Aventuri in Delta

TIPĂREȘTE

Dupa zeci de zile de planuri, cautari pe. "goagal", sfaturi si impresii cerute de la cei mai cu experienta, am hotarat sa mi cumpar o barca pneumatica si un motoras, cu care, impreuna cu sotia mea, sa facem o iesire in delta, de care sa nu depindem de nimeni si nimic.

Ca si barca, am optat spre una noua, si anume un intex mariner 4, pe care am cumparat o de la dedeman cu 1350 de roni, si nu cu 400 de euro cat cer bisnitarii pe net (aviz amatorilor). Ca si motor mi am cumparat un mercury de 3,3 cp, in doi timpi aproape nou.

Cand in sfarsit, m am vazut cu ambele pe balcon, dupa cateva ore de dat cu motorasul prin butoiul de muraturi a nevestimii, si de inebunit vecinii cu zgomotul asurzitor al micului motoras, am inceput amandoi, sa numaram zilele pana cand aveam sa ne dam drumul pe dunare cu vaporul nostru. Bineinteles, intre timp, am umflat barca in sufragerie, am facut instructajul cu nevastamea, si am tras la rame pe parchet. (asta de parca intuiam ce va urma).

Au urmat dezbaterile pe tema bagajelor, liste, paraliste, ca nimic sa nu ne lipseasca in scurta vacanta la cort, in mijlocul naturii, ce o asteptam cu sufletul la gura. Aveam totul, incepand de la butelie de voiaj, cort, cratite de toate marimile, lanterne, haine, undite, lansete, momeli de toate tipurile si skiurile, inclusiv o galeata de rame.

In sfarsit, a sosit si ziua plecarii, atunci cand am inceput sa caram bagajele de la etajul 3 la masina, toti vecinii iesisera pe la balcoane, crezand ca ne mutam, si ca au scapat de nebun. Cu foarte multe eforturi, am reusit sa bagam totul in masina, un opel astra break, care cu toate ca este o masina incapatoare, gafaia sub asaltul de bagaje.

Am pornit din tulcea, pe la ora 13, iar pe la 13,45 eram deja in mahmudia, si debarcam bagajele. Dupa ce am unflat barca, am montat podeaua si motorul, am imbarcat una bucata nevasta, si ne am dat drumul pe firul dunarii. Mentionez ca era absolut prima data cand aveam sa conduc o barca cu motor. Barca plina de bagaje, si cu noi doi la bord, a inceput sa se indeparteze de mal, intrand deja in curenti, moment in care eu tot incercam sa pornesc motorul, care nu vroia nici in ruptul capului sa porneasca, cu toate ca in butoi, acasa, pornea de fiecare data la prima sfoara. Am tras de 15-20 de ori de sfoara, si nimic. Eram deja in mijlocul dunarii, iar din prostia mea de incepator, pusesem bagajele pe mijloc, iar astfel nu puteam folosi nici vaslele.

Intr un tarziu, porneste motorul, dar in secunda doi, imi indoaie suportul motor, si era cat pe aci sa l scap in apa. Mai tarziu aveam sa aflu ca nu i bagasem cuiul care l tine in apa, si de aceea cand a pornit turat, era sa mi sara in cap. Incep sa urlu disperat la nevastamea, sa faca cumva, si sa inceapa sa dea la rame, fapt ce era aproape imposibil, din cauza maldarului de bagaje, ce trona in mijlocul barcii. Eu in acest timp, tineam motorul sa nu cada in apa, cu tot cu suportul ce se indoise. Cu chiu cu vai, dupa o reimprastiere a bagajelor, nevastamea ne scapa din vartej, si reusim, la rame, sa iesim la mal. Adica exact acolo de unde plecaseram. Asta da inceput de vacanta imi zic eu, si trag o injuratura printre dinti, in timp ce ma chinuiam sa indrept suportul motorului.

Dupa mai bine de o ora, reusesc sa l indrept, pornesc motorul, si plecam in josul dunarii, inca bine speriati de aventura de mai devreme. Coboram pana la bifurcatia dunarii din josul localitatii mahmudia, timp in care, motorul incepe sa se balbaie, si brusc se opreste. Ne am speriat groaznic, dar in scurt timp aveam sa aflam ca se terminase benzina din rezervor. Il umplu din nou, si plecam pe bratul stang al dunarii, brat numit " dunarea veche".

in seara aceea am pus cortul pe acel brat, am mancat cate ceva, am aruncat vreo 5 lansete in apa, la care nu a tras pana la lasarea intunericului absolut deloc. Ne am culcat, dupa ce am desfacut cate o bere inca rece, si am adormit bustean.

A doua zi, am incercat din nou sa prindem cate ceva, insa fara succes. Apa era foarte scazuta, apa era calda, iar pestele nu manca. Ne am strans repede toata tabara, si am intrat pe un mic canal, care se afla oarecum vis a vis de locul unde campasem.

Ne am instalat pe acel canal, cam la vreo 100 de m de bratul dunarii, iar acolo, in cateva ore, intr un singur loc, cu cate o undita amandoi, am reusit pana la apusul soarelui sa prindem 20-30 de kg de rosioara maricica. Era aruncatura si pestele. Am facut o ciorba de peste, si ne am minunat de cat de frumoasa si linistita este delta la apusul soarelui. Habar nu aveam ce cosmar avea sa urmeze. Am tras barca cat mai pe mal, si ne am bagat in cort, la lumina felinarului, sa ascultam un meci la radio. Incet. incet, a inceput sa adje vantul. Nevasta mea a iesit afara, si mi a spus ca sa innourat foarte tare, si ca miroase a furtuna. Asta ne mai lipsea. Am bagat repede tot ce era de bagat in cort, dupa care am intrat inauntru. Era linistea dinaintea furtunii. Ce poate fi mai frumos, decat ca, in mijlocul deltei, intr un cort, sa astepti o furtuna iminenta? Apoi, brusc, a inceput un vant, de nu am mai vazut niciodata. Sufla cu atata putere, incat semana a tornada. Amandoi tineam cortul, care se ridica in sus, cu tot cu noi. Si fulgera, si tuna, de parca toate furtunile de pe pamant, se oprisera deasulra noastra. Sincer, si eu, care am 130 de kg, m am cam speriat de puterea furtunii, si de ploaia torentiala ce curgea din cer. A durat cam 15-20 de minute, dar mie mi sa parut ca a durat 1 ora. Noroc caci cortul nostru a rezistat eroic. am adormit rupti de obkseala.

A doua zi, a trecut cu mici plimbari cu barcuta pe canal, cu un pescuit pe cinste, cu un mkc foc de tabara seara, si cu depanari de amintiri. Dimineata ne am trezit, am strans tabara, am facut curatenie in locul de campare, am imbarcat totul in barcuta, am suit nevasta la bord, si... Surpriza. Cand sa pornesc motorasul, mi a cazut in apa o piulita de la motor, si un arculet, si a inceput sa curga benzina. Motorul era nul. L am ridicat in sus, am pus picioarele pe balonul barcii, iar nevastamea a avut misiunea divina, sa dea la rame, la deal, contra curentuluj, cam 14-15 km pana la mahmudia. Am vrut sa dau eu la rame, dar din cauza ca ei ii este teama sa nu cumva sa pierd vreun gram din cele 130 de kg pe care le am, nu ma lasat. Cred ca aratam tare nostim.

Cam aceasta este, pe scurt povestioara mea despre aventura noastra in delta, cu barca si cu cortul. Anul acesta, vreau sa mi cumpar o barca de 3 - 3,50 m, din fibra, cu un motor de 5 cp, si vreau sa repetam aventura. Omul din greseli invata, nu?

---

VIZUALIZĂRI: 3329 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI