Parcul Tăbăcăriei

TIPĂREȘTE

În scurta noastră vizită la Constanța din luna septembrie, cazare am avut aproape de Delfinariu, pe strada Soveja, la hotelul Golden Rose despre care deja am povestit. Peste drum de hotel este lacul Tăbăcăriei, înconjurat de unul din cele mai întinse parcuri din România - aprox. 100 ha - numit și el tot Tăbăcăriei. După ce am primit camera, am lăsat bagajele și am plecat să căutăm un loc bun pentru prânz, așa că am traversat str. Soveja și am căutat o intrare în parcul Tăbăcăriei pe care nu-l mai vizitasem de mulți ani. Surprizele au fost și plăcute dar și neplăcute. Un nou aspect, cu iarba destul de uscată pentru primele zile ale lui septembrie dar cel mai rău ne-a părut că nu am găsit trenulețul care cândva dădea ocol lacului. La hotel am aflat că a dispărut de mult timp, construcțiile noi precum City Park Mall au distrus bucuria multor copii. Păcat că nu s-a găsit o soluție și pentru trenuleț.

Lacul natural Tăbăcăriei sau Ghiolul Mic cum este alintat, din nord-estul Constanței, are apă dulce, este aproape de lacul Siutghiol- Ghiolul Mare, de care îl leagă un canal, este aproape și de Marea Neagră unde, printr-un alt canal se varsă surplusul de apă. Numele vine de la două făbricuțe de prelucrat blănuri și piele, de tăbăcit cum se spune, înființate prin ultimii ani ai sec. XIX, "Tăbăcăria Mică" urmată de "Tăbăcăria Mare", cartierul de case din jur primind același nume de la localnici. Se spune că și cele mai vechi dovezi ale așezării oamenilor aici, au fost descoperite tot pe malul lacului Tăbăcăriei.

Dar noi, fiind o zi splendidă, numai bună de plimbare, ne-am pornit să facem turul lacului înconjurat de parc, în speranța că vom găsi o terasă pe mal. N-a fost să fie, abia în satul de vacanță am găsit ceva cu mâncare foarte bună dar cu proastă servire.

Din str. Soveja prima intrare în parc este pe lângă Gravity Park unde se distrau destui tineri, se zice că este cel mai mare complex dedicat practicării sporturilor extreme din România, nu știu dar dacă mint ei pe pagina proprie, mint și eu că la așa ceva nu mă pricep.

Mergem mai departe pe dreapta și ajungem repede la biserica ortodoxă Sf. Mina, una dintre cele mai înalte biserici de lemn de la noi, 43 m, ridicată în 1995 - 1997. Interiorul este tot sculptat în lemn și împreună cu exteriorul reprezintă bine bisericile maramureșene autentice. Datorită înălțimii este vizibilă din aproape toate zonele parcului. Am stat puțin în interior la răcoare apoi am continuat drumul pe lângă pescarii amatori.

Mai sus de biserică la cam 250 m drumul se strică și domnesc bălăriile, praful, molozul, așa că am lăsat cu părere de rău frumoasele priveliști peste ape, am urcat spre bld. Mamaia, pe lângă Pavilionul Expozițional, apoi prin satul de vacanță până am ajuns iar în parc, pe partea opusă bisericii. Nu înainte de a admira prin gard frumoșii cai de la Centrul de Echitație ce-și făceau cuminți exercițiile și de a încerca să atragem atenția unui încăpățânat ponei, frumușel foc.

Plimbarea prin marele parc a fost și ea plăcută și neplăcută. Alei largi pe care se plimbau tineri cu rolele sau bicicletele, spații bogate între pomii maturi, destul de curat dar lipsa băncilor este un foarte mare minus - nu am întâlnit decât câteva și acelea desigur ocupate, chiar acum îmi dau seama încercând să revăd în minte traseul că de fapt n-au fost decât cinci sau șase, posibil ca spre bld. Lăpușneanu să fi fost mai multe dar zona este mai departe de malul apei. Putea fi plăcut să stăm un timp pe malul apei, cu atât mai mult cu cât două lebede frumoase ne-au demonstrat că și-au însușit nobila artă a cerșetoriei.

O pată de culoare am întâlnit la "Cercul Verde", o zonă îngrădită, cu hamace, locuri de picnic, măsuțe colorate la care copii singuri sau în grup, unii însoțiți de adulți, citeau, se jucau, desenau. Aveam să aflăm că este un proiect prin care tinerii sunt învățați să iubească natura, să o protejeze, să socializeze. Din păcate locul era cu iarba uscată și cam prăfuit, fără flori, doar copacii păreau a susține proiectul. Idee nobilă la care este loc de mai bine.

Am ajuns în zona zisă La promenadă de unde am luat câte o înghețată, am stat puțin pe niște pietre rămase de la o fostă construcție, am admirat luciul unduit și încă o lebădă grațioasă, apoi pe lângă Gravity Park am ieșit în str. Soveja, spre hotelul unde ne-am odihnit un pic înainte de a merge să-l salutăm pe bătrânul Ovidiu la ceas de seară, pentru ca el să nu observe din prima clipă câte ierni au trecut peste noi.

Dacă aveți drum la Delfinariu, faceți un scurt popas pe malul lacului Tăbăcăriei, priveliștile sunt superbe și nu uitați să aveți ceva în traistă pentru grațioasele cerșetoare de pe luciul apei.

---

VIZUALIZĂRI: 1328 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI