Cel mai nou Rixos din Sharm - Rixos Radamis Blue Planet

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 18 – 25 mai 2024

Alegerea Egiptului ca destinaţie de vacanţă a devenit deja o obişnuinţă pentru noi, la fel cum alegerea staţiunii Sharm el Sheikh, mai modernă, mai cochetă, mai plină de viaţă, va prima de fiecare dată în defavoarea Hurghadei.

Clima Egiptului, foarte plăcută aproape tot timpul anului, cu o căldură uscată şi umiditate mai mică decât în Antalya, de exemplu, la temperaturi similare, Marea Roşie, caldă şi mereu surprinzătoare prin lumea subacvatică fabuloasă pe care o dezvăluie la fiecare repriză de snorkeling, preţurile încă accesibile, deşi aflate pe un trend ascendent, ale resorturilor de cinci stele şi, nu în ultimul rând, durata rezonabilă de doar trei ore a zborului până acolo sunt suficiente argumente care să-mi susţină alegerea, cred eu.

După ce am descoperit hotelurile din Egipt ale lanţului Rixos, cunoscut mie în urma experienţelor anterioare din Antalya, hoteluri care-mi oferă condiţiile şi serviciile dorite, pliindu-se extrem de bine pe gusturile şi aşteptările mele de la o vacanţă în general, un resort Rixos va fi mereu prima mea opţiune 😊. Cred că am devenit nu doar fan Rixos, ci chiar puţin dependentă de acestea după numeroasele vacanţe petrecute la aceste resorturi: o săptămână la Rixos Sharm el Sheikh în mai 2021, urmată de alte două săptămâni în mai – iunie 2022 la acelaşi resort destinat exclusiv adulţilor, apoi două săptămâni în septembrie 2023 la Rixos Premium Seagate şi o săptămână la Rixos Premium Magawish în ianuarie 2024 şi lista a continuat și s-a diversificat 😊

Încă din luna decembrie 2023 îmi atrăseseră atenţia două noi hoteluri Rixos, Tirana şi Blue Planet, apărute în ofertele agenţiilor de la noi, însă informaţiile erau destul de puţine la momentul respectiv şi destul de greu de verificat. Mi-a plăcut ce am văzut în căutările mele pe internet, însă atunci nu eram sigură dacă cele două hoteluri Radamis sunt cu adevărat terminate şi deschise pentru turiştii obişnuiţi. Nevrând să îmi asum niciun risc, am ales atunci Rixos Magawish din Hurghada, pe care oricum îl urmăream încă de la deschidere, profitând şi de faptul că l-am prins la un preţ excelent şi astfel m-am bucurat de o vacanţă extraordinar de frumoasă la mijloc de ianuarie.

Am continuat însă să urmăresc constant şi aceste două hoteluri noi, iar perseverenţa mi-a fost răsplătită. Mai aveam o singură dilemă, nefiind hotărâtă pe care să-l aleg: Blue Planet sau Tirana? Tirana era în perioada respectivă mai scump cu peste 150 de euro decât Blue Planet, însă nu preţul mai mare mă deranja pe mine. La Blue Planet mi-au plăcut mult mai mult camerele, mai potrivite pentru cei de vârsta mea cărora le place să creadă că încă nu au dat în mintea copiilor 😊, în timp ce la Tirana îmi plăcea mai mult restaurantul principal şi barul din Lobby. Am cochetat şi cu varianta alegerii ambelor hoteluri, câte o săptămână la fiecare, însă m-am lovit încă o dată de „rigiditatea” greu de explicat a touroperatorilor în cazul sejururilor duble, dar despre acest aspect, care mi-a „dictat” într-o mare măsură alegerile de anul trecut, am tot povestit.

Informaţia că facilităţile celor două hoteluri sunt, cel puţin deocamdată, la comun mi-a fost utilă în luarea deciziei şi astfel am ales Blue Planet.

Mai nou, am ajuns să aleg nu doar destinaţia de vacanţă şi resortul, ci şi touroperatorul :D, în funcţie de preţ, de seriozitate, de compania aeriană şi de orarul estimativ al zborurilor.

În cazul de faţă aveam două variante de a ajunge la hotelul dorit. Cea mai ieftină implica un zbor după prânz cu o companie aeriană şi un touroperator care nu-mi inspirau prea mare încredere, iar experienţa foarte recentă de patru luni mai târziu mi-a dovedit că intuiţia mea a funcţionat corect şi că am făcut atunci cea mai bună alegere. Am ales varianta mai scumpă cu vreo 150 de euro decât cealaltă, cu un touroperator cu care nu mai fusesem, dar îl văzusem ani la rând în Turcia cu turişti din spaţiul ex-sovietic, în primul rând pentru că-mi oferea zbor dimineaţa, aşa cum îmi place mie. Pentru mulţi alegerea mea poate părea un moft, bani aruncaţi aiurea, însă eu consider că a meritat chiar mai mult decât credeam la momentul rezervării.

Chiar înainte de plecarea în minivacanţa de Paşti am rezervat şi plătit integral şi cele două vacanţe din a doua jumătate a lunii mai. Preţul final al pachetului turistic a fost de 2060 euro pentru doi adulţi şi pentru şapte nopţi de cazare cu ultra all inclusive în cea mai ieftină cameră de la Blue Planet, o cameră Superior de 40 metri pătraţi :D, cu zbor şi transfer incluse. Mai în preajma plecării preţurile au mai scăzut puţin, dar eu, din cauza serviciului, nu-mi permiteam să aştept last minute-urile şi, desigur, nu voiam să risc să nu mai găsesc locuri la hotelul dorit.

Cu avionul, desigur, cu o cursă charter operată de TAROM. Orarul de zbor a fost unul convenabil pentru mine: la dus Otopeni 06.00 - Sharm el Sheikh 09.10, iar întoarcerea Sharm el Sheikh 10.00 – Otopeni 13.10, astfel că am părăsit resortul înainte de micul dejun, dar cu pachetele de lunch box solicitate la recepţie de cu o seară înainte.

Am decolat de pe Otopeni cu o întârziere de 20 minute, cauzată de un incident cel puţin hilar şi destul de greu de explicat: am avut un pasager clandestin la bord =)), acesta trebuind identificat, debarcat şi mutat pe cursa lui spre Antalya. Nu mi-e clar cum a reuşit să se urce în avionul nostru, cât timp cărţile de îmbarcare sunt scanate la poarta de îmbarcare şi apoi sunt verificate vizual şi la urcarea efectivă în aeronavă. Important pentru mine a fost faptul că pilotul a reuşit să recupereze întârzierea de la plecare. Zborul de întoarcere a decurs absolut normal, fără întârzieri.

Am completat cartonaşele de intrare în ţară, nu am plătit viza de Egipt, aceasta nefiindu-ne necesară dacă nu părăseam Peninsula Sinai pe durata sejurului, am trecut rapid de controlul paşapoartelor, ne-am recuperat bagajele într-un timp rezonabil, nu am reuşit să găsesc ţigările dorite în magazinul Duty Free din aeroport, dar mi-am luat totuşi o cartelă de telefon cu internet plătind 9 USD pentru 16 GB de net, pentru că mai puţin nu se putea, aşa mai mult să fie, deşi ştiam că reţeaua WiFi de la Rixos funcţionează cu mult mai bine, apoi am căutat reprezentantul touroperatorului care trebuia să ne asigure transferul.

Ne-am îmbarcat într-un microbuz şi am plecat la scurt timp spre hoteluri. Traseul stabilit de ghid a fost şi de această dată puţin ciudat, alambicat şi departe de cel optim, ceea ce ne-a costat cel puţin o jumătate de oră în plus. Hotelul nostru era situat cel mai aproape de aeroport şi, în loc să fim noi debarcaţi primii, am făcut mai întâi un ocol mărişor până la un hotel din Naama Bay şi abia apoi ne-am îndreptat spre Nabq Bay. În fine...

Rixos Radamis Blue Planet este un hotel nou nouţ deschis la finalul anului 2023. Se află chiar la intrarea în Nabq Bay, la nici 3 kilometri de aeroportul din Sharm el Sheikh.

Dispune de un teritoriu foarte generos de 300.000 metri pătraţi pe care însă îl împarte cu Rixos Radamis Tirana 5* şi cu Rixos Club Prive – o zonă exclusivistă cu vile care mai de care mai „pricopsite” cu piscină proprie şi cu servicii VIP – un adevărat orăşel, nefinalizat complet încă, precum şi cu un viitor hotel destinat exclusiv adulţilor, încă în construcţie, care se dorea a fi deschis până la sfârşitul anului 2024, însă nu am informaţii să se fi întâmplat acest lucru.

Contrar celor prezentate pe internet de către unele agenţii, hotelul NU se află pe plajă, ci cumva în rândul al doilea, la vreo 600 de metri de plaja proprie. Drumul spre plajă se face obligatoriu cu shuttle, gratuit, şi presupune subtraversarea printr-un tunel a unei străzi intens circulate, stradă care desparte Rixos Blue Planet şi Rixos Tirana de zona de vile VIP, deja funcţională, şi de hotelul/hotelurile aflate încă în construcţie, DOAR acestea fiind situate pe plajă.

Rixos Radamis Blue Planet oferă cazări moderne şi confortabile în camere de diferite tipuri şi dimensiuni, astfel putând alege între camerele Superior cu suprafaţa de 40 metri pătraţi, camerele Family cu suprafaţa de 50 metri pătraţi, Junior Suite (60 metri pătraţi), Senior Suite (75 metri pătraţi) sau Superior Suite (peste 100 metri pătraţi). Vederea poate fi la grădină sau la piscină. Totuşi din unele camere aflate la ultimul etaj se poate vedea şi marea undeva în plan îndepărtat.

Microbuzul ne-a dus până în faţa recepţiei de la Radamis Tirana, deşi rezervarea noastră era pentru Blue Planet, unde am fost singurii debarcaţi. Am lăsat bagajistul să se ocupe de valizele noastre şi eu m-am prezentat cu voucherul şi paşapoartele la recepţie, demarând formalităţile de cazare, chiar dacă era încă devreme, cu mult înaintea orei oficiale de check in. I-am povestit eu recepţionerului că sunt o clientă fidelă a hotelurilor Rixos, cu destule vizite în lanţul Rixos la activ, solicitând doar o cameră liniştită şi la etaj, nu la parter. Am primit imediat brăţările şi conceptul şi am fost invitaţi să luăm micul dejun.

Am revenit la recepţie după ce am mâncat, iar cardurile camerei repartizate ne aşteptau deja. Solicit să o văd înainte de a căra bagajele şi plec cu un bell boy. Spre surprinderea mea, luăm liftul două etaje mai sus şi apoi mergem şi mergem pe un hol lung până aproape de capătul acestuia. Mie îmi era cât se poate de clar că am primit o cameră la Tirana în locul celei dorite şi plătite de mine la Blue Planet şi, înainte de a intra în cameră, mă tot gândeam ce motiv aş putea invoca pentru a o refuza.

Camera era cât se poate de în regulă, cu vedere spre exterior spre o stradă destul de circulată, dar nici gălăgia de la piscină nu mi-aş fi dorit-o neapărat. Greu de găsit un cusur, pentru a putea refuza şi schimba o cameră cu 150 de euro mai scumpă :D. Brusc am o revelaţie văzând uşa de legătură cu camera vecină.

Revin la recepţie şi cer schimbarea camerei pe motiv că doresc să mă odihnesc şi am nevoie de linişte, iar camerele de acest tip nu oferă o minimă izolare fonică, ceea ce ştiam din proprie experienţă.  Recepţionerul îmi explică faptul că cele mai multe camere sunt aşa, cu uşă comunicantă, ceea ce era adevărat, şi nu are cum să-mi ofere alta. Deja intrasem în pană de idei şi, enervată, îi zic direct că mie nu-mi plac camerele lor, perfecte poate pentru familiile cu copii, dar nu şi pentru doi adulţi de vârsta noastră şi că vreau camera pe care am plătit-o la Blue Planet, nu la Tirana. Tipul se uită lung la mine, apoi se uită în calculator şi abia atunci realizează greşeala făcută.

Îşi cere scuze, mă roagă să aştept puţin şi îmi promite o cameră bună la hotelul ales de mine. Nu-l cred, desigur, şi zece minute mai târziu plec cu acelaşi bell boy să văd noua cameră repartizată. De această dată ieşim din recepţie, ne urcăm într-o maşinuţă şi mergem până la capătul resortului, ocazie cu care am aflat că doar corpul 8 reprezintă hotelul Blue Planet, în timp ce restul de şapte clădiri aparţin hotelului Tirana. Îmi place camera, era exact ca în fotografii şi aşa cum îmi dorisem, astfel că ne întoarcem la recepţie să-mi recuperez soţul şi bagajele. Recepţionerului îi confirm că este OK camera şi îi mulţumesc, fără nicio intenţie de a „cotiza” cu ceva.

Dacă microbuzul ne-ar fi debarcat la recepţia de la Blue Planet, aşa cum ar fi fost normal, nu mai pierdeam timpul aiurea şi nu mă mai enervam cu ameţitul ăla de recepţioner ☹

Camera mea se afla la etajul al treilea și ultimul, cam pe la jumătatea clădirii în arc de cerc, prima lângă lift astfel că nu aveam mult de mers. Aveam vedere tot spre exterior, spre o altă piscină, cu apă şi cu salvamar la datorie, dar care nu am văzut să fi fost folosită de turişti pe durata sejurului. Mai vedeam un teren viran, nişte blocuri şi în partea stângă, departe, marea 😊; linişte totală, exact ce îmi doream, nici nu se putea mai bine.

Accesul în cameră se face cu ajutorul cardurilor primite la cazare, utilizate ulterior pentru activarea curentului electric. La toate hotelurile Rixos la care am fost noi am găsit mereu un card în soclul special astfel că puteam lăsa aerul condiţionat pornit şi când nu eram în cameră pentru a găsi o răcoare foarte plăcută când reveneam.

Pe holul de la intrare se afla un dulap cu două uşi glisante, destul de încăpător, dar cam prost compartimentat, în sensul că aveam două bare pentru umeraşe, multe umerașe, însă prea puţine rafturi şi prost amplasate, ori prea sus ori prea jos. Halatele de baie cu sigla Rixos ne așteptau în dulap. În dulap se afla şi seiful electronic laptopsize cu utilizare gratuită, dar montat pe un raft prea sus pentru înălţimea mea şi astfel destul de dificil de folosit. Am pus în seif lucrurile importante şi nu am prea mai umblat în el până la plecare.

În continuarea dulapului se afla un corp de mobilier în care era amplasat minibarul. Conţinutul minibarului era destul de bogat, incluzând 2-4 sticle de apă plată, două beri Heineken la doză, câte două doze de Coca Cola, Cola Zero, Fanta şi Sprite, două sucuri de fructe la cutie cu pai, o sticlă de apă minerală şi una de apă tonică Schweppes. Zilnic minibarul era completat cu cele consumate.

Deasupra minibarului se afla setul pentru prepararea ceaiului şi cafelei cu cană electrică pentru încălzit apa, cafea instant, lapte praf pentru cafea şi pliculeţe de ceai diverse sortimente, zahăr alb, brun, îndulcitori, pahare, căni, alte două sticle de apă plată, precum şi două pungi de chipsuri, cam picante pentru gustul meu Şi acestea erau completate în fiecare zi. Mai puțin chipsurile, care nu-mi plăceau și au rămas acolo până la finalul sejurului.

Baia

Pe partea opusă dulapului se afla baia. Baia a fost dotată cu o cabină de duş walk in, separată de restul băii prin intermediul unei uși din geam mat, cu duş fix cu efect de ploaie şi duș mobil, cu scurgere perfectă şi cu un suport pentru cosmetice şi cu o „bancă” .

Chiuveta de formă pătrată era poziţionată pe un blat din marmură, suficient de mare pentru aşezarea cosmeticelor proprii şi a celor oferite gratuit, a paharelor şi a sticlelor de apă folosită la spălatul pe dinţi şi pe faţă. Pe perete era amplasată o oglindă generoasă cu iluminare pe contur, iar în partea stângă se afla o oglindă de machiaj tot cu iluminare. Uscătorul de păr, puternic şi eficient se afla într-un săculeţ plasat pe un raft sub blatul chiuvetei. În continuare se afla „tronul” .

Cosmeticele uzuale oferite: săpun solid, şampon, balsam, gel de duş şi loţiune de corp nu au mai fost de firmă, dar mie mi-a plăcut parfumul de lămâiţă care persista, discret, şi după duş. Acestea erau suplimentate zilnic. Pe lângă acestea, am mai primit seturi de periuţe şi pastă de dinţi, set pentru bărbierit, lufă, piepten, pilă de unghii, beţişoare, discuri pentru demachiat, căşti de duş etc., completate la cerere.

Prosoapele, albe şi pufoase, câte trei de fiecare, au fost schimbate zilnic by default şi a fost OK.

Mi-a plăcut iluminatul modern și eficient al băii, o chestie tot mai rar întâlnită prin hotelurile pe unde am mai fost în ultimii ani.

Camera propriu-zisă a fost spaţioasă şi luminoasă, la cei 40 metri pătrați declarați. Mi-a plăcut 😊 Am avut un pat matrimonial, lat şi extrem de confortabil. Pernele au fost pe alese şi OK. Tot OK mi s-a părut și pilota cu care se învelea doar soțul. Lenjeria, din bumbac de foarte bună calitate, ca la toate hotelurile Rixos vizitate de noi, a fost schimbată în fiecare zi, poate prea des, dar nu m-am supărat 😊. Patul era încadrat de două noptiere cu sertar, pe care se aflau două veioze stilizate și un telefon pe una din ele. Cameristul avea o idee fixă și ne punea fiecăruia pe noptieră câte de sticlă de apă din sticlă și câte un pahar, iar eu trebuia să mut zilnic paharele de acolo de teamă să nu dau peste ele în timpul somnului. Pe tăblia patului erau fixate două lămpi de citit, dar mie mi-au fost suficiente și veiozele de pe noptiere care ofereau suficientă lumină.

În continuare, pe aceeaşi parte se mai afla o canapea de două locuri şi o măsuţă joasă şi pătrată.

Pe partea opusă patului se afla încastrat în perete un televizor smart cu o diagonală generoasă. În stânga aveam un suport de bagaje măricel şi suficient pentru amândouă trolerele noastre, iar spre geam se afla o masa tip birou cu un scaun şi o oglindă pe perete.

Mi-a plăcut stilul acesta minimalist, aerisit, fără aglomerări inutile de mobilier.

Pardoseala era din plăci mari de gresie care imitau marmura, existând totuși două covorașe unul în dreptul patului și altul în dreptul canapelei, foarte moderne și drăguțe, deși cu aspect vintage. Existau şi perdele, dar şi draperii black out, utile celor care dormeau până mai târziu. Pe mine nu m-au interesat, pentru că mă trezeam devreme şi poziţionarea camerei spre exteriorul resortului îmi oferea suficientă intimitate, ferindu-mă de privirile curioşilor.

Balconul meu a fost de dimensiuni medii, dar de formă pătrată, deci suficient de spaţios. Era dotat cu două scaune şi o măsuţă mică, pătrată, metalică, care se încingea teribil stând în soare toată ziua. Alte camere aveau balcoane mai mari ca al meu, dar nu a contat. Singurul „defect” al balconului meu era lipsa acoperişului, cum aveau cele mai multe din camerele situate la ultimul etaj, dar cum ploile sunt atât de rare în Egipt, nu am avut vreo teamă sau emoţie din acest punct de vedere. Totuşi a existat un mic disconfort, neputând să stau prea mult la fumat în miezul zilei cu tot soarele în cap, dar am trecut uşor peste asta.

Aerul condiţionat era în sistem centralizat, cu reglaj individual. Acesta a funcţionat excelent, atât cât l-am folosit, mai mult la amiază.

Curăţenie în cameră s-a făcut zilnic, cu golirea coşurilor de gunoi, schimbarea lenjeriei şi a prosoapelor, spălat pe jos, dezinfectat prin baie, completat consumabilele şi reumplut minibarul. Am fost mulţumită de prestaţia cameristului, pe care l-am recompensat în fiecare zi.

La fel ca la cele mai multe hoteluri Rixos la care am fost, indiferent de ţară, nici la Radamis nu puteau lipsi deja clasicele Turquoise şi Veranda 😊, primul fiind restaurantul principal de la Radamis Tirana, iar al doilea restaurantul principal de la Radamis Blue Planet. Turiştii cazaţi la oricare hotel Radamis aveau acces liber la ambele restaurante bufet, după dorinţă, chestie care mie mi-a plăcut mult. Altfel, noi am fi avut o problemă deoarece aveam brăţări de Tirana, dar nimeni nu a părut interesat de culoarea brăţărilor.

Ambele restaurante principale ofereau cele trei mese principale ale zilei după acelaşi program: micul dejun – 07.00-11.00, prânzul – 12.30-14.30, cina – 18.30-21.30, Turquoise oferind în plus şi cina târzie – 23.00-02.00, foarte utilă celor care ajungeau seara târziu la hotel.

Noi am mâncat atât la Turquoise, cât şi la Veranda, în funcţie de inspiraţia de moment. Diferenţe notabile nu au existat. Veranda era ceva mai mic, oferind ceva mai puţine feluri de mâncare, însă oricum cu mult mai multe decât ar fi putut cineva măcar să guste. Noi am preferat să luăm micul dejun la Veranda, din comoditate, acesta aflându-se la parterul clădirii în care eram cazaţi, astfel că ajungeam imediat, mâncam, ne beam cafelele excelente şi apoi plecam imediat la plajă. La fel, de prânz, de cele mai multe ori am mâncat la Veranda, minimizând astfel distanţele de parcurs prin soare şi prin căldura sufocantă. Cinele le-am luat mai des la Turquoise, acesta părându-mi şi mai elegant decât celălalt. Restaurantul de la Radamis Tirana era însă mai zgomotos decât cel de la Blue Planet din cauza numărului mai mare de copii şi mai aglomerat.

Snack restaurantul de la plajă era o bună opţiune pentru masa de prânz (12.00-17.00). Chiar dacă varietatea sortimentală oferită era mult mai redusă în comparaţie cu cele două restaurante principale, au fost vreo două zile în care doar am ciugulit câte ceva pe acolo şi apoi ne-am retras în cameră pentru a ne face somnul de dupăamiază.

Restaurantele a la carte, toate cu program 18.30-21.30, sunt folosite la comun de către turiştii cazaţi în oricare dintre hotelurile Radamis. Rezervările se fac la Guest Relations pentru următoarele două zile. Personal aş fi preferat sistemul mult mai comod întâlnit la Rixos Sharm el Sheikh şi la Rixos Premium Seagate, unde fiecare poate rezerva mult mai uşor direct de pe propriul telefon, prin scanarea unui cod QR, având acces şi la meniul oferit de fiecare restaurant cu specific, deci alegând mai informat. Eu însă nu am reuşit să-mi conving soţul să mergem şi noi la vreunul din aceste restaurante ☹

În mai 2024, erau deschise doar o parte din restaurantele a la carte şi anume: Riviera (mediteraneean) şi Salt (fructe de mare), situate pe teritoriul hotelului Tirana şi respectiv L'Olivo (italienesc), Mandarin (asiatic), Cactus (mexican) şi Lalezar (turcesc), aflate la parterul hotelului Blue Planet. La plajă, am identificat alte două restaurante, cu specific japonez (contra cost) şi The Mangal (barbeque) - cu o terasă superbă plină de flori, însă acestea nu cred că au fost deschise în perioada respectivă.

Nu m-am putut abţine, tentaţia a fost prea mare 😊, să nu vizitez şi Movenpick Ice Cream Cafe, cu program 10.00-17.00, situată în zona plajei, pentru a savura o îngheţată delicioasă, cu topinguri din cele mai diverse, alături de o cafea excelentă, ca peste tot, de altfel.

Nu am fost interesată de restaurantul pentru copii Rixy Kids şi nici pe la Candy Bar nu am vrut să trec, piei ispită! , dar nu pot să nu menţionez şi existenţa acestora pentru cei interesaţi.

Mâncarea a fost excepţională şi nu exagerez deloc. La Rixos se mănâncă excelent, dar cred că acest lucru nu mai este vreun secret, tot mai mulţi conaţionali alegând resorturile Rixos.

Băuturile erau comandate şi aduse la masă de către ospătari. Berea, băuturile răcoritoare şi apa erau toate îmbuteliate. Am apreciat amabilitatea şi promptitudinea ospătarilor.

Nu voi enumera toate cele oferite sau mâncate de mine aici pe durata sejurului, voi spune doar că varietatea sortimentală a fost foarte mare, iar calitatea fără reproş. Nu am gustat nici măcar o mică parte din cele oferite. Doar la Rixos Premium Seagate am găsit mâncare mai multă și mai variată ca aici.

Unele feluri se schimbau în fiecare zi, dar destule altele erau oferite zilnic, un avantaj pentru mine care variam destul de puţin şi mâncam doar ce ştiam sigur că îmi place, fără să mai experimentez.

Există mai multe baruri răspândite prin tot resortul, turiştii având acces gratuit la Lobby Barurile ambelor hoteluri, cu program non-stop, la barurile de la piscine (09.00-18.00) şi swim up bar, la barurile de la plajă (09.00-18.00) sau la Irish Pub (13.00-22.00).

Băuturile alcoolice de import sunt disponibile la toate barurile, ceva mai puţine la barul de la plajă, dar, oricum, suficiente. În conceptul ultra all inclusive sunt incluse gratuit mai multe băuturi de import, doar cele foarte scumpe fiind contra cost, dar habar nu am care ar fi acelea.

Noi am preferat să ne petrecem serile la cele două Lobby Baruri, alternativ, în funcţie de inspiraţie, sau la ambele, pe terasele acestora putându-ne relaxa şi fuma în voie. Lobby Barul de la Tirana este mai elegant decât cel de la Blue Planet, cu servicii impecabile şi băuturi preparate ca la carte, cu fotolii şi canapele confortabile şi o vedere frumoasă la piscina luminată feeric seara. Nici Lobby Barului de la hotelul nostru nu am nimic să-i reproşez, serviciile au fost şi aici absolut în regulă, dar eu m-am împrietenit mai mult cu cei de la Tirana, care deja îmi învăţaseră gusturile şi preferinţele în materie de cocktailuri, pentru că noi doar asta am băut la bar, pe lângă multele ceşti de cappuccino, desigur 😊. Pe terasa de la Blue Planet eu am apreciat mai mult mesele înalte, cu scaune confortabile şi cu pernuţe, mai OK pentru spatele meu cu probleme.

Pe la barurile de la piscine nici măcar nu am trecut, însă şi acestea ofereau o gamă variată de băuturi alcoolice de import.

Beach barul a fost OK pentru hidratarea noastră cât ne aflam la plajă, iar vitrinele frigorifice cu apă, bere şi sucuri din care ne autoserveam au constituit un plus.

Mergând de-a lungul plajei, am mai descoperit un bar, cu o terasă umbroasă foarte drăguţă, cu o sumedenie de băuturi pe alese, dar cu personal cam nepriceput, unde nu cred că am băut nici măcar un cocktail făcut cum trebuie, ci doar improvizaţii nereuşite.

Am mai încercat şi barurile care deserveau cele două Arena, de la piscină şi de la plajă, unde aveau loc diverse spectacole şi petreceri şi au fost în regulă, mai ales având în vedere aglomeraţia. Am primit ce am comandat şi într-un timp rezonabil. Mi-a plăcut.

Chiar dacă nu am fost interesată de subiectul piscină, având la dispoziţie minunata Mare Roşie, curată şi caldă, nu am putut să nu remarc existenţa acestora, măcar pentru faptul că ocupau o mare parte din suprafaţa resortului şi trebuia să le ocolim în drumurile noastre.

Mi-a plăcut cum arăta piscina de la Blue Planet, cu o suprafaţă generoasă, cu secţiuni cu adâncimi variabil şi cu swim up bar.

Chiar sub balconul nostru, spre exteriorul resortului se mai afla o piscină, nu doar foarte liniştită, ci de-a dreptul pustie, dacă exclud prezenţa salvamarului, care cred că se plictisea teribil.

La Tirana am identificat vreo trei piscine, dintre care una era destinată exclusiv adulţilor. Interesantă mi s-a părut cea cu diferenţă de nivel şi o pantă pe care puteai plonja din cea de sus în cea de jos, spre amuzamentul copiilor şi nu numai a lor.

Fiecare piscină este dotată cu umbrele de soare și șezlonguri, este supravegheată de salvamari, există chioșc pentru prosoapele de plajă și dușuri din loc în loc. Toaletele sunt situate la parterul clădirilor din preajmă.

La Radamis, în mai 2024, era încă în construcţie un imens aquapark situat vis a vis de recepţia de la Tirana, dincolo de sensul giratoriu, care, când va fi finalizat, va oferi atracţii mai multe şi mai interesante decât aquaparkul de la Rixos Seagate, probabil încercând să concureze cu celebrul The Land of Legends din Turcia, oricum ceva fabulos pentru Egipt. Ei spuneau că vor termina aquaparkul cam în doi ani, deci este de urmărit.

Despre plaja de la Radamis ar fi multe de spus şi multe de cârcotit dacă aş fi plecat acolo cu gândul să caut defecte :D.

Accesul la plajă se face exclusiv cu maşinuţele electrice care circulă cu o frecvenţă destul de bună, uneori chiar foarte bună... Nici Blue Planet şi nici Tirana nu se află pe plajă, ci la câteva sute de metri distanţă. Se trece printr-un tunel care NU are şi acces pietonal, astfel încât, pentru a se evita eventuale accidente, ei te obligă să mergi cu maşinuţa, ceea ce nouă ne-a convenit de minune 😊.

Plaja este foarte lungă cu mai multe sectoare și cu aspect diferit de la o zonă la alta. Cam o jumătate din lungimea plajei era încă în lucru, buldoexcavatoarele scoteau și cărau pietrele mari, mai având destule de făcut pentru amenajarea corespunzătoare a întregii plaje.

Chioşcul de prosoape se află chiar pe plajă. Prosoapele sunt mari, noi şi pufoase, disponibile la liber, fără carduri şi fără număr.

Există trei pontoane relativ scurte pentru accesul în mare pentru înot la apă adâncă sau pentru snorkeling la reciful propriu. În mai anul trecut doar primul ponton din stânga era complet funcțional (dotat cu duş, veste de salvare şi salvamar), cel din mijloc era aproape finalizat și lucrau deja la cel de al treilea ponton în partea dreaptă.

Noi am făcut plajă aproximativ în partea centrală, între primul și al doilea ponton, numărând de la stânga la dreapta. Aveam puțin de mers din punctul în care ne lăsau mașinuțele, aveam și două baruri aproape și eram aproape și de pontonul unde mergeam pentru snorkeling.

Plaja este cu nisip și pietricele și cam în pantă.

Există umbrele de soare, cam „anemice” şi cam fragile, astfel că multe din ele pierduseră deja lupta cu vântul puternic. Şezlongurile de plajă, doar cu plasă şi fără saltea, nu au fost cele mai confortabile posibil. Cu două prosoape de plajă puse unul peste altul pentru mine a fost OK, însă pentru cei mai slabi nu a fost prea comod. Soţul meu a resimţit lipsa salteluţelor comode cum erau cele de la Seagate. Paravanele antivânt sunt de un real folos.

Din punctul de vedere al intrării în mare, aceasta nu este la fel de plăcută precum cea de la Rixos Magawish din Hurghada, dar este mult mai OK decât cea de la Rixos Sharm sau Rixos Seagate, aflate tot în Nabq Bay. Inclusiv fenomenul de flux şi reflux este mai puţin vizibil şi deranjant aici pe plaja de la Rixos Radamis.

Un avantaj important mi s-a părut acela că poţi intra în apă direct de pe mal, dar doar pentru a te răcori şi a te bălăci, nu şi pentru înot. Papucii de apă nu sunt neapărat necesari, apa este foarte clară, iar cele câteva pietre mari se văd şi pot fi ocolite cu uşurinţă. Eu nu am folosit încălţămintea specială de apă decât atunci când mergeam la snorkeling.

Există duşuri chiar la marginea plajei, iar toaletele, foarte curate şi dotate cu toate cele necesare, se află în spatele barului de la plajă şi în zona restaurantului People.

Curăţenia plajei a fost OK, angajaţii trecând destul de des să strângă paharele şi dozele goale, precum şi alte resturi lăsate de turişti. Existau şi coşuri mai mari de gunoi şi noi le-am folosit şi pe acelea.

Eu am descoperit bucuria snorkelingului relativ târziu, dar pot spune că am devenit dependentă de această activitate atât de plăcută şi mereu surprinzătoare, spun asta pentru că, şi după atâţia ani şi atâtea experienţe, tot mă mai bucur atunci când descopăr un peşte pe care nu-l „cunoscusem” încă 😊

Pentru cine nu are termen de comparaţie, reciful de la Radamis poate constitui o surpriză plăcută şi o experienţă interesantă, deoarece ai ce vedea. Pentru mine, a fost relativ banal, lejer, dar totuşi relaxant. Mi-a convenit că era foarte la îndemână şi nu necesita drumuri lungi, efort sau alte complicaţii.

O zi am dat o fugă la Rixos Seagate, iar de la aquapark nu m-am oprit decât la capătul pontonului, în speranţa că-l voi reîntâlni pe Napoleon, frumosul meu 😊 cu care mă împrietenisem în 2022 şi 2023, însă nu a fost să fie atunci. L-am revăzut abia câteva luni mai târziu şi m-am bucurat tare mult 😊

Cunoscutul concept de folosire a facilităţilor altui resort din acelaşi lanţ, experimentat vreme de mai multe săptămâni în 2021,2022 şi 2023 la Rixos Sharm şi Rixos Seagate, l-am întâlnit şi aici, într-o variantă puţin mai restrictivă.

Aveam dreptul de a ne distra la Aquaparkul de la Rixos Seagate în fiecare zi, Rixos Radamis oferind transport gratuit până acolo şi înapoi cu un microbuz, conform unui orar afişat, cu condiţia rezervării făcute cu o zi înainte la recepţie.

Oficial, ei ofereau acces DOAR la aquapark. Neoficial, am fost acolo şi am avut acces peste tot unde am vrut, fără să fiu refuzată sau întrebată de sănătate, cât timp purtam o brăţară Rixos la mână şi nu am fost nici pe departe singura care am procedat aşa.

Totuşi, impresia mea a fost că nu mai încurajează schimbul de turişti, era să zic de mame =)), aşa cum o făceau anii trecuţi. Este posibil să nu le convină ca turiştii cazaţi la Rixos Villas, de exemplu, aceştia fiind cei mai numeroşi dintre „intruşi” , să plătească bani sensibil mai puţini şi totuşi să beneficieze zi lumină de toate serviciile premium de la Seagate, aglomerând plaja, restaurantele şi barurile de acolo, iar seara să se mute la Rixos Sharm pentru petrecerile foarte reuşite de la hotelul pentru adulţi, revenind cu un taxi la hotelul lor abia noaptea târziu.

După finalizarea propriului aquapark, Rixos Radamis nu ar mai avea niciun motiv să ofere turiştilor proprii acces la Seagate Aqua, dar poate vor vrea cei de la Seagate să viziteze noul aquapark, şi tot acest du-te vino ar putea continua şi pe viitor, situaţie care mie mi-ar conveni maxim.

Despre Aquaparkul de la Seagate am povestit mai pe larg în articolul scris după sejurul de două săptămâni petrecut acolo în septembrie 2023 şi nu aş vrea să mă repet.

În mai 2024 acesta a fost pentru mine doar pretextul de a intra la Seagate. Am plecat cu primul microbuz din faţa recepţiei de la Rixos Radamis şi nu cred să fi făcut mai mult de 10 minute până acolo. Am intrat în parc, ne-am înregistrat la poartă şi apoi am traversat tot parcul până la celălalt capăt. Nu am sesizat diferenţe faţă de anii precedenţi.

Ne-am urcat în prima maşinuţă care urma să ne transporte, prin tunelul cunoscut, din secţiunea Aqua în cea a hotelului propriu-zis până în staţia aflată în dreptul clădirii nr. 10.

Am făcut câţiva paşi şi am luat una din maşinuţele care făceau turul resortului pentru a ajunge la plajă.

Am trecut pe la chioşcul de prosoape, mi-am luat trei bucăţi, am trecut pe la bar de unde am luat o bere şi un suc pentru soţul meu, am găsit şi nişte şezlonguri libere, m-am echipat pentru snorkeling, mi-am luat masca şi am plecat nerăbdătoare, lăsându-mi soţul să se relaxeze la umbră pe şezlong.

Am aşteptat puţin până a venit prima maşinuţă care să mă ducă la capătul pontonului, dar nici pe jos nu aveam vreo intenţie să merg.

Am făcut snorkeling vreo oră şi puţin peste, reciful este minunat, şi am ieşit când a început să se aglomereze. Am făcut un duş, apoi m-am oprit pentru o cafea la barul de la capătul pontonului, am fumat şi am plecat cu o altă maşinuţă până la plajă.

Ne-am mai răcorit noi cu câte un cocktail şi o bere, am mâncat de prânz la restaurantul principal de la Seagate şi ne-am hotărât să ne întoarcem acasă la noi. Am mers pe jos până la staţia de maşinuţe care duceau la aquapark, apoi am aşteptat microbuzul pentru a ajunge înapoi la Radamis Blue Planet.

Am fi putut avea un program asemănător în fiecare zi, însă am renunţat repede la idee, deoarece pentru soţul meu era prea obositoare toată această trambalare cu microbuzul şi apoi să schimbăm trei maşinuţe. Varianta optimă pentru noi era să ne cazăm la Rixos Sharm şi să fac snorkeling la Seagate, ceea ce am şi făcut, pentru a treia oară 😊, câteva luni mai târziu.

Când am văzut prima dată clubul pentru copii de la Rixos Seagate mi s-a părut ceva nemaipomenit. Apoi am văzut că se poate şi mai mult la Rixos Magawish, unde suprafaţa şi facilităţile clubului pentru copii erau încă şi mai generoase.

Am ajuns şi la Radamis, unde pare că s-au întrecut pe ei. Au realizat aici Rixy Kids Town, un adevărat orăşel pentru copii, ceva absolut impresionant. Facilităţile oferite includ: Police Department, Fire Department, şcoală de şoferi, academie de teatru, ateliere de pictură, de sculptat în lemn, de olărit, de robotică, de grădinărit şi încă altele, pe lângă clasicele locuri de joacă.

Rixy Kids Town este situat între Tirana şi Blue Planet fiind folosit de copiii cazaţi în ambele hoteluri.

În plus, există şi un club pentru copii în zona plajei, dotat cu cele necesare celor mici, dar acesta este mai mic şi mai obişnuit.

Pentru copii dar nu numai, există şi o zonă de joacă/jocuri situată la ultimul etaj din clădirea principală de la Tirana, căutată mai ales de amatorii de tenis de masă.

La capitolul distracţie, spectacole de seară şi petreceri, hotelurile Rixos, indiferent de ţară, au fost mereu în TOP, astfel că nici acesta nu face excepţie. Mă aşteptam să revăd aceleaşi spectacole cu care mă obişnuisem de la celelalte două hoteluri Rixos din Sharm, însă cei de la Radamis m-au surprins cu altele, noi pentru mine, şi cel puţin la fel de interesante şi de bine realizate.

Şi aici există două locaţii, numite Arena, una situată cam la "graniţa” dintre Tirana şi Blue Planet, dar mai aproape de cel din urmă şi o alta la plajă.

La Arena de lângă Blue Planet am fost o singură dată, la un show reuşit de muzică, dans şi puţină acrobaţie, susţinut de trupe profesioniste, însă nu am rezistat mai mult de o jumătate de oră, deoarece muzica era la un nivel prea ridicat şi mă deranja.

La Arena de la plajă am avut ocazia să particip la o MEGA petrecere cu câteva sute de persoane, organizată la finalul primei zile de desfăşurare a Forumului Turistic Africa, hotelurile Rixos din Egipt sponsorizând această manifestare anuală. Noi am ajuns când petrecerea era cam pe terminate, atraşi fiind de focurile de artificii care luminau cerul. Eram pe terasa lobby barului de la Tirana şi vedeam perfect, chiar dacă distanţa era mare. Abia atunci ne-am hotărât să mergem şi ne-am urcat în prima maşinuţă care mergea spre plajă. Am mai prins câteva minute de artificii şi ne-a plăcut.

Mă gândeam atunci cum ar fi ca în câţiva ani să se transforme şi Întâlnirile anuale AFA în asemenea petreceri fastuoase 😊 Până atunci însă aştept cu nerăbdare Întâlnirea din Bucovina

Recomand Rixos Radamis Blue Planet cu toată încrederea, oricând şi oricui!

Totuşi, pentru familiile cu copii, Radamis Tirana mi se pare mult mai potrivit datorită camerelor decorate parcă special pentru aceştia, extrem de asemănătoare cu cele de la Rixos The Land of Legends din Kadriye (Turcia)

Blue Planet a fost un resort pe gustul meu şi care mi-a întrecut aşteptările, convingându-mă să-mi doresc să revin. De fapt, îmi doresc o nouă vacanţă la un resort Rixos. La oricare resort Rixos, dar preferabil unul la care nu am mai fost :p

Vacanţe plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 236 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI