Schitul Iezer - loc de rugaciune si liniste

TIPĂREȘTE

De la Ramnicu Valcea spre Olanesti, la vreo 13 km si apoi inca 5 km nord de satul Cheia, intr-un cadru natural de exceptie se afla un loc unde-ti gasesti linistea sufleteasca si reculegerea - schitul Sfantului Antonie de la Iezer - una dintre cele mai izolate sihastrii din nordul Olteniei.

Am ajuns acolo intr-o zi de toamna tarzie de noiembrie, cand frunzele cazusera de mult din copaci, iar frigul si umezeala pusesera stapanire pe oras. Era 23 noiembrie 2014 - zi de pomenire a Sfantului Antonie de la Iezer. Ajunsi acolo, o caldura binefacatoare ne-a inconjurat in permanenta, in orele petrecute, astfel ca fara probleme am ajuns pana la pestera sapata in stanca - unde Sfantul Antonie a trait in sihastrie timp de 28 de ani.

Vechiul schit dateaza din 1495-1501- de pe vremea lui Radu cel Mare. Cel actual a fost ctitorit intre 1552-1568 de catre Mircea Ciobanul si sotia sa - Doamna Chiajna. Se spune ca in preajma schitului au existat mine de aur exploatate de sasii din Ardeal. Chiar si Mihai Viteazul si-ar fi ascuns rezervele vistieriei sale aici, iar dupa ce a fost ucis pe Campia Turzii, manastirea a fost devastata de navalitorii straini, 300 de calugari au fost omorati si comorile ascunse de Mihai Viteazul au disparut. La refacerea schitului, rol important a avut Cuviosul Antonie de la Iezer, care si-a donat toate economiile si a trudit pentru ridicarea chiliilor. Viata monahala a fost dusa de catre calugari pana in 1946 cand lacasul a fost ocupat de maicile prigonite de regimul lui Gh. Gheorghiu-Dej.

Acum viata monahala se desfasoara normal, maicutele au ridicat o noua biserica mai mare, dar se straduiesc sa renoveze si mica bisericuta cu picturi din secolul XVII. Dornic de o viata de pustnic, Cuviosul Antonie s-a retras in munte, unde si-a sapat o pestera intr-o stanca, la cam 600 metri de Schitul Iezer. Tot aici si-a sapat si mormantul unde si-a gasit odihna vesnica la 23 noiembrie 1720, la varsta de 92 ani. Sfintele sale moaste se pastreaza astazi cu mare evlavie in paraclisul cel nou al schitului.

A fost o zi perfecta, o zi de rugaciune, in care ne-am simtit mai aproape de cer si sufletul nostru a devenit mai curat. Au trecut cateva luni de atunci si acum cand scriu aceste randuri sunt coplesita de emotie... Veniti la Schitul Iezer sa va gasiti linistea sufleteasca.

---

VIZUALIZĂRI: 3091 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI