GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
După 27 de ani m-am hotărât să urc din nou pe Moldoveanu și am descoperit acest nou (pentru mine) traseu de acces în masivul Făgăraș, dinspre Domnești de Argeș, mai ales că se putea realiza într-un weekend. Am ales greșit să ajung la Domnești pe artera Pitești – Cîmpulung (drumul este mult mai bun pe traseul Pitești – Curtea de Argeș).
De la Domnești am urcat spre nord la Sboghicești, de-a lungul văii Râul Doamnei și după vreo 6 km, am intrat pe drumul de macadam apoi forestier de vreo 40 km. Relativ anevoios, doar dacă plouă, bine consolidat, fără denivelări mari sau șleauri. Singurele probleme apar dacă parcurgeți drumul în zile lucrătoare când pot surveni blocaje datorate constructorilor de la drumuri, dar mai ales celor de la exploatarea forestieră. În general sunt înțelegători și te ajută să poți depăși. După barajul de la lacul Bacin (după alte hărți, Văsălatu, de la pârâul cu același nume), pe care-l lăsați în dreapta, începe Valea Rea. La finalul drumului, ajungeți la o stână, care, contrar spuselor unora, este funcțională (e bine pentru eventuale incursiuni ale urșilor). De reținut că la capătul drumului nu sunt decât aproximativ 9 locuri de parcare. Nu se stă bine nici la locurile de campare. Pe malul râului, înainte de a ajunge la stână, cu greu găsiți 4 locuri pentru corturi. Mai multe sunt după ce treceți de stână la aprox. 1km. Pentru cei care vor să ajungă pe Moldoveanu în aceeași zi este bine să știe că traseul dus-întors nu durează mai puțin de 7 ½ ore. Acestea fiind condițiile, ne-am odihnit pentru încercarea de a doua zi.
Drumul spre masiv merge de-a lungul pârâului Valea Rea, la început în ușoară urcare apoi din ce în ce mai aspru pe teren neîmpădurit. După 1 oră și 45 am ajuns pe platoul Valea Rea de unde, după alte 30 min. se atacă urcușul spre creastă. Loc minunat de odihnă acest platou, cu apă din belșug, porțiuni mici veșnic înzăpezite și Lacul Vestic Valea Rea. Urcușul destul de abrubt spre creasta Făgărașului pâna la fereastra care dă în Valea Viștea, spre Transilvania, este compensat doar de priveliștea spre vârfurile Viștea Mare și Moldoveanu. Odată ajuns pe creastă încep recompensele pentru efortul care nu este unul mic. Spre est, la aprox. 500m se află refugiul Portița Viștei iar spre vest, vârful Viștea Mare. De aici urcușul este puțin mai delicat, pe alocuri chiar periculos. Mic popas pe vârful Viștea Mare, 2527m. unde ne lăsăm bagajele (cum fac toți turiști care urcă și pe Moldoveanu) și apoi asaltul final spre mândria noastră geografică, la 2544m.
După alte 40-45 min. ajungem pe Moldoveanu și nu ne săturăm fotografiind priveliștile spre Podragu sau Gălășescu. Deci, după 4,5 ore, cu 2 pauze de 15 min., ne vedem visul cu ochi.
Coborârea din masiv ne-a fost ”agrementată” de o ploaie de vară, cu grindină, dar eram deja pe platoul Valea Rea și nu a fost nici un pericol. N-am vrut să credem, dar la întors am făcut mai mult decât ne așteptam, chiar peste 3,5 ore (poate și datorită lipsei de antrenament). Oricum a meritat.
Pot spune că dintre toate variantele analizate privind ascensiunea pe Moldoveanu, de către noi, niște amatori (dinspre Transilvania sau Muntenia) aceasta mi s-a părut cea mai puțin costisitoare ca timp și energie.
Trimis de Puiu2010 in 30.07.12 22:10:38
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Puiu2010); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Cum să atingi Nirvana - sau ziua în care m-am învins pe mine însumi
De Valea Rea mă leagă o frumoasă amintire... Eram prin studenţie şi "făceam" Făgăraşul de la Curmătura Plaiul Foii (separaţia de Piatra Craiului) la Valea Oltului. Traseul a fost atunci unul de anduranţă şi l-am terminat în 6 zile şi jumătate, din care numai o jumătate de zi am luat o pauză la Cabana Podragu (vorba vine, că de fapt în noaptea respectivă a trebuit să suim înapoi în creastă să recuperăm pe unul care căzuse în cap..., după care am apucat să punem şi noi capul jos la Podragu doar câteva ore).
Ei, ziua în care am suit Moldoveanu a fost cea mai grea, pornisem de dimineaţă de la lacul glaciar de pe Valea Urlea unde avusesem cortul şi, seara am ajuns la Cabana Podragu.
În acest traseu de 1 zi, a venit şi momentul în care am trîntit rucsacul jos şi i-am zis colegului meu (tura am făcut-o în 2) că nu mai fac nici un pas înainte fiindcă pur şi simplu nu mai pot. Eram în locul de pe creastă unde ajunge Valea Rea... De oboseală, Viştea şi Moldoveanu mi se păreau ceva gigantic şi inaccesibil, dincolo de puterile mele de a le face faţă la acel moment.
Amicul meu s-a enervat cumplit, se anunţase că se strică vremea şi el era la a 4-a tentativă de parcurge creasta Făgăraşului într-o singură tură. Dealtfel Moldoveanu şi Viştea erau învăluite în ceţuri şi vremea dădea semne de îngrijorare.
După ce a boscorodit suficient nenorocul, a urlat puţin şi a dat cu şutul în câţiva bolovani, colegul mi-a zis: Gata, nu avem ce face, coborâm pe Valea Rea, îl dăm naibii de Făgăraş şi asta e! Şi, fiindcă tot nu mai avea importanţă timingul ne-am aşezat jos şi am început să mâncăm biscuiţi cu miere. Împăcat cu situaţia în acest timp, amicul s-a apucat să îmi povestească despre Valea Rea în timp ce încerca să îmi arate în direcţia respectivă diverse chestii.
Ca prin farmec, pe măsură ce mâncam - mă jur - cele 2 vârfuri au început să scadă în înălţime! Nu voi uita niciodată senzaţia pe care am avut-o atunci, a fost ca în filmele de desene animate... Iar pe măsură ce se micşorau vârfurile, ceţurile începuseră să se dea deoaparte şi o lumină parcă magică le poleia, în timp ce norii de furtună se duceau spre Valea Rea...
Evident senzaţiile de mai sus erau numai imaginaţia mea stoarsă de oboseală şi probabil de scăderea glicemiei, dar ceea ce ştiu e că după ce am terminat acei biscuiţi cu miere ascensiunea părea ceva rezonabil, aşa că am deschis gura şi am zis: "- Hai! Mergem în sus şi nu coborâm pe Valea Rea acum! ".
Uite-aşa am ajuns până la urmă la Valea Oltului şi fiindcă în ziua respectivă tot avusesem un moment de cumpănă, a trebuit noaptea să nu fie cu odihnă ci cu suit înapoi în creastă şi coborât din nou la Podragu...
P.S. Visez să fac - last time - Făgăraşul dintr-o singură tură, dar acum nu cred că va mai fi posibil, am cu 16 ani mai mult decât atunci, iar în decembrie schimb prefixul care de atunci va începe cu 4 ...
@Qvadratvus: Te înțeleg și aprob. Totuși, speranțe rămân. Crede-mă, la 55 de ani și eu gândeam că nu mai ajung pe Moldoveanu într-un weekend. Soția, și ea având 54 de ani, este cea care nu a renunțat nici un moment. Succes și speranță!
Aş dori să ştiu cam câţi km aţi parcurs pe jos, ce a însemnat ca timp şi dacă traseul este marcat corect.
@sorindezmi: După cum cred că știi, lungimile traseelor montane se măsoară mai degrabă în timpul necesar parcurgerii, considerat pentru un drumeț cu rezistență medie. Ce pot să-ți spun este că nu am fost nevoiți să parcurgem pe jos porțiuni pe care le puteam străbate cu mașina. Repet ce am scris și în review:
- stână-platoul Valea Rea - 1 oră 45;
- platou-creasta Făgărașului la curmătură - 1 oră;
- curmătura Viștea-vf. Viștea Mare - 1 oră;
- Viștea Mare-Moldoveanu - 45 min.
Acești timpi includ și pauzele. Mai ține cont că am fost un grup cu vârste de la 40 la 55 de ani.
Traseul este marcat foarte vizibil, triunghi roșu până pe creastă, punct roșu până la Viștea și bandă roșie, parcă, până la Moldoveanu. Nu ai cum sa te rătăcești, mai ales că toate reperele și destinațiile (inclusiv cele intermediare, se văd de la distanță - aproape că nu am folosit harta montană). Baftă.
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru aceasta destinatie.
Mutat la rubrica "M-tii Fagaras, Lacul Capra, Vf. Vanatoarea lui Buteanu" (deja existenta pe site); sters rubrica dublura introdusa de autor
@sorindezmi: Oricand cu placere, mai ales pentru cei ce iubesc muntele.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2024 Răsărit de soare pe Vârful Moldoveanu — scris în 22.09.24 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2024 Brândușele de sub Fereastra Mare — scris în 09.04.24 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2024 Lespezi Reloaded — scris în 10.02.24 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2023 Nebun de alb pe Vârful Lespezi — scris în 02.02.23 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2022 De la vest spre est, pe Creasta Făgărașilor — scris în 25.09.22 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2021 La lumina lunii spre Barcaciu și cu soarele spre Platoul Scărișoarei — scris în 14.04.21 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2021 Bârcaciu — scris în 05.06.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ