Călătorie prin ținutul sării - în vizită la Salina Cacica

TIPĂREȘTE

În acest review vă voi prezenta un obiectiv pe care noi l-am vizitat într-o zi din luna august 2014 – Salina Cacica. Această mină de sare se află în zona Bucovinei și constituie o posibilitate de a te relaxa într-o zi călduroasă, departe de razele fierbinți ale soarelui.

Amplasarea obiectivului – Salina se află în localitatea Cacica din județul Suceava, fiind situată la aproximativ 18 kilometri de orașul Gura Humorului. Noi am mers acolo urmând DN 2E care trece prin localitate și am virat spre stânga, conform unui indicator prezent în intersecție, ajungând după aproximativ un kilometru la parcarea improvizată de lângă intrarea în salină. Am parcat pe iarbă la circa 100 de metri de clădirea prin care se realizează accesul în subteran și ne-am îndreptat spre mină.

Descrierea Salinei Cacica

Am intrat în clădire, la parterul acesteia fiind amenajată o cameră cu multiple destinații: aici am găsit casieria de unde am achiziționat biletele pentru accesul în salină (5 lei pentru copil peste 3 ani și 10 lei pentru adult; programul de vizitare zilnic între orele 09.00 – 17.00), tot de aici se poate cumpăra sare în diverse forme, iar pe pereții camerei se află numeroase pliante cu informații despre această salină. Într-un colț al camerei am văzut într-o vitrină câteva exponate interesante din sare. Am lecturat rapid un scurt istoric al obiectivului afișat lângă acestă vitrină, aflând că în zona Cacica se păstrează vestigii arheologice vechi de circa 5000 de ani. Localitatea Cacica se va dezvolta puternic începând cu anul 1790, după descoperirea zăcământului de sare gemă și construcția minei. Bucovina se afla atunci în administrația imperiului Austro-Ungar, astfel că s-a dorit aprovizionarea cu sare a locuitorilor din zonă fără a mai depinde de zăcămintele de sare din Moldova. Pe măsură ce lucrările avansau, aici au fost aduși numeroși coloniști poloni, slovaci, unguri sau ucraineni, lucrători care au ajutat la dezvoltarea minei de la Cacica, formând astfel comunități diverse în această zonă. În ceea ce privește structura minei, aceasta are trei orizonturi: la orizonturile I și II este amenajat traseul turistic, iar la orizontul III se realizează exploatarea sării. Temperatura constantă în interior este de 14 grade Celsius.

Înainte de a cumpăra biletele ni s-a precizat că accesul în salină se face prin coborârea unei scări ale cărei trepte de lemn s-ar putea să fie pe alocuri alunecoase, așa că am mulțumit pentru sfatul primit și am pășit pe treptele care aveau să ne conducă în adâncuri. Încă de la început am simțit un miros înțepător de petrol, însă nu am realizat de unde provine. Apropo de acest miros, la început este deranjant, dar pe măsură ce ne-am obișnuit, am reușit cât de cât să îl ignorăm. Oricum, dacă doriți să vizitați mina de la Cacica, trebuie să știți că hainele pe care le veți purta aici nu vor mai putea fi folosite din cauza mirosului fără a fi spălate.

În sfârșit, am coborât și am tot coborât treaptă cu treaptă și am ajuns la adâncimea de 29 de metri, unde am descoperit primul obiectiv din această salină: Capela Sfintei Varvara, protectoarea minerilor. Această încăpere a salinei are formă dreptunghiulară, având dimensiunile de 25 de metri lungime, 9 metri lățime, iar înălțimea fiind de aproximativ 7 metri. Încăperea a fost prima cameră de exploatare a sării de aici și a fost realizată prin cioplire manuală începând cu anul 1803. Această capelă a fost sfințită după aproximativ 100 de ani de la începerea amenajării ei, în anul 1904, când arhiepiscopul de Lvov Josef Bilczewski a sfințit și bazilica romano-catolică de la suprafață. În capela Sfânta Varvara există bănci de lemn pe care ne-am putut odihni pentru câteva clipe, ocazie cu care am putut admira altarul, câteva icoane, dar și un balcon amenajat pentru corul din timpul slujbelor. Într-o nișă realizată în piatră am văzut icoana Sfintei Varvara. În ceea ce privește iluminarea încăperii, acest lucru se realizează cu ajutorul unui candelabru interesant, realizat din coarne de cerb.

După câteva minute petrecute în această încăpere, am purces din nou la drum... adică am coborât o altă scară lungă, trecând pe lângă un puț dezafectat; am ajuns astfel la adâncimea de 38 de metri, unde începe Orizonul I al salinei. Imediat am observat Capela ortodoxă a minei, amenajată în partea dreaptă a căii de acces. Pe masa din micuțul altar amenajat aici este expusă o cruce sculptată în sare, descoperită în anul 1971 într-o lucrare minieră veche de aproximativ 150 de ani. Există și o legendă referitoare la acestă cruce, pe care am găsit-o afișată în interiorul capelei: se spune că a fost sculptată în sare după ce un miner a avut o viziune, apoi a fost folosită de fiecare dată când echipa de lucrători deschidea noi galerii.

Am ieșit din capela ortodoxă în galeria destul de largă a minei și am observat câteva basoreliefuri realizate în peretele de sare, dintre care am recunoscut Maica Domnului cu Pruncul, chipul lui Iisus sau Adam și Eva.

Am continuat plimbarea noastră prin această galerie lungă destul de precar iluminată și am ajuns într-o altă zonă spațioasă a salinei, unde am găsit în partea stângă Lacul de Saramură. Conform informațiilor afișate aici, acest lac a fost săpat manual de către mineri și are dimensiunile de 10 metri lungime și 6 metri lățime, iar adâncimea variază între 1,5 și 2,5 metri. Ne-a plăcut faptul că lacul este iluminat de pe fund către suprafață cu ajutorul unor spoturi, astfel că am putut observa sutele de bănuți aruncați aici de către turiști și am văzut în mijlocul lacului o plută scufundată, împodobită cu cristale de sare. Citind panoul informativ, am aflat că această plută era folosită de către invitații care participau la petrecerile organizate în sala de bal din apropiere. Pluta a fost utilizată în anul 1902 și de regele Carol I, cu ocazia unei vizite pe care acesta a făcut-o la salina Cacica. De asemenea, tinerii îndrăgostiți care doreau a se căsători își anunțau în mod public intenția printr-o plimbare cu pluta pe lacul de saramură.

La câțiva metri de lac am observat o ușă ferecată care avea afișată inscripția ”Muzeu”, însă cred că acolo nu mai există de mult timp așa ceva, lacătul de pe ușă fiind ruginit serios.

Am avansat în partea dreaptă a galeriei, la aproximativ douăzeci de metri de lac aflându-se Sala de bal, locație unde în trecut se organizau diverse petreceri. Această încăpere este de asemenea cioplită manual, având dimensiunile de 24 metri lungime, 12 metri lățime și 6 metri înălțime. Sala este foarte frumoasă și am zăbovit aici minute bune; sala de bal este prevăzută cu parchet, iar pe lateral sunt amplasate câteva bănci de lemn unde te poți relaxa, profitând de aerosolii de aici. De asemenea, sala este înconjurată din trei părți de balcoane, din care se poate coborî prin două scări în sală, pe treptele săpate în pereții de sare. Iluminarea încăperii este bună, fiind realizată prin câteva candelabre, dar și prin neoane dispuse pe marginile tavanului. Despre Sala de bal am mai aflat, urmărind informațiile afișate, că se mai numește ”Sala inginer Agripa Popescu”, purtând astfel numele celui care era director general al Regiei Monopolurilor Statului în anul 1918, când Bucovina a revenit României.

Plimbarea noastră prin mina de sare de la Cacica nu s-a încheiat aici. Am avansat prin galeria slab iluminată și ne-am oprit din loc în loc pentru a admira cristalele de sare aflate pe tavanul și pe pereții căii de acces. Aceste bijuterii de sare au fost mai ușor de observat în apropierea surselor de iluminat. Pas cu pas, am ajuns în apropierea unei săli foarte mari, dacă e să o compar cu încăperea prin care trecusem anterior – Sala de bal.

Am coborât pe o scară realizată în întregime din lemn și am ajuns lângă terenul de sport amenajat în această încăpere. Câțiva copilași schimbau pase așa că, la solicitarea juniorului, am scos și noi din rucsac mingea pe care o avem la noi de fiecare dată când vizităm o salină. În timp ce el socializa de zor cu ceilalți pitici, noi ne-am apropiat de panoul informativ din apropiere, aflând că am ajuns la 75 de metri adâncime și că ne aflam în camera General Grigorescu, pe traseul turistic de la Orizontul II al minei. Această încăpere a salinei a fost exploatată între anii 1860 – 1900, de aici extrăgându-se sare gemă sub trei forme: blocuri mari de sare pentru rambleuri și sculpturi, bulgări de sare pentru animale și sare măruntă pentru obținerea saramurii. Sarea rezultată era transportată cu ajutorul unor cărucioare special amenajate până la puțul de extracție. Pentru aducerea sării la suprafață se folosea un crivac, sarea fiind pusă în saci din piele de căprioară, în saci din iută sau în butoiașe. În ceea ce privește o destinație mai recentă a încăperii, în perioada 1975 -1993 aici erau conservate diverse brânzeturi, mediul fiind salin iar temperatura interioară constantă. Mda, ce frumos ar fi fost să putem vizita atunci beciul acesta uriaș, plin cu fel de fel de brânzeturi gustoase!

Cum niscaiva brânză nu am zărit pe nicăieri, nu ne-a rămas decât să ne jucăm puțin cu mingea, spre deliciul copilului care a fost extrem de încântat. Atunci când cel mic s-a mai plictisit, am profitat de acest lucru și ne-am continuat agale plimbarea printr-o altă galerie, de data aceasta ceva mai scurtă, care ne-a condus pașii spre ultima sală pe care am putut-o vizita aici, încăpere amenajată pentru relaxare și tratament. Spun acest lucru deoarece aici am văzut mai multe bănci, balansoare de lemn, mese ori scaune unde oamenii se relaxau profitând de acest climat salin (fără a scăpa însă de mirosul de produse petroliere care persistă în toată mina). Ne-am legănat și noi câteva minute într-un balansoar, apoi am realizat o scurtă ședință foto pe prispa unei căsuțe din bârne de lemn, amplasată în apropiere.

Plimbându-ne prin acestă mare încăpere, am văzut într-un colț ceva care semăna cu un titirez așezat pe un postament rotund din placaj. Citind informațiile afișate în apropiere, am aflat că acesta este un pendul Foucault. Dispozitivul a fost inventat de fizicianul francez Jean Bernard Leon Foucault și a fost utilizat pentru prima dată în anul 1851. Fizicianul a arătat atunci că rotația Pământului în jurul axei sale se poate demonstra prin rotația planului de oscilație a unui pendul lung. Acel prim pendul Foucault se păstrează și astăzi la Muzeul de Arte și Științe din Paris.

În ceea ce privește prezența unui astfel de pendul în mina de la Cacica, existența aici a obiectului nu este întâmplătoare. Începând cu anul 2002, în salină au fost realizate unele experimente de către profesorul Dimitrie Olenici, ocazional fiind făcute demonstrații și pentru vizitatori.

Uitându-ne la ceas, am realizat că Pământul se mișcase destul de mult în jurul axei sale de când intrasem noi în salină – trecuseră deja mai mult de două ore de când pusesem piciorul în mină – așa că am parcurs treaptă cu treaptă traseul spre ieșire... Ajungând acolo de unde am plecat, am cumpărat două pungi a câte cinci kilograme de sare gemă măruntă neiodată, pentru care am achitat în total 10 lei.

Am ieșit în curtea salinei și am hotărât să nu plecăm de acolo până ce nu facem o scurtă vizită la Biserica romano-catolică din Cacica cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, aflată la aproximativ trei minute de intrarea în mina de sare. Acest lăcaș de cult și capela Sfânta Varvara din salină au fost sfințite în același timp de către arhiepiscopul de Lvov Josef Bilczewski, la 16 octombrie 1904.

Dacă ajungi în zona Cacica este imposibil să nu remarci din depărtare silueta impunătoare a acestei biserici. Turla foarte înaltă pare că atinge cerul, iar deasupra ușii de la intrare este specificat anul sfințirii obiectivului (1904) și este reprezentat Iisus răstignit pe cruce. În interior am remarcat frumoasele vitralii care permit o iluminare naturală foarte bună a bisericii. Despre această biserică am mai aflat ulterior că a fost ridicată de Papa Ioan Paul al II-lea la rangul de Basilica Minor.

Închei aici acest articol, recomandându-vă să vizitați salina de la Cacica dacă veți ajunge cândva acolo! Nouă ne-a făcut plăcere să descoperim pas cu pas acest obiectiv și să admirăm galeriile săpate manual de numeroasele generații de mineri de la Cacica.

Călătorii plăcute în continuare!

---

VIZUALIZĂRI: 8146 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI