Codrul Secular de la Slătioara: ”Pădurea uitată de timp”, ”Catedrala de lemn a Rarăului”

TIPĂREȘTE

youtube

Codrul Secular de la Slătioara, supranumit și ”Catedrala de lemn a Rarăului” sau ”Pădurea uitată de timp”, este o rezervație forestieră situată în Bucovina, relativ aproape de Câmpulung Moldovenesc, într-o zonă destul de izolată pe versantul sud-estic al Masivului Rarău. Rezervația se dezvoltă între altitudinile 790 m (cantonul silvic situat la marginea satului Slătioara) și 1353 m (creasta Muntelui Todirescu).

Vizita noastră în Codrul Secular începe din parcarea situată la capătul de sus al satului Slătioara, lângă Cantonul Silvic (foto, video). Putem ajunge aici cu mașina fie dinspre sud, comuna Stulpicani (situată pe șoseaua dintre Frasin și Broșteni), fie dinspre nord, Câmpulung Moldovenesc (prin Valea Șandru și Pasul Prihodiște). Noi am folosit a doua variantă, prin Pasul Prihodiște, pe un drum nemodernizat (de fapt a fost cândva asfaltat) dar circulabil în condiții relativ bune pentru astfel de categorie de drum.

Trecem podul de lemn peste un pârâu zglobiu de munte și străbatem incinta Cantonului Silvic (dar și laborator silvic) Slătioara. Ne jucăm cu un cal de munte, iscodim să vedem cu ce se îndeletnicesc domnii pădurari, după care, la ieșirea din acareturile Cantonului Silvic închidem după noi o ultimă poartă (ca să nu fugă animalele din pădure :)). În față avem Rezervația, iar în spate vedem case risipe artistic pe dealuri. Spre dreapta este o pășune împrejmuită cu un gard, iar un dulău ce păzește alene o turmă de mioare își face datoria spunându-ne ceva în limba lui.

Am intrat deja pe Poteca tematică ”Povestea Codrului” (foto, video) și ne documentăm citind diverse panouri turistice informative în limbile română și engleză.

Traseul de vizitare ales de noi este o potecă turistică marcată cu triunghi roșu și care traversează zona centrală a Rezervației.

Trebuie spus de la început că Rezervația forestieră Codrul Secular de la Slătioara este reprezentată de străvechi păduri virgine și cvasivirgine, activitatea forestieră fiind total interzisă. Cu alte cuvinte, în această pădure nu intră nici drujba, nici toporul și ar trebui să auzim numai sunete naturale (dacă și turiștii fac parte din natură).

Cei mai mari copaci din rezervație au 56 m înălțime, 1,40m diametru și 200-300 ani vechime, datând din vremea domniilor fanariote! . Pe internet însă apar exagerări din partea unor bloggeri entuziaști care îi consideră a fi cei mai vechi arbori din România. Cel mai bătrân copac din România, peste 900 de ani vechime, este probabil gorunul de la Mercheasa (jud. Brașov), numit și Bătrânul Carpaților, prezentat de mine în impresii anterioare: vezi impresii

Oricum aceasta ar fi cea mai veche rezervație din România și dacă ne referim strict la conifere, probabil sunt cei mai bătrâni din țară.

După ce parcurgem primele sute de metri pe teren plat printre molizi falnici, ajungem la baza muntelui. La marginea pădurii este amenajată o hrănitoare pentru căprioare. Din acest punct, unde se termină și fâneața cantonului silvic, începe urcușul.

În prezent, rezervația forestieră Codrul Secular Slătioara acoperă 1064 ha pe versantul sud-estic al Masivului Rarău. Rezervația se suprapune peste trei culmi est-vest care, de la nord la sud, sunt: Bâtca Lesei, Bâtca cu Plai și Bâtca Neagră. Cele trei culmi se desprind în partea vestică din creasta Muntele Todirescu situată la sud de Vârful Rarău. Todirescu este de fapt vechiul nume al Munților Rarău, înainte de întâmplările și minunile voievodului Petru Rareș și a doamnei sale (de unde și Pietrele Doamnei, cel mai important obiectiv turistic din Rarău), după care muntele și-a luat numele de Rarău, rămânând Todirescu doar pentru creasta sud-estică.

Urcăm pe o pantă destul de accentuată, dar cărarea prin pădure nu necesită abilități de alpinist, ci doar încălțăminte bună. Între zona cantonului silvic (790 m altitudine) și creasta Todirescu (1353 m) este o diferență de nivel de 563 m, iar distanța (pe hartă) este de circa 3 km.

La un moment dat vedem urmele unui culcuș făcut de animale, probabil o căprioară. Rezervația este o zonă propice pentru animalele sălbatice. Fauna Codrului este bogată, specifică Munților Carpați, cei mai norocoși turiști putând zări râsul. Ornitofauna cuprinde 92 de specii ce clocesc în rezervație, precum cocoșul de munte, codobatura de munte, acvila țipătoare mică, șorecarul comun, turturica. În golurile de munte apar corbul, vânturelul roșu, codroșul de munte. Dintre insecte, amintim doar o specie endemică

cu un nume convingător: Carabus rarauense.

Codrul Secular de la Slătioara are o istorie interesantă. Primele observații asupra Codrului au fost făcute în secolul al XIX-lea de către cercetători austrieci, în perioada 1775-1918 Bucovina fiind ocupată de către Imperiul Habsburgic. Primele măsuri de protecție datează din primii ani ai secolului XX, pădurea aparținând Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina (1783-1948). Nu este tocmai subiectul impresiilor de față, dar acest Fond Bisericesc, apărut pe fondul desființării de către habsburgi a așezămintelor monahale din Bucovina, are la rândul său o poveste interesantă și s-a constituit într-un mare succes economic cu impact în dezvoltarea regiunii. În anul 1934 Academia Română inițiază trecerea sub ocrotirea legii a unei suprafețe de 294,3 ha de pădure, incluzând și Fânețele Todirescu (fânețele aflate în zona de creastă ale Muntelui Todirescu). În anul 1941 Consiliul de Miniștri decretează ca rezervații naturale o suprafață de 242,2 ha din Codrul Secular și 44,4 ha din Fânețele Todirescu. Prin Legea 5/2000 suprafața rezervației este mărită la 1076,2 ha, incluzând zona tampon anterioară, fiind integrată și în Situl Natura 2000 Rarău-Giumalău. În prezent, custodele (administratorul) Rezervației este Direcția Silvică Suceava, prin Ocolul Silvic Stulpicani.

Spre deosebire de pădurile amenajate și curățate cu care suntem obișnuiți în pelegrimările prin munții patriei noastre dragi, aici vedem mulți copaci căzuți și aflați în decompunere. Alți copaci sunt încă în picioare, dar complet putreziți. Omul nu are voie să intervină, iar Natura își urmează cursul ei firesc.

Pe lângă un copac mai mare vedem pe jos nenumărate fragmente de coajă care au ”zburat” din trunchiul acestuia la ”îndemnul” unor vinovați pe care îi identificăm ușor: ciocănitorile. Chiar reușim să filmăm una în plină activitate (foto, video).

Vegetația forestieră a Codrului Secular este diversificată și prezintă unele particularități. În partea de jos a Codrului apar amestecuri de molid, brad și fag, iar în partea superioară, molidișuri pure. O excepție o constituie o anumită parcelă unde

fagul urcă până în creastă (1350 m). Alte specii lemnoase care se pot întâlni în Codrul Secular sunt pinul, tisa, laricea, scorușul de munte, carpenul, arinul, paltinul de munte, ienupărul etc. Dintre plantele ocrotite (monumente ale naturii) menționăm papucul doamnei, vulturica de stâncă, foaia groasă, alga roșie de apă dulce, tisa, tulichina.

Suntem surprinși de imaginea unui molid a cărui parte superioară, la înălțime prea mare ca să fie accesibilă omului, este parcă tăiată cu fierăstrăul (dar nu este) și rămas într-un echilibru ciudat (foto, video). Puțin mai încolo vedem o altă ciudățenie și anume un molid înălțat deasupra pământului pe trei rădăcini groase (foto, video).

Vegetația ierboasă a Rezervației este foarte bogată, cuprinzând peste 900 de specii. Dintre acestea, după ce mai urcăm un pic ne abatem câțiva pași și intrăm într-o poiană în care mama natură ne face un cadou mirific: un covor de gențiane. Este vorba de Gentiana asclepiadea, popular numită Lumânărica pământului sau Fierea pământului. Această ultimă denumire face trimitere la gustul teribil de amar al (tuturor?) gențianelor, în trecut fiind folosită pentru obținerea băuturilor alcoolice tonice şi a bitterului. Videoclipul care redă frumusețea tulburătoare a acestei poieni cu gențiene poate fi văzut aici: youtube

Alte flori din Codrul Secular sunt omagul, vulturica, floarea paștelui, piciorul cocoșului, sărișoara, degetarul, brusturul negru, clopoțeii, spălăcioasa, crinul de pădure.

Părăsim poiana fermecată și ne iese în cale o altă ciudățenie și anume patru molizi care par a ieși din aceeași rădăcină.

Citisem pe net că singurii copaci care se taie aici sunt doar cei căzuți și care blochează cărările. Se pare că informația este eronată. Cărarea noastră este blocată de copaci căzuți pe care trebuie să-i ocolim.

Codrul Secular de la Slătioara, numit și Catedrala de lemn a Rarăului, sau Pădurea uitată de timp, este un loc mistic, un loc magic,

care te îndeamnă la reflecție.

Ca importanță în Europa, ar fi a doua pădure virgină de conifere după una din Germania. Din acest punct de vedere foarte ciudată mi se pare includerea în 2017 a Codrului Secular Slătioara pe lista patrimoniului mondial UNESCO, dar nu pentru pădurea de conifere, ci pentru fagi, în categoria ”Ancient and Primeval Beech Forests” (păduri primare și bătrâne de fag).

Am tot vorbit și iată că panta începe să se accentueze. Am ajuns în apropierea calcarelor din creasta Rarăului (de fapt a Muntelui Todirescu) aparținând sedimentarului mezozoic al Pânzei Bucovinice. Pentru iubitorii de geologie trebuie menționat că zona calcaroasă de maxim interes turistic a Rarăului și anume calcarele care formează Pietrele Doamnei, Stânca Șoimului și Popii Rarăului apar ca klippe și aparțin altei pânze tectonice (Pânza Transilvană), situație asemănătoare cu aceea din Cheile Bicazului.

După ce urcăm cărarea abruptă ajungem la câteva stânci de calcar marginind zona plană (plai) care dă nume crestei (Bâtca cu Plai). Sub stâncile pe care ne cocoțăm se află prăpastia, dar efortul este compensat de panorame uluitoare care se deschid spre est, sud și vest.

Noi ne-am oprit cu plimbarea aici, dar dacă am fi continuat cărarea turistică spre vest am fi ajuns în creasta Muntele Todirescu, vechiul nume al Rarăului după cum am spus anterior. În creasta Todirescu se găsește rezervația naturală Fânețele Montane Todirescu, care încununează, la propriu și la figurat, Codrul Secular Slătioara. Rezervația botanică Fânețele Montane Todirescu are 38,10 ha și este situată între cotele 1270 - 1492 m. Rezervația Todirescu are de asemenea un caracter secular și a fost formată prin extinderea golului alpin din zona de creastă. Adăpostește o bogată floră montană cu specii de plante rare.

Astfel s-a împlinit și o veche dorință din copilărie și anume de a ști cum arată o pădure neatinsă de mâna omului.

---

VIZUALIZĂRI: 3858 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI