''Sa nu uiti Darie, sa nu uiti!''

TIPĂREȘTE

Salutare dragi colegi si navigatori pe siteul A. F. A. Astazi vreau sa va impartasesc si voua impresiile mele despre muzeul memorial Auschwitz din Oswiecim Polonia.

Am hotarat ca titlul acestui review sa fie un citat din Zaharia Stancu, pentru ca istoria ne-a condamnat sa nu uitam atrocitatile comise acolo. Si ca o mare datorie morala sa nu mai permitem istoriei ca aceste evenimente sa se repete.

Citisem acum cativa ani un review despre acest muzeu scris de domnul Traian Leuca, un om deosebit pe care nu il cunosc personal, dar care pentru mine a fost o sursa de inspiratie iar sfaturile domniei sale foarte utile. Asa ca in periplul meu prin Polonia nu puteam sa ratez acest obiectiv.

Plecam dimineata din Varsovia si in jurul orelor 11 ajungem cu ajutorul G. P. S-lui in localitatea Oswiecim si dupa ce ne incurcam putin ajungem la fostul lagar de exterminare botezat de germani Auschwitz.

Parcari imense se gasesc in jurul acestui obiectiv si data fiind data din calendar in acea zi nu era o afluenta foarte mare de vizitatori. Parcam la indicatiile unui bodyguard foarte aproape de intrarea in lagar si achitam taxa de parcare de 17 zloti, aproximativ 17 lei.

Facem cateva fotografii inainte de a intra si citim pe placa comemorativa ca in acest loc au fost ucisi peste un milion de oameni majoritatea evrei si romi proveniti din tarile aflate sub ocupatie germana. Cumparam cu 20 de zloti un pliant in limba romana care sa ne ajute in vizitarea acestui obiectiv. Aflam cu stupoare ca numarul celor ucisi aici este mult mai mare dar pentru ca germani au distrus foarte multe documente numarul nu se poate stabili cu exactitate. Guvernele tuturor tarilor care au avut cetateni care au fost ucisi in acest lagar, contribuie anual cu sume de bani pentru conservarea si intretinerea muzeului. De ce? Pentru ca lumea sa nu uite niciodata ce a insemnat holocaustul.

Acest cuvant care provine din antichitate si de la poporul evreu si inseamna sacrificiul suprem ca o ofranda adusa zeilor prin ardere. Iar aici s -a produs un adevarat genocid, holocaust caruia i-au cazut victime copii, batrani barbati si femei care nu au avut decat o singura vina -aceea de a apartine unei natii anume, de a se fi nascut sub steaua lui David.

Prima surpriza pe care o avem chiar la intrare este ca pentru vizitarea lagarului nu se plateste La intrare santem controlati foarte atent, santem inregistrati si abia dupa aceasta formalitate santem lasati sa intram. Pentru a preveni orice incident trebuie sa treci prin aceste cordoane de securitate. Aflam de la un ghid ca au fost cazuri cand anumite persoane apatinand unor grupuri pro naziste au incercat sa distruga dovezi despre crimele care sau produs aici.

Pentru ca eram un grup de 4 persoane nu am apelat la ghid pentru ca aparatele de tradus nu erau decat in engleza si italiana. Iar grupurile care voiau ghid trebuiau sa achite costul acestui serviciu. Hotaram sa ne descurcam pe cont propriu si dupa ce trecem prin ultimul punct de control ajungem in fata intrarii in lagar.

Chiar la intrare deasupra portii sta si acum ca un martor al celor intamplate acolo, inselatoarea lozinca Arbeit macht frei' -munca te elibereaza-Ma gandesc cu stupoare si ma intreb; Oare cati dintre cei care au intrat aici au crezut in aceastal lozinca mincinoasa?

Calcam cu sfiala acest pamant udat cu miliarde de lacrimi si pentru ca nu stiam cum sa ne facem traseul ne alaturam unui grup de italieni.

Muzeul este format din blockurile de detentie ale celor care erau alesi pentru munca, pentru cei care mai credeau catusi de putin in acea lozinca blestemata. Chiar cand sa intram in primul block ies afara de acolo doua persoane de sex feminin care plangeau in hohote. Am realizat adevarata dimensiune a acestui loc inarcat cu cea mai mare doza de energie negativa posibila. Eram pe taramul mortii si o simteam plutind in aer.

Muzeul este amenajat in blockurile unde traiau detinuti. Sant conservate dormitoare, toalete, infirmeria, temnitele, atelierele care deserveau lagarul.

Pe pereti sant expuse fotografii cu specificul fiecarui block pe care il vizitam si toate incearca sa reconstituie istoria acestui sinistru loc. Privim fotografiile si citim textele in limba engleza, ne inspaimantam in fata lor privind la aceste fotografii, copii schingiuiti pentru experimente medicale, oameni care cu ultimul strop de putere au gasit eliberarea divina pe sarma ghimpata si electrificata. Femei puse sa stea complet dezbracate in ger pentru a fi triate de o minte bolnava, oameni spanzurati sau impuscati pentru a fi dati exemplu despre singurul mod in care poti parasi acest loc blestemat.

Urmand grupul de italieni condusi de ghid vizitam block dupa block. Vedem expuse gramezi uriase din par uman pe care nazistii il foloseau la confectionarea de paturi si imbracaminte pentru armata. Sute de recipiente goale de Cyclon B, gazul responsabil de ucidere in lagar. Proteze dentare, dinti smulsi din carne, un cabinet stomatologic dotat cu un ciocan un cleste si o dalta.

Grupurile sanitare cu niste latrine infecte, dusuri si niste chiuvete in care apa calda nu a curs niciodata, infirmeria care era ultimul loc inainte de camera de gazare.

Vedem zidul unde erau executati cei care nu erau pe placul nazistilor sau complotasera impotriva lor.

La subsolul unui block niste temnite pentru pedeapsa absolut infioratoare unde lumina zilei nu intra niciodata iar pe culoarul de acces la ele nu aveau loc sa se intersecteze doua persoane. magazii pline cu geamantane si perechi de incaltaminte ce asteptau a fi transportate si impartite popultiei civile din germania.

Intr-un block este amenajata gara cu peronul unde se facea trierea detinutilor. Se aud tipete de femei si copii, vacarm, neliniste si deodata apare proiectat pe un perete trenul plin cu detinuti. Filmul ruleaza pe perete si reda exact trierea detinutilor. Aflam ca acest film a fost facut de masina de propaganda nazista.

Vizitam si blockul unde se faceau cele mai odioase experimente pe copii. Suflete nevinovate cu priviri stinse, au langa ei fotografia calaului numarul unu al acestui loc dr josef mengele. Scriu acest nume fara litere mari pentru ca asemenea oameni nu trebuie sa se mai nasca vreodata. Acest maniac, bolnav psihic isi canaliza toate cunostintele medicale pe experimente ciudate facute pe femei gravide, copii si in mod deosebit copii gemeni. Separa gemeni, unul era torturat, prost hranit, injectat cu tot felul de substante in timp ce geamanul celalalt era bine hranit, odihnit si menajat. Pe urma erau ucisi amandoi si disecati pentru a se face comparatii in slujba medicinei. Sinistru si odios.

Dupa ce am vizitat impreuna cu italieni tot ceea ce trebuia vazut ne indreptam spre locul in care soseau trenurile mortii, In apropierea lor erau camerele de gazare amenajate ca dusuri. Sub acest pretext erau inghesuiti pana la refuz in aceste incaperi unde in loc de apa curgea moarte. Peretii din camera de gazare erau scrijeliti cu unghiile si cu disperarea celor care paseau spre moarte. Inca un filmulet se deruleaza aici si vedem cum 2 soldati germani cu masti de gaze pe figura arunca prin gura de aerisire gazul ucigator. Iar langa camerele de gazare crematoriul

O incapere sinistra cu cateva cuptoare care trebuiau sa arda urmele crimelor comise de nazisti. Cadavrul scos din camera de gazare era pus pe un carucior din fier, cu roti tot din fier si impins in iadul cuptorului, unde era lasat sa arda in timp ce caruciorul actionat manual revenea in afara pentru un nou cadavru. Aflam ca la camerele de gazare si crematoriu lucrau tot detinuti evrei, dar acestia aveau un statut special. Aveau haine si incaltaminte mai bune, hrana diversificata si in plus o ratie arhisuficienta de alcool pentru a putea face aceasta munca. Ce pret? Cata durere si suferinta pentru un vis aproape utopic.

Inca marcati de cele vazute ne indreptam usor spre iesirea din lagar. Dupa tot ce am vazut cu greu ne gasim cuvintele. In fata intrarii in lagar ne asteapta autobuzul care ne transporta gratuit spre Auscwitz 2. Renuntam sa mai mergem acolo. Mi se pare ca tot ce am vazut astazi a depasit puterea mea de imaginatie, as vrea sa cred ca tot ce am vazut nu e decat un cosmar, o inchipuire satanica.

Desi imi este foarte greu accept aceasta realitate si iti spun si tie cititorule

Sa nu uiti, sa nu uiti!

---

VIZUALIZĂRI: 3563 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI