ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 22.09.2024
DE Mika
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.08.09
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
JUL-2024
DURATA: 2 zile
Prieteni

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 7 MIN

Răsărit de soare pe Vârful Moldoveanu

TIPĂREȘTE

Ce poate fi mai frumos decât un răsărit sau un apus de soare la mare sau la munte! Nu știu care este mai frumos, răsăsritul sau apusul, sau unde aceste părți ale zilei sunt mai frumoase – la munte sau la mare. Dar, până la urmă, așa cum spune cântecul,” apusul de soare este doar răsăritul văzut de la spate” .

Am avut ocazia să văd răsăritul la mare, dar și la munte, la peste 4000 m (vezi impresii), dar,  până in acest an, nu am reușit să asist la un răsărit de pe cel mai inalt vârf din țara noastră – Vârful Moldoveanu.

Ocazia s-a ivit in acest an, când am spus un mare DA invitației de a urca pe acoperișul României atunci când soarele ne anunță că incepe o nouă zi.

Intr-o zi de iulie, am plecat din București cu noaptea in cap, așa cum fac aproape mereu când plec pe munte. Am mers cu mașinile până in satul Viștișoara, unde am părăsit șoseaua și am mers aproximativ 4 Km pe un drum forestier, până la o barieră. Aici am lăsat mașinile, ne-am luat rucsacurile și am pornit la drum, pe indicator Triunghi Roșu.

Urma să ajungem in Portița Viștei, unde să instalăm corturile, să dormim până pe la cinci dimineața, și apoi să urcăm spre Vârful Moldoveanu.

Prima parte a traseului continuă pe drum forestier, pe lângă râul Viștea Mare, după care continuăm pe potecă, intr-un urcuș ușor. Poteca traversează de trei ori râul, pe podețe din lemn, și, după aproximativ două ore ajungem la Refugiul Izvorul Viștei, la 1350 m altitudine. Aici am făcut un scurt popas, am mâncat ceva și ne-am tras sufletul. Se poate sta la refugiu, nu știu exact dacă sunt condiții bune,  cred că este util mai ales iarna, când traseul este mai greu. Este un izvor chiar lângă refugiu, și este bine să vă aprovizionați cu apă chiar de la el. Se mai poate lua apă din râu de mai sus, chiar din căldarea Viștei.

După popas am continuat să urcăm pe același marcaj, triunghi roșu. Urcam ușor, aproape insesizabil. Am mai trecut o dată pe un podeț din lemn și am intrat in gol alpin, in căldarea Viștei Mari. Peisajul s-a schimbat. In față aveam o parte din frumoasa creastă a Făgărașilor, cu Vîrful Hârtopul Ursului și Vărful Viștea Mare, de o parte și de alta a Șeii și Portiței Viștei. Era impresionant, până acolo mai aveam foarte mult de urcat, și poteca se vedea cum urcă in serpentine abrupte. Greul abia incepea!

Dar, până acolo mai continuam lejer prin căldarea Viștei, și am făcut un popas pentru reintregirea proviziilor de apă, in ultimul loc de unde mai puteam lua apă din râul Viștea, De acolo apele răului devin inaccesibile, se ascund printre stâncile abrupte. Sus, in Șaua Viștei nu este apă, este ceva mai jos, lăngă Iezerul Triunghiular, dar, având in vedere căldura mare și seceta din această vară, nu știam exact dacă era apă la acel izvor.

Am intrat pe ultima parte, cea care ne-a adus aminte că suntem in Munții Făgăraș. A urmat un urcuș de vreo 500 m, greu, pe o potecă care șerpuia pe peretele abrupt. Era foarte cald, dar am avut noroc cu un nor care a acoperit soarele in timpul urcării. Altfel nu știu cum aș fi rezistat. A fost solicitant, rucsacul greu și căldura m-au cam pus la incercare. Dar am mai făcut câte un popas, erau multe flori și in spate Vașlea Viștei se intindea in toată frumusețea ei, așa că merita să ne mai tragem sufletul și să admirăm priveliștea.

Până la urmă am ajuns in Portița Viștei, și am mers pe micul platou de lângă Refugiul Viștea, unde am instalat corturile. Era cald, frumos, pe vârfurile Moldoveanu și Viștea Mare erau incă mulți turiști care urmau să coboare in acea seară. Ne-am instalat corturile, am mâncat și am făcut planurile pentru a doua zi. Urma să ne trezim pe la ora 5.00 și, cu rucsac ușor să incepem să urcăm ca să ajungem inainte de răsărit pe vârf. Dar, pănă atunci, mai era și apusul, și nici el nu trebuia ratat. L-am văzut din Portița Viștei, și a fost minunat.

Ca să nu avem surprize pe timpul nopții, am dus mâncarea in refugiu și am păstrat in cort doar apa și ceva energizante pentru a doua zi. Eram obosită așa că m-am culcat devreme. Am, dormit bine, și chiar mi-a fost cald.

Când a sunat ceasul, dimineața, m-am trezit cu greu. Nu am avut timp să mănânc nimic, ar fi fost bine să reușesc să mănânc măcar o banană. S-a simțit asta in timp ce urcam spre Viștea Mare.

Am pornit la lumina frontalelor spre vârful Viștea Mare, pe marcajul Bandă Roșie. Nici nu mai știu de câte ori am urcat pe aici, mereu mi s-a părut foarte solicitant. Nu am urcat până pe vârf, ținta noastră era Vârful Moldoveanu, așa că l-am ocolit, am urcat pe sub el spre spintecătura care merge spre Moldoveanu. Pe Vârful Viștea Mare urma să ajungem la intoarcere, când nu ne mai grăbeam.

Am avut un scurt moment de oboseală, am luat o bucățică de glucoză ca să imi revin. Cred că nu dormisem suficient și poate nici nu mâncasem bine.

Oricum, mi-am revenit si am trecut ușor de spintecătură ajungând cu bine pe cel mai inalt vârf al României, la 2544 m.

Nu răsărise soarele, se vedea undeva in depărtare cerul inroșit. Mai avea până să ajungă deasupra munților, la acea oră abia ieșea din mare.

Până la urmă a răzbit și a urcat peste munți. A fost un moment frumos și chiar emoționant. Eram numai noi, câțiva iubitori ai muntelui acolo sus, la 2544 m, priveam soarele și ne incălzeam la lumina lui. Am făcut câteva zeci de fotografii, am băut o cafea pe vârf și am făcut cale intoarsă. Ne-am oprit și pe vârful Viștea Mare, unde a fost instalat un nou semn pe vârf, o carabinieră mare, roșie. Unora le place acest semn, altora li se pare nepotrivită amplasarea lui acolo, având in vedere că nu este nevoie de carabinieră și coardă ca să ajungi pe Viștea Mare.  Pe mine, personal, nu mă deranjează acest semn, mai ales că până la el vârful aproape că nu era marcat.

După alte câteva fotografii am coborât la corturi unde am mâncat, am strâns și am plecat la vale, pe același drum pe care am urcat.

A fost foarte frumos, mi-am indeplinit o dorință veche de a vedea răsăritul de pe Vârful Moldoveanu. Mai am acum dorința de a urca pe Moldoveanu iarna, dar o să vedem când se va intâmpla și asta.

Pentru doritori las o recapitulare a traseului:

Viștișoara-Valșea Viștei-Refugiul Izvorul Viștei-Portița Viștei, pe marcaj TR, timp de parcurs 5-6 ore, grad de dificultate – mediu spre dificil.

Portița Viștei-Vârful Viștea Mare-Vârful Moldoveanu, marcaj BR, timp de parcurs o oră, grad de dificultate – dificil.

Echipament: bocanci trei sezoane, pantaloni trekking, tricou,  polar, geacă vânt-ploaie, buff, ochelari, căciulă, mănuși subțiri, ochelari soare, cremă de soare.

Am avut sac de dormit cu temperatura de confort de minus cinci grade și am impărțit cortul cu o prietenă. Am avut și o baterie externă pentru reincărcarea telefonului.

Mâncare pentru două zile, dulciuri, energizante, pastile de rehidratare, magneziu.

Am făcut multe fotografii iar o parte dintre ele le atașez la acest review, astfel incât toată lumea să ajungă cu mine pe vârful Moldoveanu.

 

 

 


[fb]
---
Trimis de Mika in 22.09.24 18:48:09
Validat / Publicat: 22.09.24 19:20:16
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL FĂGĂRAȘ.

VIZUALIZĂRI: 209 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

6 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mika); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P20 Răsăritul de soare văzut de la 2544 m
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 20000 PMA (din 20 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

6 ecouri scrise, până acum

Michi
[23.09.24 08:50:29]
»

@Mika: Doamne, ce invidie pozitivă m-a apucat! Eu am fost pe Moldovanu de 4-5 ori. ţin minte cum odată la un urcuş abrupt m-am lungit pe cărare şi 10 min. nu am vrut să mă ridic. Am lucrat trei ani ca stagiară în Combinatul Chimic din oraşul Victoria al cărui teren intra în inima munţilor Făgăras. Cum în oraş nu aveam nicio distracţie şi eram o categorie de salariaţi care din cauza mediului toxic aveam sâmbăta liberă, de vineri seara plecam pe munte. De multe ori trăgeam un chef la cabana Fata Pădirii. Pe Moldoveanu în anii ´60 nu era niciun refugiu. Am urcat şi coborât des şi pe Negoiu. Necazul a venit pe la 45 de ani prin anii ´80 când la o coborâre abruptă de pe Ceahlău am făcut prăbuşire de boltă la tălpi din cauza încălţămintii neadecvate. M-am operat dar nimic nu a fost ca înainte. Totuşi cât a trăit soţul, până în 2018, adică la 84 de ani, am mai fost pe munţi şi vulcani pe afară dar cu telecabine, jeepuri ptcă având trei proteze la ambii genunchi şi un şold nu am mai putut face performanţe. Felicitări şi pt review şi pt răsăritul de soare pe Moldovenu!

MikaAUTOR REVIEW
[23.09.24 08:53:00]
»

@Michi: Mulțumesc! Sunteți un suflet mereu tânăr, vă admir.

doinafil
[23.09.24 10:53:47]
»

Mika, te felicit și „invidiez” pentru performanțele tale! Se vede că ești o munțomană înrăită, în sensul bun, dacă și acum, bunică fiind, te cațeri pe Moldoveanu!

Să ai sănătate și putere să urci cât mai mult!

P.S. În poza P20 se vede un fenomen mai rar întâlnit, dar am uitat cum îi spune; am mai văzut o poză pe aici, (era poate chiar a ta ) și chiar am citit ce se întâmplă când soarele apare dublu într-o poză.

tata123 🔱 CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
[23.09.24 12:10:34]
»

@Mika: Felicitări! Superb!

Dacă ai răbdare să citești, redau mai jos aproape integral un articol publicat de ing. N. Popescu în „Almanah Turistic 1967” , material în care descrie o urcare pe timp de iarnă pe Vârful Moldoveanu:

[... ] Cabana Podragu, atât de des vizitată în timpul sezonului estival, devine iarna un punct terminus pentru mulți turiști. Totuși, puritatea liniilor crestei, broderiile gheții și a cornișelor, te fac să-ți birui reținerea, să te antrenezi și în cele din urmă să urci pe creastă. Ieșirea în șaua Podragului, va fi un mic botez al alpinismului de iarnă, care odată trecut ne introduce în atmosfera deosebită, a înălțimilor imaculate. Primul obstacol, vârful Tărâța, ne lasă posibilitatea să-l ocolim, ca și vara, luptându-ne doar cu feluritele straturi de zăpadă, când tari, când afunde și șubrede. [... ]

Cerul e senin. Vântul abia adie, dar i se simte pe obraz suflarea rece. Soarele vesel, pe care-l suportăm la început cu mare plăcere, ne învăluie neîncetat cu razele sale, devenind periculos pentru vedere și pentru ce mai rămâne afară de sub gluga hanoracului. La înapoiere, nasurile și urechile noastre ne vor fi roșii pară, cu tot „bronzul” căpătat dinainte. Acolo, sus, pe creste, soarele numai bronzează; el prăjește, usucă, orbește. Și totuși, trebuie să privești, fie și prin fumuriul ochelarilor, la defilarea celor mai frumoase priveliști din țară. Iată, aci, aproape, se adâncește ca un arc șaua Corăbiei, netedă pe o parte, cu zdrențe de cornișe și prăpăstii de cealaltă parte. Totul cade însă pe plan secundar, atunci când deasupra tuturor se înalță trapezul Viștea-Moldoveanu, de care trebuie să ne apropiem [... ]

Atracția Moldoveanului însă e mai puternică. Lași în spatele vârfului Corabia priveliștea amăgitoare și urci cu febrilitate Ucea Mare, de aci calea e liberă. Va trebui însă cucerită, metru cu metru, toată întinderea albă din preajma vârfului Ucișoara. [... ]

Dincolo de șa, abia scăpați de vârfulețul stâncos care ne strică colțarii, ieșim din nou la pante primitoare. [... ]... atacăm și noi panta lucie de gheață a Viștei urcând direct spre colțul nordic al acoperișului. Aflându-ne la 2527 de metri, Moldoveanu este prea aproape ca să nu ne bucurăm. Dincolo de el, doar Scărișoara mai ține capul semeț, la aproape 2500 de metri. Încolo, totul este sub nivelul nostru. Bucuria ne este întreruptă de traversarea crestei spre vârf, care nu ne mai dă prilej de glume. Ascuțișul gheții e maxim, mai ales în spintecătura Moldoveanului. În sfârșit, 2544 de metri. Jos se află pământul României, deasupra numai cerul ei. Privirile zburdă departe spre Iezer și Bucegi, spre crestele depărtate ale Făgărașului, Coziei, Căpățânii și Parângului.

Carpații Răsăriteni se ridică din pâcla podișului transilvan ca o geană albă de zăpadă, la orizont. De necrezut ce departe se poate vedea! Ne contrazicem dacă dincolo de munții Călimani se profilează Rodna și în cele din urmă ne convingem, zona Pietrosului sclipește și ea în soare alături de linia celuilalt Pietros. O zi rară, un dar magnific al Moldoveanului. Efortul nostru și-a găsi răsplata din plin! Soarele ne arde, deși temperatura aerului este de -15°. În față, hanoracul e încins de dogoare, în spate e... înghețat tun. Trebuie să ne reîntoarcem la cabană, cu mare părere de rău coborâm de pe vârful Moldoveanu, părăsind priveliștile uimitoare; trebuie să ne mulțumim cu alte panorame mai restrânse, mai de amănunt. Clipele scurte petrecute sus, nu s-au pierdut în zadar, suntem fericiți că ne-a rămas în suflet și pe peliculă imaginea copleșitoare a unuia din cele mai impresionante spectacole pe care ni le poate oferi natura patriei noastre.

Putere maximă!

MikaAUTOR REVIEW
[23.09.24 16:22:09]
»

@doinafil: Mulțumesc! Sper să mai reușesc să merg mult timp pe munte, mai am multe planuri. Vred ca in acea fotografie este un efect involuntar, datorat camerei telefonului. In realitate se vedea un singur soare.

MikaAUTOR REVIEW
[23.09.24 16:26:46]
»

@tata123 🔱: Mulțumesc! Da, ascensiunile iarna au un farmec aparte, pe care am inceput să il descopar și eu. Frumoasă relatarea, traseul acesta l-am făcut vara, așa că puteam urmări cu ochii minții cam pe unde a urcat. Sper să reușesc și eu!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
3 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
doinafil, Michi, tata123 🔱
Alte impresii din această RUBRICĂRedescoperă masivul Făgăraș:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.064327955245972 sec
    ecranul dvs: 1 x 1