Salina Turda

TIPĂREȘTE

Am fost acolo a treia oara si ma voi mai duce. Prima data am fost in 2005, cand nu era amenajata, iar anul acesta de 2 ori, dupa ce s-a modernizat.

Salina are 2 intrari: una dinspre Cluj, prin Turda Noua si alta, care e si principala, dinspre Baile Turda, Durgau. Noi, abia acum am intrat pe cea principala. Nu am stiut de cea din Durgau, care e si modernizata, iar drumul pana la mine e cu mult mai scurt.

In iarna era mare zarva si reclama la Noua Salina Turda. Programul era destul de aiurea, intrarea se facea pana la ora 13, din cauza aceasta am si ratat vizitarea ei, intr-o duminica geroasa de februarie. Toti turistii erau foarte nervosi ca nu li se permitea accesul in salina. Apoi am reusit intr-o alta duminica sa intram de dimineata. Cand am fost, in februarie, era foarte multa lume. Pe partea aceasta dinspre Cluj, accesul se face printr-un tunel lung, de aproape 1 km, daca nu ma insel, un tunel ingust, plin de praf si intunecos, dar acum duminica, am intrat prin cea din Durgau care e super modernizata si dupa cum spuneam, timpul parcurgerii e mult mai scurt. Langa Salina sunt si niste bai, iar intrarea e o cupola foarte interesanta din sticla, lemn si fier. Si acum erau destul de multi turisti, de fapt parcarea era plina cu masini de Cluj, Constanta, Mures, Alba, Timisoara, chiar.

La intrare am platit 15 lei/persoana/adult, iar copilul a beneficiat de gratuitate, deoarece nu are inca 3 ani. Biletul pentru copiii de peste 3 ani este de 8 lei. Accesul in Salina se face printr-un tunel, cobori pe scari amenajate, peretii de sare fiind foarte bine scosi in evidenta de lumini.

Dupa cativa zeci de metri ajungem si la Baza de tratament. Nu ne intereseaza, mergem mai departe pana la intrarea in Mina Rudolf. Daca veniti dinspre Turda Noua, prima data veti ajunge la Mina Iosif sau Sala Ecourilor, dupa cum mai e numita. Aceasta are o adancime de 87 de metri, iar turistii se distreaza auzindu-si ecoul la sunetele scoase. Nu se vede nimic. E doar o balustrada spre intuneric.

Apoi urmeaza Camera masinii de extractie, un mic muzeu in care sunt expuse utilajele folosite la extractia sarii. Sunt 2 incaperi. Intr-una e expusa masina de extractie, numita Crivac, o roata mare din lemn, cu care s-a extras, de-a lungul vremii, sarea din mina.

Cea mai importanta, cea mai frumoasa si cea mai mare este Mina Rudolf. La intrare e Altarul, un perete plin cu icoane si o cruce, scos in evidenta printr-o lumina albastra, loc unde turistii lasa bani, iconite si alte maruntisuri.

Apoi coboram pe niste scari de lemn cu balustrazile masive din lemn, pe care s-a depus sarea, de-a lungul vremii, iar pe pereti aceasta sare apare in formatiuni foarte interesante. De aici de sus avem o panorama extraordinar de frumoasa asupra salinei, suntem la o inaltime destul de mare, tot ce e jos pare foarte mic.

Un balcon face inconjurul acestei mine, dar noi ne-am indreptat spre liftul panoramic, care iti ofera senzatii tari, mai ales daca stai in fata. Amenajarile sunt foarte futuriste, unde imbinarea lemnului, a inoxului si a luminilor se integreaza perfect in decor. Sunt amenajate mai multe pergole din lemn curbat, care stiu ce e foarte scump, lumini peste tot, pe jos podeaua e din lemn sau pietris cu sare. In aceasta sala turistii, pe langa admirarea peretilor de sare si a formatiunilor foarte interesante, pot juca biliard, bowling, fotbal, mini golf, e si loc de joaca pentru copii, un amfiteatru si Roata mare sau se pot relaxa la o masa sau pe o banca. Temperatura in salina este de 10-12 grade, daca o vizitati vara e bina sa aveti ceva haine in plus sau sa nu intrati transpirati, cum am facut noi in 2005, cand ne-a prins o raceala zdravana din cauza diferentei mari de temperatura.

Din aceasta mina se coboara cu un alt lift, acesta nu e panoramic, pana la Mina Maria Terezia unde e un lac, cu o insula amenajata si aceasta foarte interesant. Cateva pergole, eu asa le numesc, cu forme diferite, tot din lemnul acela curbat si luminat, adapostesc locurile unde turistii se pot odihni sau aflati la tratament. Aceasta Salina e renumita pentru tratarea bolilor respiratorii. Am simtit pe pielea noastra acest lucru. Fiind raciti toti 3, cat timp am stat in salina nu am mai avut nasul infundat, a fost foarte bine, chiar si o ora dupa ce am plecat.

Pe acest lac turistii se pot plimba cu barca sau pot admira cascada de sare formata pe perete. In 2005 nu se putea ajunge la acest lac, nu era amenajat.

In salina am stat cam o ora si ceva, timp in care ne-am plimbat, copilul s-a jucat cu alti copii, s-a dat pe tobogane, iar inapoi, din cauza cozii formate la lift si din dorinta sotului de a face miscare, am urcat pe scari. E cam greu, mai ales cu copil mic, care ba cerea apa, ba vedea nu stiu ce, ba isi scapa ceva pe jos, ba nu mai vroia. Sunt niste scari inguste si destul de abrupte. O parte a drumului l-am parcurs si noi pe balconul acela, despre care va povesteam, care face inconjurul salii, un balcon din lemn situat la o inaltime foarte mare. Iti era frica sa te uiti in jos. Apoi am parcurs acelasi traseu inapoi spre masina.

Mie imi place mult aceasta salina, am fost de 3 ori si ma voi mai duce. Si pentru sanatate, dar si mai ales cand e vreme urata afara si simtim nevoia sa evadam din Cluj. Atat doar ca in week-end merg foarte multi turisti. In cursul saptamanii e mai lejer, mai mult merg cei care fac tratament.

In sfarsit putem spune ca s-a realizat si la noi in tara ceva unic. Inainte de modernizare nu aveai ce face, scarile erau cam rupte, lift nu exista, lacul nu era amenajat. Cred ca atunci salina era vizitata doar de cei aflati la tratament, dar acum e o mare placere si o recomand tuturor.

Am sa caut si pozele din 2005.

---

VIZUALIZĂRI: 8069 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI