

Am avut un zbor foarte bun cu Tarom. Ne-am îmbarcat de la poarta 15 (prima după dutty-free), decolarea a fost la ora anunțată, 8,10 dimineața, am primit câte un sandvich, plus o banană și o napolitană, apă, suc, cafea… iar în nici 3 ore aterizam la Hurghada. Am avut bonus și locul liber de lângă mine, așa că ne-am lăfăit două persoane pe 3 locuri.

În aeroportul din Hurghada nu a fost aglomerație deloc pentru că doar avionul nostru (aprox. 120 de persoane) a avut intrare la ora aceea.

Reprezentanții agenției cu care am plecat erau peste tot cu plăcuța și ecusonul asupra lor. La intrare în aeroport, la ghișeele de viză, la banda de bagaje, iar ultimii la ieșirea din aeroport, în stradă, care ne-au bifat pe o listă și ne-au îndrumat către autocarele care urmau să ne transfere la hoteluri. Din această cauză nu am avut absolut nici o problemă de orientare.

Până ne-am transferat însă la hoteluri am mai avut ceva treabă. La intrarea în aeroport, pe partea stângă sunt cele 2 ghișee unde trebuia să plătim taxa pentru viză, 25 USD. Noi ne-am cumpărat separat viza pentru că am văzut că la 100 de dolari dau rest și multe bancnote de 1 dolar, ceea ce ne rezolva și problema pe care nu reușisem să o rezolvăm din țară. Tot citisem că în Egipt se dau bacșișuri de 1 dolar, aproape peste tot, iar în țară nu reușisem să schimbăm mare lucru. Dar se vede treaba ca ei și-au învățat lecția și s-au adaptat imediat.

Formularul pentru viză a fost foarte simplu de completat dar oricum n-am văzut să dea cineva o importanță prea mare acelei hârtii. Am predat-o la unul din ghișee, ne-au pus viza pe pașaport, am mai trecut prin câteva filtre și porți de scanare, iar înainte de ieșire a fost ultimul punct de control unde mai trăgeau pe stânga, pe câte unii. În general, îi opreau pentru control pe cei cu bagajele înfoliate. Noi am scăpat toți 4. Nici o grijă de orientare în aeroportul din Hurghada pentru că valul merge într-o singură direcție, nu ai cum să te abați.

După acest ultim punct de control, aproape la ieșirea din aeroport, tot pe partea stângă era un ghișeu de unde puteai să achiziționezi cartele telefonice pentru 10 EUR. Dacă știți că folosiți telefonul, cel mai probabil este bine de cumpărat pentru că net-ul rupe ca și cost în Egipt. Noi nu am luat pentru că nu folosim telefonul în vacanțe decât pentru poze pe parcursul zilei. Seara, la hotel, îl mai butonăm și noi, dar acolo știam că avem WiFi. Am un abonament de serviciu care îmi permitea să fac ceva consum dar nu a fost cazul, nu am folosit telefonul decât cu WiFi la hotel.

Moneda oficială este lira egipteană. Știam de acasă, însă, că în Egipt ne vom descurca cu dolari sau EUR, dar că sunt bandiți pentru că fac paritate 1 la 1, așa că evident, mai bine dolari și că în foarte puține situații am avea nevoie și de moneda lor (pentru un WC sau o sticlă de apă prin excursii). În timp ce așteptam un bagaj de cală al prietenilor noștri am vrut să scoatem ceva lire egiptene de la un bancomat pe care îl vedeam acolo, în aeroport. L-am întrebat pe reprezentantul agenției dacă merită și ne-a spus că bancomatele verzi, așa cum îl vedeam pe cel de acolo, sunt peste tot la hoteluri, în Hurghada, în Cairo… și schimbul valutar este același absolut peste tot: 1 EUR = 16 lire egiptene și 1 USD = 15 lire (la data aceea), dar că nu avem nevoie de schimb dacă avem dolari și nu ne sfătuiește. N-am scos până la urmă și în tot sejurul nu am văzut și nu am avut nevoie de lire egiptene. Am folosit exclusiv dolari, inclusiv la popasurile unde opresc autocarele, pentru WC, în general, și despre care citisem că nu primesc decât lire egiptene. Aaaa, am folosit și EUR, dar pentru plata excursiilor vorbite din țară.

Citisem foarte mult că bacșișul este la el acasă în Egipt și m-am dus pregătită la cap pentru asta, chiar dacă nu mă simt prea confortabil cu acest obicei. Surpriza plăcută a fost să constat că la hotelul la care am stat bacșișul nu se practica, ceea ce a fost o mare ușurare. Dar până acolo am trăit prima experiență, tare neplăcută, pe care am avut-o chiar la aeroport și care mă cam băgase în sperieți, gândindu-mă că așa va decurge vacanța noastră la fiecare pas.

Salahorul de la aeroport care ne-a pus bagajul în microbuz (cu toate că nu era nevoie, noi având doar câte un troler mic, de cabină), pur și simplu ne-a smuls din mână bagajul, arătându-ne ostentativ dolarul pe care îl avea în palmă. Noi am venit pregătiți de acasă pentru acest lucru, dar modul dizgrațios în care a făcut-o omul ăla ne cam întristase. Chiar dacă citisem despre insistența cu care ei cer bani, nu voiam să întâlnim asemenea oameni toată vacanța.

Din fericire nu a fost așa pentru că la hotel nu am avut această problemă, în plimbările prin Hurghada și magazinele de suveniruri nu m-am simțit deloc agresată și oricum am cumpărat foarte puțin, iar în excursii, unde am mai întâlnit acest fenomen, la fel, am putut să gestionăm situația singuri pentru că, la fel, nu am cumpărat mare lucru.

În afară de salahorul de la aeroport, nebunia de la piramide a fost supărarea noastră cea mai mare în această vacanță. Acolo am găsit cei mai insistenți oameni, cei mai tupeiști, cei mai neserioși, … care pur și simplu îți scoteau ochii cu suvenirurile lor și nu ne-au lăsat să ne bucurăm în tihnă de minunile lumii pentru care bătusem atâta drum. În celelalte excursii, chiar dacă cereau și așteptau bacșiș, oamenii au fost cu mai mult bun simț.

Cu mici excepții, nu sunt prețuri afișate pe nicăieri, așa că pregătește-te pentru negocieri grele, dacă chiar vrei să cumperi ceva.

Vis-à-vis de hotelul la care am stat am descoperit magazinul Cottonnil cu prețuri fixe și casă de marcat. Toate produsele se scanează și primești bon, nu este posibilă nici o negociere. Produsele sunt din bumbac de Nil, de foarte bună calitate (chiloți, tricouri, maieuri, prosoape) și toți ai mei, pentru care am cumpărat sunt mulțumiți de ele. Am intrat aproape zilnic în magazinul ăsta, ne-am împrietenit și ne-am tot discutat cu vânzătorul simpatic de acolo, care aproape că își cerea scuze că nu poate să ne facă nici un discount.

De la farmacie am cumpărat creme de corp din lapte de cămilă, niște crème cu collagen și o cremă antiinflamatoare pentru mama, care mă tot trimite în Egipt ca să-i mai aduc, pentru că zice că n-a mai folosit în viața ei o cremă așa de bună. Toate cremele pe care le-am luat sunt fabricate în Egipt și suntem foarte mulțumite, toate fetele care folosim cremele astea. Și la farmacie este tot cu casă de marcat și prețuri fixe, dar am reușit niște oferte în sensul că la 4 crème cumpărate ne mai dădea una, ceea ce a fost foarte bine pentru că astea au fost suvenirurile mele.

Am mai cumpărat 2 tricouri, un papyrus și un suvenir pentru colțul de acasă, de la renumitul magazin Cleopatra, din Hurghada, cu prețuri fixe, unde nu pierzi vremea să negociezi pentru fiecare obiect, cum se întâmplă în toate celelalte locuri.

Am evitat să cumpărăm de la bazarurile prin care am trecut (în general cele de la obiective), și vă sugerez să faceți la fel, pentru că se trece foarte repede prin ele, nu ai timp să te gândești și să alegi, pentru că vânzătorii trăncănesc într-una, te amețesc de cap, dar cel mai important este că nu ai timp. În schimb eu am cumpărat de la popasurile la care am oprit când am fost în excursii, pentru că acolo se stă spre o jumătate de oră, nu este un bazar, ci un popas și ai timp să te dezmeticești puțin. Am remarcat că la dus negociezi până la un anumit punct, dar la întors comercianții lasă mai mult, pentru că știu că nu te mai întorci pe acolo. Eu am luat de la unul din aceste popasuri câteva șaluri si 3 pantaloni de casă la prețuri infime (la dus 3 șaluri cu 10 dolari iar la întors 5 șaluri tot cu 10 dolari și 5 dolari perechea de pantaloni de casă).

Vremea a fost perfectă pentru noi. Când am aterizat erau 28 de grade, dar ulterior, pe panoul informativ de la plajă am văzut și 31, și 32 de grade. Apa mării a avut undeva la 24-25 de grade, iar vremea a fost ideală pentru bălăceală, plajă și plimbare. Aproape de plecare prietenul de la Cottonil își punea un pullover, seara, pe el și ne-a spus “gata, vine iarna la Hurghada”. Dacă în apropierea iernii vremea a fost așa, nu vreau să mă gândesc cum e vara, așa că nu uitați de crema de protecție solară și de hidratare. Apropo de asta, despre apă, am spus în articolul de cazare și anume că în Egipt nu este potabilă, dar ea este pusă la dispoziție de hotel din abundență, iar dacă ești nevoit să o cumperi o faci la un preț bun.

Când ne-am hotărât pentru această vacanță am încercat să intrăm în posesia unei liste cu posibilitățile de excursii din Hurghada, pentru că în afară de relaxare în resorturile din stațiune, toată lumea vorbea despre aceste excursii. Nu știu de unde de pe net soțul a scos o listă cu vreo 4 pagini de opționale, care n-a făcut decât să ne amețească de cap. Ne-am dezmeticit oarecum și din înșiruirea aceea lungă am văzut că sunt 2 excursii grele care ne tentau și pe noi: una la Cairo, care includea vizita la piramide și una la templele de la Luxor. Ambele durau foarte mult, erau foarte obositoare și cereau musai o zi de repaus după ele, așa că, excluzând capetele acestei vacanțe, ne-am dat seama că în restul de 6 zile pline puteam alege maxim 4 opționale.

Așadar, am ales 4 excursii pe care voiam să le facem într-o ordine anume. Pentru asta am zis că aș fi mai liniștită dacă le-aș aranja din țară, înainte de plecare, și nu la fața locului că poate așa nu reușeam ordinea noastră. Am încercat să văd cum au rezolvat ceilalți problema și ce să vezi? Un Amir de la fața locului (din Hurghada), era peste tot. La vremea aia parcă nu deveniseră așa de agasante articolele dedicate lui. Am mai gasit pe net un alt Amir (Mario), vorbitor de limba română, despre care am citit numai de bine și l-am fi preferat pe el. L-am contactat pe FB (al altcuiva că nici măcar d-ăsta n-am și eu), dar din păcate el mi-a răspuns la vreo 3 zile, după ce noi ajunsesem în Egipt. Fiind așa în scurt mi-a rămas doar Amir al nostru, pe el l-am contactat și eu încă din țară și cu el mi-am făcut treaba. N-o să-i aduc osanale lui Amir, că a primit destule pe saitul nostru. Spun doar că nu e cu nimic mai breaz sau mai rău decât cei mai mulți de pe acolo, care urmăresc același lucru: să scoată cât mai mult din buzunarul turiștilor și să-ți ofere un turism de masă. Și fac asta cu cel mai larg zâmbet și cu cea mai mare amabilitate din lume. Cât de sincere or fi, Dumnezeu cu mila....

Dar dacă vrei să faci lucrurile cum trebuie e nevoie de timp ca să analizezi toate variantele, inclusiv ale touroperatorului cu care călătorești, chiar dacă sunt ceva mai scumpe, să citești despre experiențele altora, să pui în balanță ofertele și să alegi în funcție de preferințele tale. Eu dacă aș merge mâine pentru prima dată în Egipt, dar cu ce știu acum, aș face o excursie privată la Cairo, chiar dacă cu un microbuz cu mai multe locuri, dar nu o excursie organizată cu autocarul, așa cum am fost. La fel aș prefera pentru templele de la Luxor. Celelalte excursii au fost oarecum ok așa cum au fost, cu mențiunea că o excursie cu submarinul nu aș mai alege.

Noi am gândit excursiile astfel: în prima zi ne-am dorit ceva relaxant, care să ne introducă puțin în atmosfera unui alt continent și am ales Safari în deșert. Pentru că nu voiam să lăsăm una dintre cele mai obositoare excursii la finalul vacanței, am vrut Cairo a doua zi, excursie urmată musai de o zi de relaxare. După relaxare am zis să fie Templele de la Luxor, a doua excursie obositoare, din nou o zi de pauză și am vrut să încheiem sejurul nostru cu o zi de super relaxare la Orange Bay, un golf unde urma să ne bucurăm de plajă, baie, snorkeling... Până la urmă nu ne-am îndurat să ne relaxăm după Luxor, care nu ne-a obosit la fel ca excursia de la Cairo, l-am sunat pe Amir și am luat și excursia cu submarinul, dar pe care nu o recomand.

Cele 4 excursii cumpărate în prima zi ne-au costat pe amândoi 320 de EUR și am primit de la Amir câte două turbane cadou, pentru safari în deșert. Pe submarin am mai dat 40 de EUR pentru amândoi, dar cum spuneam, d. p. m. d. v. n-a meritat.

Zăpăceală mare cu excursiile astea. La momentul cumpărării din prima zi, am primit un fel de voucher pentru fiecare excursie, instrucțiuni și un program care includea ora la care urma să fim luați de la hotel, care a fost foarte exactă în toate cazurile, ora la care urma să ajungem înapoi, care a fost depășită în toate excursiile, ceea ce a fost cumva în avantajul turistului și un desfășurător care în toate cazurile a fost respectat, chiar dacă nu întotdeauna pe placul nostru. Ei se țin de program foarte bine, dar ritmul nu e tocmai cel pe care îl dorești, ca să nu mai spun de partea comercială pe care poate nu ți-o dorești deloc, dar n-ai ce să faci.

Fiecare excursie a fost cu unul sau doi ghizi, chiar 3 la Cairo și nu am ce să reproșez niciunuia, dar pentru cele două excursii importante (piramide și temple), m-aș lipsi de partea comercială (fabricile de parfumuri, papyrusuri, alabastru și alte alea…), care nu m-a interesat absolut deloc și aș fi vrut să zăbovim mai mult la piramide, sau la temple, care erau motivul principal al excursiei.

Excursiile din afara orașului au avut incluse transport, ghid însoțitor din Hurghada plus unul sau doi ghizi locali la Cairo și Luxor, intrările la obiective și prânzul din ziua respectivă, fără băuturi incluse.

Ca să nu mă repet, la fiecare excursie, am fost luați de la hotel, cu un microbuz, la ora convenită și am fost duși ori la autocar, cum a fost cazul excursiilor la Cairo și temple, în port pentru excursiile cu submarinul și Orange Bay sau la o bază din deșert, pentru Safari. Toate microbuzele și autocarele au fost ok, unele noi, ultramoderne, altele mai vechi și mai obosite, dar toate de brand important, dotate cu tot ce trebuie, în special aer condiționat, astfel încât să ai o experiență cât mai plăcută. Pentru distanțe prea lungi, cum au fost excursiile la Cairo și la Luxor cam obosite totuși, nu prea confortabile. Un plus l-a reprezentat faptul că nu am avut grija apei. Fiecare autocar a avut la bord apă rece, pentru 0,5 dolari sticla.

În excursii ghizii ne-au ales nume de grup haioase. La Safari am fost grupul Mafia, la Cairo am fost Ramses, iar ghidul care a venit cu noi din Hurghada a fost Vandaam, iar la Luxor am fost grupul English. Era haios când ghizii ne adunau strigând cât îi țineau plămânii: Mafiaaaa. Cel mai bun ghid a fost cel de la Safari și cea mai profesionistă echipă cea de la Orange Bay.

Partea neplăcută a fost că aceste excursii au venit la pachet cu diverse agresiuni din partea comercianților, care sunt mână în mână cu agențiile și ghizii. Chiar dacă ghizii te mai avertizează de una-alta (cât să dai maxim pe o plimbare cu cămila, cât pe un parfum, cât pe un suvenir, de unde să cumperi, de unde nu….), ei tot în interesul lor lucrează. Prin urmare aveți grijă ce vi se oferă, la ce prețuri și dacă aveți nevoie de lucrurile respective. În general, noi facem o comparație cu cât am da maxim pe un produs similar la noi în țară și ne străduim să îl scoatem cât mai ieftin. Dacă ajungem la un preț convenabil nu ne mai uităm că la zece metri mai încolo era cu câțiva firfirici mai mult sau mai puțin.

Cu ce te agresează comercianții pe care îi întâlnești în toate excursiile? În bazarurile prin care treci rapid ca să ajungi la unele obiective îți scot ochii cu șaluri și diverse articole de îmbrăcăminte, dar și suveniruri precum statuete sau papyrus-uri. În bazarurile astea mie mi se pare imposibil să cumperi ceva pentru că, practic, treci prin ele rapid și nu ai timp să te dezmeticești.

În excursiile de la Cairo și Luxor ghizii îți prezintă niște brățări sau medalioane de purtat la gât, din piele și argint, pe care poți să gravezi numele tău sau al celor dragi, cu hieroglife. Astea pe noi ne-au încântat și până la urmă ne-am făcut nouă și copiilor niște brățări pe care le purtăm cu drag. Se dă comanda în autocar și le-am primit la sfârșitul zilei. Cu ele nu prea s-a negociat, au fost cam 20 de dolari bucata, dar la 4 am primit cadou un medallion de argint cu scarabeul sacru, venerat de egipteni, aducător de noroc.

La piramide au fost cei mai agresivi comercianți, la modul nesimțit rău de tot. Aici nu m-a interest absolut nimic, nu m-am uitat în stânga, nu m-am uitat în dreapta, pur și simplu am încercat să fac abstracție de insistența lor, dar foarte greu, nu mi-a plăcut deloc asta. Foarte agresivi au fost și cei cu cămilele. După ce că era destul de scump (10 dolari un drum până la punctul de unde puteai vedea toate piramidele aliniate și puteai face foto deosebite), tot drumul te agasează cu ciubucul pe care trebuie să i-l dai la final, pentru că el te ajută să fii fericit și bla-bla…. și efectiv nu te lasă să te bucuri de experiență.

În excursiile de relaxare, cea cu submarin-ul, safari sau cea de la Orange Bay te agresează cu CD-urile cu poze și filme pe care să le cumperi. Asta a fost cea mai mare plasă pe care am luat-o eu în această vacanță și vreodată. Pentru că am fost 2 familii, în 2 din cele 3 excursii am zis să ne băgăm la CD-urile astea pe care să le plătim pe jumătate și apoi să le share-uim. Iar 10 dolari de familie nu ni se părea așa o sumă în schimbul a sute de poze și filme, cum ne spuneau ei. Practic în fiecare excursie este câte un fotograf profesionist (cred ei), face poze toată ziua grupului, dar și individual, pe perechi și ne gândeam că o să avem și noi ce alege. Pe lângă asta aveai bonus niște documentare despre Egipt și muzică de-a lor, ceea ce ni s-a părut și mai ok. Nu am putut să alegem mare lucru din cele 2 CD-uri pe care le-am avut. În unul au fost 22 de poze, toate, dintr-o zi întreagă, iar în celălalt au fost mai multe, dar ambii fotografi habar nu aveau de fotografie, dar mai ales nu aveau scule. Telefoanele noastre erau de zece ori mai bune decât ce aveau ei. Așa că nu vă lăsați păcăliți cu aceste CD-uri. Sau cine știe, vor mai evolua și ei…. Cel mai mult m-a deranjat că ne-au sâcâit toată ziua să le pozăm, iar rezultatul a fost un fâs.

La fabricile pe care le-am vizitat, după o mică demonstrație despre cum fac una-alta, sau un program artistic care se vrea haios, încearcă să-ți bage pe gât produsele respective. Demonstrația de la fabrica de parfumuri a fost ok, iar oamenii deloc agasanți, a cumpărat doar cine a vrut fără mari insistențe. Am cumpărat și noi 100 ml de parfum la 15 dolari (50 ml erau 10 dolari), dar pot să vă spun că nu e bun de nimic și nu îl folosim. Este uleios și nu te poți da. În plus, chiar dacă aroma este plăcută, nu miroase o veșnicie, cum se lăudau ei. Mă gândeam să-l combin cu alcool ca să scăpăm de aspectul uleios, dar n-am ajuns nici până acum să fac asta. La fabrica de alabastru au fost un pic mai agresivi, dar dacă nu te văd interesat nici nu te aleargă, iar la Institutul de Papyrus chiar au fost destui doritori, iar noi, ceilalți care nu am cumpărat, nu am avut parte de nici un fel de atenție.

Fiecare excursie se termină cu bacșișul pe care trebuie să-l dai ghizilor, șoferilor, celor care te plimbă cu barca sau cu cămila. În general, cu ghizii și șoferii au fost chestii de bun simț. S-a strâns câte un dolar-doi la final, dar ei și-au meritat banii ăștia cu vârf și îndesat, ghizii pentru toată bătaia de cap pe care o aveau cu așa grupuri mari, cu oameni diferiți, dar și șoferii de cursă lungă și-au meritat dolarul ăla.

În drumurile către obiectivele pe care le-am ales, am descoperit un Egipt al contrastelor, amărăciune mare peste tot aproape, sărăcie și mizerie multă.

Uffff, în sfârșit am ajuns și la excursiile propriu-zise, dar o fac în alt articol, m-am lungit mult….

---

VIZUALIZĂRI: 15139 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI