Auschwitz, un altfel de turism

Am vizitat anul trecut atât muzeul de la Auschwitz I cât şi Auschwitz II (Birkenau). În legătură cu afirmaţia :

Wikipedia are altă variantă:

Chiar dacă naziştii au incercat să şteargă orice urmă a atrocităţilor comise, au rămas atât de multe dovezi (obiecte personale, documente, fotografii, înscrisuri) încât numai o minte bolnavă sau răuvoitoare poate să renege astfel de lucruri.

@traian. leuca: Am fost acolo în 2006, ni s-a explicat că lagărul a fost reconstruit după mărturiile celor care au supraviețuit atrocităților. Partea cu crematoriul, zidul unde erau impușcați prizonierii, barăcile erau reconstruite. Oricum, aceasta discuție nu are nici o importanță : ceea ce s-a întâmplat acolo nu trebuie uitat, măcar din teama de a nu permite să se repete! Cu stimă!

Îmi este greu să mă hotărăsc în a vota sau nu acest articol. În primul meu episod privind excursia în nordul Europei, la momentul Auschwitz, am declarat că din respect pentru memoria celor uciși acolo nu filmez și nu fac fotografii, cu excepția locului execuției comandantului nazist al lagărului, Rudolf Hoss, în 1947. Cred și eu că lagărul nu este reconstruit, pentru că multitudinea dovezilor păstrate este mult prea mare pentru o reconstrucție. Oricum, totul este îngrozitor, și cred că ar trebui văzut de toată lumea, inclusiv de conducători cu mintea întreagă ai oricărei țări, ca să facă astfel încât asemenea situații să nu se mai repete.

@msnd: Auschwitz este una din marile drame ale omenirii, trebuie respectată moartea miilor de oameni de acolo!

Mi-a fost greu să te recunosc printre rândurile acestui articol ! Unde este autoironia şi spiritul uşor sarcastic al scrierilor tale?! Dar pornirea de a face mereu haz de necaz? Să înţeleg dar, că există şi subiecte (sau locuri) care-ţi impun o abordare mai sobră şi mai detaşată, în care aparenta economie a textului pune în evidenţă o trăire atât de profundă, încât cuvintele nu o pot pune cu fidelitate în lumină? Sau este vorba doar de teama ca printr-o abordare mai... neconvenţională (în ce te priveşte) să nu răneşti percepţia deja încetăţenită a majorităţii despre subiectul în cauză?

@căpcă1 - Mai scurt şi pe un alt ton decât cel cu care ne-ai obişnuit, articolul tău mi-a dat fiori. Numai la auzul cuvântului Auschwitz mintea mea rezonează într-un fel aparte.

N-am vizitat fostul lagăr nazist de la Auschwitz. Am fost doar la Buchenwald, de mult, în 1982. Am văzut bărăcile deţinuţilor şi - expuse într-un muzeu - hainele lor, câteva obiecte confecţionate din piele de om, multe fotografii şi un film documentar de vreo 30 de minute foarte impresionant. Nu toţi membrii grupului au fost în stare să-l vizioneze până la capăt. Cu adevărat este înfiorător ceea ce s-a întâmplat atunci.

@mariana. olaru: Da, chiar am subiecte despre care nu se poate glumi, Auscwitzul este unul dintre ele!

@iulianic: Dacă poți să mă crezi, după ce am postat reviewul, am regretat, poate că acest subiect nu este ceea ce se vrea în acest site. Turismul se prezumă a fi o activitate distractivă, oricum, nu trebuie să te încarce negativ!

@căpcă1 - Da, turismul este în accepţiunea lui cea mai largă, distractiv, recreativ, dar poate fi în acelaşi timp cultural şi informativ.

Pentru a cunoaşte lumea şi multe dintre evenimentele care s-au petrecut în lume de-a lungul vremii, de multe ori nu este suficientă o simplă lectură. Eu am citit prima carte despre lagărele de concentrare naziste atunci când eram în şcoala generală. De atunci am mai citit şi altele, una mai ilustrativă decât cealaltă, cu toate astea nimic nu se compară cu o oră trăită acolo, în curtea cu ziduri şi sârmă ghimpată, privind fotografii şi ascultând expunerile ghidului.

Personal consider că acest articol îşi avea locul pe AmFostAcolo. De altfel, s-au mai abordat subiecte triste: Memorialul de la Sighet, Fortul 13 de la Jilava, chiar şi despre lagăre s-a mai scris...

@iulianic: Pe vremea când eram ciutan, în revista "Flacăra" a lui Adrian Paunescu era publicată, în serial, cartea lui Oliver Lustig, evreu din Cluj, deportat în lagărele naziste. Cam de atunci am început să imi dau seama despre drama trăită de niște oameni care nu aveau altă vină decât aceea de a fi făcut parte dintr-o etnie, dacă asta poate fi numită vină! Vizita în asemenea locuri te poate încărca negativ, de aceea am spus că nu ar face parte din programul de turism, in sensul larg de înțeles al cuvântului.

draga capcau-unule, ma bucur ca s-a nimerit a fi eu aducatoarea SB pentru un articol care chiar isi are locul pe acest sait. turismul inseamna si informare chiar daca cu valente dramatice. am fost si eu acolo cu ceva ani in urma si nu am putut fotografia nimic, erau articole confectionate din piele umana care m-au terifiat, cred ca cca 2 saptamani dupa aceea nu mi-am putut reveni. este un remember necesar. felicitari

@căpcă1 - Nu ai deloc de ce sa regreți reviewul, sunt lucruri care nu trebuiesc uitate NICIODATĂ! Auschwitz (Oswiecim) este unul din ele. Și nu poți evita uitarea decât amintind mereu și mereu de ele, de aceste lucruri.

L-am vizitat prin '84, pe când însoțeam o echipă de volei aflată în turneu. Lagărul, și ziua desprinsă parcă din filmele de groază (frig, ceață deasă), a făcut să mi se zbârlească părul din cap! "Cine uită greșelile trecutului, este condamnat să le repete"!

Oricum, felicitări! ȘI aceste lucruri fac parte din turism, fie că ne place, fie că nu! Toate cele bune!

@amero - Mulțumesc pentru SB!

Subiectul este unul extrem de delicat iar vizitarea muzeului chiar este un act de curaj! Noi eram numai bărbați și tot nu am vorbit vro jumătate de oră, unii cu alții, după ce am plecat de acolo!

@puiutea - Da, știu cum se spune : istoria trebuie să ne-o asumăm! Ideea este că rasa umană nu pare să fi învățat mare lucru din acele drame, altfel ele nu s-ar repeta, unele atât de aproape de hotarele noastre : Serbia, Ukrayna!

@căpcă1 - Se pare că, într-un fel sau altul, trebuie să se mențină un echilibru, printr-un mecanism neștiut de noi, al numărului oamenilor. Când și când apar ba epidemii de boli - unele despre care se crede că ar fi dispărute -, ba războaie pe motive etnice, ba cine știe ce alte conflicte, menite să ne mai împuțineze! Sunt lucruri mai presus de noi, pe care nu suntem (încă) în stare să le înțelegem! Om mai vedea ce va mai fi! Toate cele bune!

Te felicit pentru decizia de a scrie acest articol. Auscwitz este un loc pe care nu doar ca e bine, dar e chiar o datorie a noastra ca rasa umana sa-l vedem, sa-l intelegem si sa-l respectam. Iar daca ei au avut taria sa-l pastreze, si noi trebuie sa avem taria sa nu-l ocolim. Mie cele mai grotesti peisaje mi s-au parut gramezile de obiecte personale, haine, incaltaminte, ochelari, geamantane si mai ales acele paturi sau carpete facute din par uman... absolut rascolitor. Referitor la autenticitatea muzeului, din ce imi amintesc noua ni s-a explicat ca doar camerele de gazare au fost dinamitate, in incercarea disperata a nazistilor sa ascunda ororile comise.

@puiutea: de regulă, apdreciem selecția naturală, dar, nu suntem de acord cu ea atunci când suntem noi afectați!

@Camelia19: Așa cum am mai spus, vizitarea Auschwitzului înseamnă altceva decât vizitarea unui muzeu, implică trăiri mult mai intense și, de aceea, șocul emoțional este puternic. Mulțumesc pentru vizită, te mai aștept!

Vă rog să rămâneţi on-topic.

Ecourile fără legătură cu review-ul au fost şterse.

Pe moment, fără cartonaşe, dar dacă insistaţi...