Vânătarea lui Buteanu 2507metri, Munții Făgăraș

TIPĂREȘTE

Lungimea traseului este de aproximativ 4 km dus/întors.

Diferența de nivel este de 470metri. Durata traseului parcurs de noi, cu pauze a fost de 1h45 minute/sens.

Ultima drumeție programată și realizată anul acesta în planul de cucerire a piscurilor de peste 2500 metri, a fost Vânătarea lui Buteanu.

De ce am lăsat-o la urmă? Pentru că spre deosebire de alte ascensiuni, acesta ne părea a fi cea mai ușoară, pentru că distanța traseului este cea mai scurtă și nu aveam nevoie de așa de mult timp ca în cazul celorlalte vârfuri.

În 20 octombrie, într-o zi minunată de toamnă, am plecat să ne bucurăm de frumusețea neasemuită a munților, de la Cârțișoara, unde am fost cazați vezi impresii.

La ora 9:30 am fost în parcarea amenajată de la Bâlea. Taxa de parcare este de 5lei/oră. Drumeția noastră a durat 5 ore cu o pauză mare la coborâre pentru a ne bucura de peisajul minunat și am plătit o taxă de 25 lei.

Cu o săptămână înainte ninsese, la ora la care am început noi să urcăm era răcoare, cam 2 grade Celsius, dar la prânz se încălzise bine, cam 12 grade Celsius ne arăta termometrul din bordul mașinii. Se simțea mult mai cald pentru că bătea soarele.

Pe parcursul coborârii noastre ne-am întâlnit cu o mulțime de oameni care urcau mai mult sau mai puțin echipați corespunzător, mare parte fiind însoțiți de copii, unii chiar foarte mici. Parcă era luat cu asalt muntele, era ca un bulevard aglomerat... nu cred că aveau de gând să urce la ora aceea până în vârf, mă gândesc că poate doar până la Lacul Capra.

Dacă la urcare se înscrie toată lumea indiferent de încălțămintea din dotare, nu știu ce vor face la coborâre, pentru că pietrele sunt ude și se alunecă bine... dar poate data viitoare vor veni echipați. Bețele sunt utile la coboâre când apare durerea de genunchi.

Noi la prima oră am avut parte de porțiuni cu gheață și zăpadă iar la coborâre o mare parte din traseu era cu noroi și apă, in urma topirii zăpezii.

Am început urcarea pe drumul marcat cu triunghi albastru, indicatorul informându-ne că spre Șaua Caprei trebuie să urmărim marcajul triunghi albastru timp de o jumătate de oră. Noi am urcat până în Șaua Caprei timp de 45 minute cu toate pauzele aferente de hidratare, admirare a peisajului minunat și de fotografiere a acestuia. Lacul Bâlea este superb de la înălțime iar peisajul de la orizont cu serpentinele Transfăgărășanului care urcă spre acesta, este magnific. Pe măsură ce urcam apăreau alte vârfuri care de jos de lângă lac nu se zăreau, tot mai multe piscuri se întreceau să ajungă la cer.

Pe indicator scrie că ne aflăm la 2037metri, deci până la Vârful Vânătarea lui Buteanu 2507 metri, aveam de urcat cca. 470 metri, puțin zic eu.

Prima parte a urcușului până la Șaua Caprei 2315 metri este cea mai solicitantă, aici se urcă cel mai mult și destul de abrupt. Se poate urca pe oricare parte, oricum tot în Șaua Caprei ajungeți. Eu am urcat pe partea dreaptă și am coborât pe partea stângă a muntelui, acolo era apă și noroi, dar dacă pe acolo era marcajul...

Din Șaua Caprei un alt indicator ne informează că urmând marcajul cu cruce albastră ajungem la Vf. Vânătarea lui Buteanu într-o jumătate de oră, de data aceasta așa a fost.

Traseul este unul ușor, pe o cărare care taie muntele, având în permanență imaginea Lacului Capra pe partea dreaptă în vale iar la orizont numeroasele creste ale Făgărașilor. Peisajul este superb, frumusețea muntelui trebuie văzută, simțită, savurată, nu povestită. Îl vom duce anul viitor și pe băiatul nostru cam peste tot pe unde am urcat noi anul acesta, cred că e cel mai frumos cadou pe care noi ca părinți il putem oferi și astfel sa învețe să iubească muntele.

Pe traseu nu este apă, trebuie să luați cu voi în rucsac.

Din Șaua Caprei am zărit o capră neagră cum urca agilă pe peretele stâncos.

Cu zece minute înainte de a ajunge în vârf, se dă proba eliminatorie, trebuie să parcurgeți o porțiune expusă, să intrați printr-o porțiune strâmtă, după care să vă cățărați pe o stâncă uriașă ținându-vă de aceasta. Nu este amenajat nimic ajutător, lanțuri sau cablu de prindere.

Aici eu am spus că nu mai continui pentru că nu sunt învățată să mă țin cu mâinile de stâncă, eu nu am forță în mâini, iar cu picioarele trebuia să găsesc niște locuri din stâncă pe care să mă sprijin. Până la urma am urcat, am găsit/dibuit locurile pentru picioare și mâini. De acolo, de pe stânca pe care eram lipită am rămas nemișcată, pentru că nu vedeam la picioare nimic și nu aveam curajul să înaintez pe bâjbâite. M-am coborât și am spus tare că eu nu pot merge mai departe pentru că nu mi se părea o treabă sigură și mă găndeam cum să cobor dacă nici să urc nu pot. Nororcul meu a fost că de pe partea opusă a venit un bărbat care mi-a spus că e păcat să nu merg până la capăt acum când sunt atât de aproape de vârf, mai erau cca. 10 minute. El m-a încurajat să continui și m-a sfătuit unde să așez piciorele și de unde să mă țin cu mâinile. Datorită lui am reușit să urc. Pentru mine a fost un consum nervos foarte mare, multă adrenalină.

La coborâre am fost ajutată de soțul meu care a coborât înaintea mea și mi-a așezat efectiv piciorul în scobiturile stâncii ca să pot călca.

După depășirea acestui obstacol, traseul continuă pe creastă, cu prăpăstii de o parte și de cealaltă. Am văzut și câteva cruci cu nume, până să ajung în vârf.

Platoul din Vârful Vânătarea lui Buteanu este destul de mic, bine că nu am prins aglomerație. De acolo se văd multe dintre vârfurile de peste 2500m ale Făgărașilor, dar trapezul Moldoveanu – Viștea Mare care domină înălțimile se remarcă imediat, sau l-am recunoscut pentru că am fost acolo?

Acesta este unul dintre cele mai frumoase trasee pe care le-am parcurs în cucerirea vârfurilor de peste 2500 metri, pentru că este ușor se urcă doar cca. 470 metri cu excepția celor 10 minute de sub vârf, este scurt, se parcurge rapid, panoramele sunt superbe, cele două lacuri Bâlea și Capra încadrate de piscurile Făgărașilor sunt nestematele traseului.

Vom mai merge, dar cele 10 minute din finalul traseului nu știu dacă le vom mai parcurge, pentru că drumeția este o plăcere, nu trebuie să ne fie frică și să riscăm inutil.

Da, vă recomand acest traseu ușor și minunat, chiar dacă nu mergeți până la capăt.

---

VIZUALIZĂRI: 563 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI