Constanța – miercuri

TIPĂREȘTE

Ia să dau o tură pe la mare că doar e sezon și să mai vedem cum bate vântul contemporan cu contemporaneitatea!

Și să văd ce mai e prin Constanța că nu am mai fost demult…

Într-o vreme făceam drumuri dese la Constanța, lunar cu ceva treburi și după treburi mereu îmi făceam timp să merg să văd marea :D și să o salut :D și pentru că încă de pe vremea aia îmi plăcea să fac trekking, plecam pe jos, tot pe Bulevardul ăsta Ferdinand pană ajungeam la o clădire rotundă, aproape de faleză, era extrasezon mereu că în sezon fugeam în sud, mereu era timpul scurt – cam două, trei ore - și mai mult decât atât nu făceam în Constanța, uneori coboram trepte multe pe faleză spre plajă, uneori mai și înotam în nisip cu încălțările mele de toamnă (iarnă :D…), era pustiu mereu, uneori vedeam pe alocuri depozitate materiale folosite vara pentru amenajarea plajei și uneori mai vedeam câte un om – doi pe langă aceste materiale uitandu-se ciudat la mine – ei, da, sunt ciudată! Fac lucruri ciudate! Ce căutam eu la vremea aia pe plajă? Căutam… ziua de ieri… nu găseam turism, găseam oraș… și restaurante pe alocuri, lume petrecareață…

Pe bulevardul ăsta Ferdinand aveam repere – puține într-un oraș monoton – un magazin kidder – vaaai, ce rău îmi pare că nu l-am tras în poză… doar îl priveam și mă gândeam, nu-ș’ de ce n-am făcut-o, o agenție loto, ei – pe asta am pozat-o – dar și cabinete medicale – medicina de familie – care atunci nu erau!

Mă uit la reperele astea și mă cuprinde o senzatie arhaică, sunt aceste mici detalii, fără prea multe pretenții dar care rezistă în timp însuflețite de cine știe cine și cu ce povesti de viața în background și le vezi dăinuind așa ani și zeci de ani în șir – incredibil, e neschimbat :)

Pornim din Bulevardul Ferdinand, de pe la intersecția cu Bulevardul I. C. Brătianu spre Strada Atelierelor unde vedem o clădire cu aspect oriental, de formă pătrățoasă, cu ceva dantelării pe ea și pe gard și cu steag roșu la poarta, impunător, cu semilună și stea.

În Constanța sunt moschei, mai multe, nu știu câte și localizarea o știu aproximativ dar încă nu le-am identificat.

Cladirea asta poate fi moschee sau poate fi instituție publica - cu moschee în acelasi timp – toate clădirile importante musulmane au și o sala de rugaciune amenajată în interior – deci moschee – chiar de e doar o cămăruța, nu? Aham, am descoperit, este Consulatul General al Republicii Turcia… deci de aia se zbârlește așa la poze :D

Trag multe cadre că ocazional mai adie câte un firicel de vânt și animă steagul și-mi place să-l trag în poză desfășurat, să se vadă frumos, roșu și exotic, cu semiluna și steaua lui.

Și când mă uit mai bine în peisaj – că eram focusată pe steag - polițistul care era în extremitatea îndepărtată a clădirii se mutase în extremitatea apropiată a clădirii și se pregătea să traverseze strada. Oare venea la mine?

Nu-mi lipsește o conversație controversată astfel că fac stânga-mprejur și mă îndepartez cât pot de firesc, fără mișcari bruste :D =)) oi fi stârnit dubii? =)) sunt un biet turist plimbăreț și n-am intenții ascunse =))

După o vreme privesc în urmă cu speranță – uh, relax – nu mă urmarește nici o forță oficială :D

Acest Bulevard Ferdinand îmi pare mult prea citadin și traficat, m-aș trage spre zone mai liniștite și mai relaxate (și turistice, n-ar fi rău…) și fac dreapta pe prima trecere pe care o găsesc.

Văd marea spre dreapta și am greșita senzație că dacă fac dreapta mă apropii de Plaja Modern – total greșit, făcând dreapta mă apropii de port unde n-am ce face (ba da, să vizitez Muzeul Portului Constanta sau Cuibul Reginei, exact pe aici se ajunge :D dar eu încă nu știam…), ei, și asta e corect însă până la port dau de o pădurice – zăvoi – tufăriș, ceva, habar n-am ce-i da-i multă verdeață și niște scări de beton cu balustrade ce coboară prin zăvoiul ăsta unde poți să-ți tragi sufletul într-un mod foarte plăcut, prin verdeață…

În final mă prind că aceste scări duc doar spre una din porțile portului, recomandat – reorientare…

Pornim pe Strada Traian care este umbrită din belșug și pare secundară, mai micuță, mai cumințică… cum mergem noi așa dăm de Liceul Traian care-i cu albastru și cu alb, parc-am fi la mare :D.

După Liceul Traian găsim Muzeul Marinei Romane într-o clădire cu arhitectură elegantă, mai de epoca, după paralelipipedicul și mai tânărul liceu.

Ceva mai în față, tot pe Strada Traian ajungem la Ten Hotel, de patru stele, o clădire frumușică, de patru etaje, gălbuie, cu o curticică în față unde se poate parca iar Strada Traian se lărgește devenind o piațetă cu multe lucruri interesante: spre stânga se vede Parcul Primăriei, spre dreapta Terasa Colonadelor, atrăgătoare însă nu suntem pregătiți pentru terasă și după Terasa Colonadelor aflăm o amenajare frumoasă, religioasă cu Icoana Fecioarei Maria cu un mic acoperiș în față sprijinit de două coloane – plăcut și relaxant.

Hai să mai vedem ce mai urmează… înaintăm, suntem la micul rond unde se face intersecția între Strada Traian și Strada Termele Romane și pe dreapta apar câteva covrigarii, vreo trei – una langă alta – suntem foarte bucurosi că am găsit covrigării – chiar trei, nu doar una, știm persoane ce se bucură mult să citească despre covrigării și asta poate doar să ne bucure și pe noi, nu am beneficiat nici de covrigi nici de câini pregătiți, cu coada steag însă am beneficiat de informații, nu știu dacă biroul de informare turistică era deschis la acea oră însă mă bucur să localizez aceste covrigării care îndeplinesc (și) această functie adiacentă, dacă știi să adresezi cuvinte potrivite :D și astfel am aflat că ne aflam fix langă Judecatorie care-i o clădire tot gălbuie, cu un etaj pe-o parte și pe altă parte cu pereți din sticlă, în stil futurist contemporan. Pe partea asta și etajele se înmulțesc.

Fix în față marea se arată promițatoare, înghesuită printre clădiri paralele…

Mai înaintăm și totul devine tot mai frumos, găsim terase interesante, una grecească și una orientală, la aia orientală aveam recomandare dar eu încă nu știam pentru că nu citisem rubrica de info dar nici n-am pierdut mare lucru pentru că nu-i mult diferită de alte crâșme orientale pe care le știm, o cheama Kaptan Baba și-i fix pe strada Tomis, la numarul 48, ce foarte ciudat, să treci întâmplator fix pe langă crâșma ce ți-a fost recomandată, fără să știi că ți-a fost recomandată… blue… dabâdi…

Dar mai mult ne atrage cea grecească pe care o tangențiem și reținem ceva cadre – o cheama Nikos Greek Taverna – ce obsesie am cu Kostas??? – cu certitudine are mâncare grecească… și-i într-un cadru arhaic de Constanță veche, lipită de-o clădire cu parter, etaj și mansardă ce ne amintește de timpuri apuse…

Pe dreapta, lupoaica insistă obsesiv să alăpteze – acești Remus și Romulus nu se mai satură CHIAR niciodată!!???!!

Ne aflăm fix la intersecția dintre Bulevardul Tomis, Strada Traian și Strada Negru Vodă și cu siguranță aici nu am mai fost niciodată.

Fără ezitare alegem îngusta Stradă Negru Vodă ce promite să ne ducă la Ibis și chiar ne duce dar nu înainte să ne prelingă un pic pe lângă restaurantul terasă Hacienda de Sol – habar n-am ce-nseamnă și nici nu-mi bat capul… mai ales că pare închis…

Ușor, alunecăm spre faleză, pe langă Ibis, fix la treptele – cu adevarat multe – de acces spre plajă unde ghicim, prin hățișuri, o chestie ce se cheama Esplanada și pare a fi restaurant care, sincer, îmi cam stârnește interesul doar că încă nu-mi dau seama, momentan avem alte urgențe…

Constanța mi-a exemplificat cât de valabilă e vorba cu socotelile – acasă și în târg – da, așa mi-a făcut târgul Constanței, m-a bulversat pe drumuri neașteptate de mă miram ce caut eu pe acolo.

Desi intenționam o traiectorie rectilinie, iată –m-am trezit ofertată cu drumuri neumblate, adevarul este că devierea am facut-o când am vrut să scap de trafic și-am lunecat spre Traian și spre boscheți, n-a fost rău într-un final, am avut parte de feerie citadină deviind mai harcana – nici habar n-am ce-nseamnă harcana da’ mi-a placut cum sună :D

---

VIZUALIZĂRI: 852 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI