O cazare ok

TIPĂREȘTE

A sosit momentul să scriu despre un hotel din Belgrad pe care il voi recomanda datorită raportului calitate/preţ, dar pe care personal îl voi evita dacă voi mai ajunge în capitala Serbiei, voi detalia pe parcurs.

Este vorba despre Posco Residence, un hotel de 3 stele pe care l-am găsit pe AmFostAcolo şi ulterior pe un site de rezervări, unde am şi rezervat două camere.

Localizare

Hotelul se află situat într-o zonă liniştită a oraşului, în apropierea hipodromului şi a unei tabere de instrucţie pentru poliţiştii sârbi. Adresa este: Bulevar Vojvode Misica 24, Cukarica, 11000

Coordonatele gps sunt: lat: 44.784011 / long: 20.434369

Trebuie precizat că datorită modernizării infrastructurii şi construcţiei unui nou pod, al restricţiilor şi închiderii unor drumuri, gps-ul s-a aiurit de câteva ori, vedea şosele deasupra drumului nostru sau paralel cu al nostru, până n-am oprit undeva şi i-am dat una în cap (a se citi resetare) nu s-a orientat în meridian. Apoi n-am mai avut probleme, parcă de acolo era.

Am fost două maşini cu gps-uri, al meu cu o versiune de IGO 8, veche de 4 ani, al prietenului meu nou, abia cumpărat cu harta full Europa actualizată şi cu un program nou. Al meu vedea hotelul, al prietenului meu se pierduse undeva în Dunăre, vedea albastru peste tot. Datorită aglomeraţiei binenţeles că ne-am pierdut unul de celălalt, eu am ajuns la hotel, însă prietenul meu se pierduse în trafic. Semnal la telefon nu aveam nici eu şi nici el nu ştiu ce se întâmplase, am încercat să-l sun de la recepţie, însă intra robotul.

După vreo 30 de minute a apărut cu un taxi în faţă, fericit că ne-a găsit.

Există un mare sens giratoriu la ieşirea de pe podul Ada Bridge cu ieşirea cea mai mică, pe aceea trebuie să o urmezi pentru a ajunge la hotel. Eu o nimerisem pe cea paralelă şi am ajuns la bariera unităţii de instrucţie, unde un flăcău de 2 metri şi jumătate cu o puşcă cât el ne-a indicat fără a zâmbi, să o luăm inapoi şi să alegem drumul paralel. Din acel loc hotelul se vedea peste un pârâu.

Prietenul meu se învârtise în acelaşi mod cu taximetristul care nici ei nu cunosc foarte bine poziţionarea hotelului. De acest lucru mi-am dat seama târziu în noapte, când am revenit din centru, iar taximetriştii au greşit şi ei.

Ca pont, nu cereţi taximetriştilor să vă ducă la Posco Residence, pentru că nu ştiu. Spuneţi-le de Hotel Prestige, aflat în aceeaşi curte, cu parcare comună.

Hotelul

Nu atrage prin nimic privit din parcare, de fapt nicăieri nu există vreo reclamă care să ne informeze că am ajuns unde trebuie. Singura firmă, este a hotelului Prestige, care ni se prezintă în toată splendoarea sa, mi-a părut rău apoi că n-am rezervat acolo. Am întrebat paznicul parcării despre Posco şi ne-a arătat în direcţia unui teren de fotbal acoperit. Acolo să fie hotelul? Am întrebat eu privind din nou cu coada ochiului către Prestige.

Am luat-o la pas către terenul de fotbal şi am pătruns printr-un gang îngust, în stânga se intra pe teren, iar în dreapta într-o clădire cu etaj, am văzut o duduie care butona o telecomandă, iar la salutul meu a răspuns „Hello Mr. Oprea”. Am crezut că scap telefonul din mână, nu ştiam că am cunoştinţe şi pe-acolo. Acela era hotelul??? Nici o firmă, nici o recepţie??? M-am mai uitat o dată să văd dacă scrie pe tricoul meu numele, apoi am decis să risc şi să intru în dialog cu ea. Nu m-a liniştit deloc spunându-mi că am nimerit unde trebuie, prietenul meu încă făcea drifturi prin Belgrad, m-a întrebat dacă vreau să văd camerele şi i-am răspuns cu un NU imperativ, gândindu-mă cât de prost am nimerit.

Din toată povestea asta, doar parcarea era ok, cu bariera şi doi paznici care se aflau în permanenţă în curte, printre maşinile care se odihneau, multe dintre ele cu numere străine.

Nu după mult timp a apărut şi prietenul meu, ne-am luat inima în dinţi şi am intrat în încăperea care aveam să constat că este recepţie şi salon de zi, restaurant şi bar dar şi sală pentru urmărit meciuri la tv.

La etaj am descoperit camerele, holul foarte îngust dar bine îngrijit, luminat şi cu materiale psi pentru nevoie, acolo am descoperit şi un mic birou al patronului, cu un fax şi multe cărţi de vizită, mi-a plăcut faptul că într-o farfurioară am descoperit mărunţiş dinari dar şi euro pe care nu i-a luat nimeni până dimineaţă. Lângă acel birou am găsit un stand de pliante şi hărţi care mi-au fost de ajutor pentru o vizita ulterioară prin centrul capitalei.

Nici scările de acces către etaj nu sunt prea plăcute, foarte mari, înguste şi în spirală, eu personal, puţin mai corpolent şi cu o valiză pe măsura mea am avut probleme în viraje. Puteţi vedea pozele.

Camera

Am avut camerel nr. 2 şi 6, sunt două duble matrimoniale, copii din dotare fiind cazaţi gratuit în patul deja existent. Am constatat ca patul meu matrimonial era ceva mai îngust faţă de al prietenilor mei, iar camera avea ceva metri pătraţi mai puţin decât camera prietenului meu.

Dar aveam papuci de baie, halate şi foehn şi nu mai conta nimic altceva.

Lăsând gluma la o parte, camera nu excela prin dimensiuni, era totuşi o dublă matrimonială, deşi pe site-ul unde am făcut rezervarea am cerut să se ţină cont şi de copilul de 8 ani. Veţi vedea în poză cum arată patul. N-am fost deranjat prea tare, urmând să stăm acolo doar o noapte, deoarece a doua zi trebuia să ne cpntinuăm drumul spre Porec.

Camera avea în dotare un lcd destul de mare, program prin satelit, destul de diversificat, însă n-am găsit nici un post în limba română, un minibar cu tot ceea ce trebuie contracost, dar şi o cană fierbător cu pliculeţe de cafea, ness, ceai, zahăr şi oranjată free

Podeaua era din parchet laminat cu două tentative de mochete, patul foarte simplu, aveam senzaţia că sunt la bunica acasă, nu într-un hotel.

Aveam aer condiţionat şi internet wi-fi, care se mişca chiar foarte bine, chiar dacă n-aveam semnal la telefon, abia a doua zi a apărut, după ce am făcut o sesizare la ei pe net.

Punctul forte al camerei a fost baia. Spaţioasă, cât jumătate din cameră, dotări moderne, consumabile pe numărul de persoane, geamul de la duş perfect transparent, asigură show pentru a doua persoană care utilizează baia.

Un lucru foarte interesant de care şi alte hoteluri ar trebui să ţină seama şi să fure patentul, există 2 noptiere pe care erau amplasate veiozele, la Posco s-au gândit să aducă un nou concept şi să le pună pe două sertare extrase dintr-un dulap care probabil nu mai era folosit, însă aveam prize pentru ele şi seara am putut dormi liniştiţi.

Lustra din cameră, un concept particular pentru Posco, format dintr-un abajur deosebit de interesant, pe care persoanele ceva mai înalte, ca mine, îl modelau permanent cu fruncea, a rămas intact până la predarea camerelor, însă cred că nu se întâmplă aşa ceva de prea multe ori, drept dovadă cele câteva abajururi de rezervă pe care le-am descoperit într-o magazie a cameristei.

Restaurantul

Mare tangenţă n-am avut cu restaurantul, doar dimineaţă la micul dejun care era inclus în preţul camerei. Seara când ne-am întors din centru, restaurantul salon era plin de belgrădeni care asistau la un meci de fotbal.

Din ce a fost format micul dejun?

Un sandwici cu cascaval si salam în ţiplă, pentru fiecare persoană, cafea sau ceai, preparate la bar.

Pentru copii cereale, iaurt, lapte şi cornuri cu brânză sau ciocolată. Târziu am mai descoperit şi câteva cornuri interesante cu salam uscat, dar deja eram ghiftuit, în ciuda aparentei sărăcii a meniului, am reuşit să ne încărcăm bateriile pentru încă aproape 600 de km cât mai aveam până în Porec

Meniul a mai inclus sucuri naturale de portocale într-o carafă de 1 litru la 9 persoane căte am fost cazate (dimineaţă ne-am întâlnit cu o altă familie de constănţeni care mergeau în aceeaşi direcţie cu noi, pentru un scop comun).

Concluzii

Aşa cum am spus la început, recomand hotelul datorită raportului calitate/preţ excelent, am plătit pentru o cameră dublă cu mic dejun inclus pentru 3 persoane 5220 dinari cu taxa de oraş inclusă, (aproximativ 45 euro) însă dacă vreţi să veniţi pentru mai multe zile şi să petreceţi cel puţin o zi în cameră, confortul vi s-ar putea părea insuficient.

Ca activităţi conexe, se pot închiria biciclete, se poate închiria terenul de fotbal, undeva în spate există şi un teren de tenis, cu programare puteţi avea parte şi de şedinţe hipice la hipodromul din apropiere.

Deşi pe anumite site-uri de rezervări se spune clar că plata trebuie efectuată în moneda locală, cei de la Posco Residence acceptă şi euro, dar nu acceptă carduri, indiferent de tip sau de banca emitentă.

Poate ar mai fi de povestit, însă cred că esenţialul a fost spus, ca o ultimă informaţie, dacă ajungeţi prin Belgrad şi mai ales la tabăra de instrucţie de lângă Posco, nu purtaţi un tricou al US Army, aşa cum am făcut eu.

Pentru orice informaţie suplimentară, sunt prin apropiere… :)

---

VIZUALIZĂRI: 2459 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI