In Italia, la Cattolica... pa-pa!

TIPĂREȘTE

La insistentele unor prieteni ce-si petrec vacanta in Italia de mai multi ani, am optat pentru Cattolica, o statiune/orasel langa Rimini. Din Bistrita se anuntau aproximativ 1550 km. Drum lung, dar la capatul caruia ne astepta multdorita si asteptata vacanta, sejurul fiind programat intre 23 si 30 august. De sambata pana sambata, ca la italieni. Ce trebuie mentionat e ca am platit prin aprilie sau mai cate 100 de euro avans in contul hotelului, primind confirmarea rezervarii dupa 2 saptamani de suspans.

Avand multiple probleme pe acasa (una ce tine de sanatate, alta ce tine de acoperis nou), am fost siguri ca plecam doar in seara dinaintea plecarii, asa ca nu am rezervat nimic pentru popasul de noapte de a doua zi.

Am ajuns la Postojna (un oras din Slovenia renumit pentru pestera de langa) pe la 8 seara si am purces sa cautam cazare la una din cele 4-5 pensiuni ce le scosesem pe o lista. Totul era full. Se facuse 22.30, cerul era innorat, copiii obositi, noi stresati... ce sa-i faci... am tastat pe navigatie hotel si aia a fost: Hotel Sport, ~130 euro pe noapte o camera cu 4 paturi si mic djejun (consistent) inclus. Nu insist pe acest hotel, in mod normal sunt o gramada de particulari la juma de pret sau putin mai mult, dar prinsesem noi o conjunctura nefavorabila.

Plecam dimineata pe o ploaie ce a tinut ore intregi si prin aglomeratie (remember vacantele care se sfarsesc si incep sambata la italieni) tragem la Udine, la Citta Fiera. La mall, normal. Acolo, la plecare, patesc o boacana: urc o bordura pe care nu am vazut-o din cazua incarcaturii emotionale generate de ploaia ce nu contenea, copiii proaspat urcati in masina care isi cautau locul si bucuria ca nu s-a exagerat cu cumparaturile in mall :), si imi fac praf o roata. Dupa ce am stat o juma de ora si m-am lamentat, am injurat fara sa ma repet si am purtat un schimb de telefoane cu o firma la care aveam un fel de asigurare de vacanta, am oftat, am dat jos bagajele ajutat (si calmat) de sotie si am pus rezerva. Stiam eu ca pe ea scrie 80km/h maxim si ma gandeam la drumul ce va urma. Din fericire, aglomeratia infernala din Italia a dus la inchiderea autostrazii Udine-Venezia, asa ca am luat-o catinel pe nationale.

Nu o lungesc, dupa un drum devastator de vreo 400 km rulati la 100-110 cu tempomatu, ajungem la Cattolica pe la 10.30. Palida consolare: am scos un consum de 4,4% cu ditai Superbu Combi. In fine, primim cheile, fata de la receptie vine cu noi sus si ne ajuta sa facem patul copiilor. Sa descriu nitel apartamentu: o sufragerie+bucatarie all in one, unde era un pat rabatabil suficient de mare pentru 2 copii (as spune si pentru un adult plus un copil), masa cu 4 scaune, dulap pentru haine pe care trona un LCD, un frigider (destul de mare), aragaz, cuptor cu microunde, vesela suficienta, hota. Se iesea pe un balcon destul de mare pentru uscatorul de rufe si o masa de 2 persoane. Dar insuficient de mare, din pacate, pentru a acomoda 4 persoane.

Din sufrageria-bucatarie ieseai pe un holisor, stanga baia ok, in fata dormitorul cu un pat matrimonial cu o saltea ce o sa o tinem minte, mai ceva ca aia de la gimnastica de tare, cu noptiere, veioze, un televizor ce mergea cand vroia si doar pe vreo 10 posturi. Dormitorul avea un mic balconas, unde incapeam eu si sotia sa savuram un pahar de vin si sa tragem o ultima tigara.

Exista si aer conditionat plasat pe holisorul dintre camere, dar cu exceptia uneia dintre zile cand temperatura mergea spre 30 de grade, n-am simtit nevoia sa-l pornim.

Ah, sa nu uita, stateam la etajul 4, dar liftul venea in general prompt si nu facea galagie majora.

Hai sa vedem ce era cu plus la acel hotel

-desi stateam la 4, liftul functiona ok asa ca nu au fost probleme

-plasat la 200 metri de plaja, totdata de la el incepea aleea de promenada, pietonalul

-parcare inclusa, dar la vreo 300-400 metri de hotel. In prima noapte am avut voie sa lasam masina in spatele hotelului (coincidea cu debutul pietonalului, cum am mai aratat)

-aer conditionat gratis (din ce spuneau prietenii ce au mai fost prin Italia, mai rar)

-avea prosoape si asternuturi de pat (idem)

-curatenia de la final era gratuita (idem)

-pretul foarte bun (idem) - sa nu omitem totusi ca iesisem din sezon, iar proprietarul nu umba cu hartii :)

-sotia proprietarului extrem de amabila - poate prea cu cei care stiau italiana. M-a ajutat efectiv sa imi rezolv problema cu roata. Proprietarul stia germana si eu m-am inteles astfel cu el.

-la ultimul etaj era un jacuzzi si niste sezlonguri de plaja, pentru doritori

-sistemul de storuri de la geamurile italienilor este atat de bun, incat ziua la 12.00 nu se vede nimic daca sunt trase la maxim

-biciclete for free langa hotel

Hai sa vedem ce nu mi-a placut

-desi pe site scrie ca hotelul e recent construit, nu e chiar asa. Sau cine stie de cand e site-ul

-un maaaare off: wi-fi doar in hol...

-salteau din patul matrimonial

-izolarea fonica putea fi mai buna, zgomotele fiind destul de frecvente atat din exterior cat si din interiorul hotelului

-nu se putea manca nimic la parterul hotelului, fiind doar un fel de local de shot-uri.

-privelistea nu era chiar incantatoare, fiind inconjurati pe alocuri de alte hoteluri.

-balconul prea mic pentru 4 persoane.

-de internet am spus??

Daca mai aveti alte intrebari, bagati pe tema asta.

Dupa ce ne-am trezit, am fugit pe plaja sa rezervam sezlonguri: cam 100 euro 2 sezlonguri cu o masuta pe 6 zile. Randu doi, ce sa-i faci, pentru a putea supraveghea copii. Plaja (privata), foarte curata, nisip fin fara scoici. Marea destul de calda, mai ales dupa ce te obisnuiai. La vreo 100-150 metri de plaja erau puse niste stanci ce transformau locul intr-un fel de pseudogolf, nu lasau valurile sa vina pana pe mal. Adancimea crestea progresiv si nu trecea peste gat pana la stancile respective - foarte bine pentru copii. Erau in permanenta salvamari. Dar si diferiti colorati, ce vindeau numai lucruri "originale". Plus massagio, ceva tailandezi. Si cum stateam in randu doi, intelegeti... N-au muzica pe plaja... dar in 100 aia de euro intrau dusuri, WC-uri, piscinuta si loc de joaca pentru copii.

In general, temperaturile oscilau intre 25-30 de grade la amiaza si 18-22 grade seara. Foarte ok, zic eu.

Dupa ce am rezervat sezlongurile am lasat familia sa se destinda si m-am dus la un supermarket, la vreo 2 km de hotel (cu masina). Cu 105 euro am umplut un cos de cumparaturi cu de-ale gurii, le-am pus in frigier si am mers si eu la plaja. Operatiunea asta cu cosul am mai repetat-o o data, dar suma undeva pe la jumatate. Micul dejun si de multe ori pranzul (semipreparate) il luam in casa, cina ne prindea in fiecare zi pe terase.

Pietonalul se intindea cred pe 1 km, asa ca se lasa cu "ia-ma in brate" de fiecare data. Pe la 8-8.30 ieseam la plimbare, dupa o juma de ora buna ne alegeam o terasa si bagam la intuneric diferite chestii, de preferinta paste si pizza. Pe final de sejur am trecut si la carnea de vitel, minunat preparata de macaronari.

O masa de asta de 2 adulti si 2 copii iesea undeva de la 50 la 70 de euro. Sucurile si apa minerla aproape nesimtit de scumpe, in rest in limita asteptarilor.

Revin si aici cu lamuriri, daca e cazul.

La superlativ inghetata, mai ales la gelateria Muu unde ti-o preparai singur.

Statiunea nu e una gen Rimini, fiind mai accesibila proletariatului. Ca atare, predominau familiile cu copii. Stingerea se dadea de obicei pe la 24.00-1.00, dar am mai vazut si ceva tineri ce cred ca stateau mai mult.

Am vizitat intr-o zi Acvariul aflat la 500 metri, am lasat San Marino pe alta data.

In ultima zi am tras o tura si cu vaporul, tura ce i-a entuziasmat pe copii si pe adulti, din motive diferite banuiesc.

La plecare, normal ca am prins o coada de cativa zeci de kilometri, doar era sambata si toti se intorceau/plecau. Am ajuns la Budapesta unde am dormit la 10 fara 3 minute, iar check-inn-ul se termina la 10.

A fost o vacanta frumoasa, as mai repeta-o, dar nu si drumul. E in mod cert altceva fata de litoralul romanesc si cel bulgaresc.

Cum spuneam, raspund oricaror intrebari (de bun simt).

---

VIZUALIZĂRI: 3379 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI