Cabana Poiana Mărului - 3* fără coroniță

TIPĂREȘTE

La Poiana Mărului am ajuns în a 3-a zi a turului nostru prin România, după o decizie luată prin jurul prânzului, în timp ce ne aflam cocoțați la Observatorul din Ghelari și admiram panorama asupra Țării Pădurenilor. Am ajuns acolo venind dinspre Hunedoara-Hațeg, pe drumul de Caransebeș și înainte de Oțelul Roșu am făcut la stânga, drum de 17 km până în stațiune.

Pe drum ne-a prins coada unei furtuni care, ne-am dat seama pe măsură ce ne apropiam că venea chiar dinspre Poiana Mărului și că fusese destul de violentă, pentru că după ce am trecut de comuna Zăvoi am întâlnit o grămadă de copaci rupți, unii căzuți chiar pe șosea.

Stațiunea este așezată într-un cadru natural deosebit, între munți, înconjurată de păduri și de lacul Poiana Mărului, dar ea în sine nu mi s-a părut chiar wow. Are totuși o calitate clară, de necontestat. Aerul este puternic ionizat negativ și asta îți oferă un somn odihnitor, lucru verificat, pe care îl confirmăm toți patru membrii echipajului nostru.

Cu cazarea n-a fost chiar simplu. Ne-am oprit la câteva pensiuni care n-aveau nimic liber și o cam băgasem pe mânecă. Cineva chiar ne-a zis că suntem nebuni dacă venim noi la Poiana Mărului, în august, fără rezervare și sperăm să găsim ceva. Ne-a sugerat Motel GeAS și ne-a zis că dacă nici acolo nu găsim să plecăm cât mai avem timp ca să nu ne prindă noaptea pe drum. Motelul GeAS avea reclamă prin toată stațiunea, dar când ne-am dus la el nici nu am intrat să mai întrebăm ceva, că ne-am lămurit după ce am văzut pe geam și prin jur.

Ne hotărâsem să plecăm pentru că nu vedeam nici o soluție, dar pe drumul spre ieșire ne-a atras atenția un indicator de „Hotel Restaurant Poiana Mărului” și am zis că astea mai dosite or mai avea ceva. Norocul nostru, pentru că chiar am găsit un apartament cu 2 camere decomandate, doar pentru noaptea aceea, dar era exact ce ne trebuia pentru că era trecut de 6 seara și nu prea aveam variante.

Abia după ce am bătut palma la 240 lei cu MD și ne îndreptam spre apartamentul nostru, domnul cu care am vorbit, cel mai probabil administratorul, ne-a spus că în urma furtunii nu era curent în toată Poiana Mărului. Păi și-atunci, ce măncăm, cum ne spălăm, cum folosim baia, ce facem pe întuneric, de ce nu ne-a lăsat din preț dacă nu îi facem nici o pagubă? Cu mâncarea a zis că nu-i o problemă pentru că are o plită și ne poate face pe ea un grătar dar și o garnitură sau un pește pentru masa de seară iar cu micul dejun nu era nici o problemă. Despre restul, a dat din umeri. Nici vorbă de reducere că doar ne-a prins la înghesuială și mai grav era că habar nu avea cât va dura defecțiunea. I-am sugerat să sune la telefonul de pe factura de energie pentru că așa facem și noi în București ca să ne lămurim măcar aproximativ despre cât durează o defecțiune. „Eiii, ce să mai sun și eu că a sunat toată Poiana Mărului”. În plimbarea noastră prin stațiune am intrat la Milli, o pensiune de 4*, care avea reclamă peste tot și pe care aș alege-o dacă m-aș întoarce la Poiana Mărului. Am vorbit chiar cu administratorul și am aflat că sunase de nu știu câte ori la Enel, că aștepta pe cineva să îi aducă benzină pentru generator, iar clienții lor n-o să simtă că s-a întâmplat ceva. O cu totul altă abordare, nu?

A mai fost ceva care nu ne-a plăcut la Hotel Poiana Mărului. Probabil că cei pe care i-am văzut noi pe acolo nu erau proprietarii, iar din postura de angajați nu le păsau prea mult. La etajul nostru, într-un capăt de hol, ploaia a trecut prin tavan, în dreptul unui geam și s-a făcut o baltă pe jos. Destul de mare. I-am arătat-o domnului gândindu-ne că n-au văzut, dar a zis că știa și o să trimită pe cineva să șteargă. Am venit noi de la plimbarea prin stațiune, am mâncat de seară, am mai stat la povești... iar când ne-am dus la culcare, balta era tot acolo.

Dar să vorbim și despre hotel pentru că una peste alta ne-a plăcut acolo. Pe indicatoarele de prin stațiune am găsit scris Hotel Restaurant Poiana Mărului, dar pe clădire scrie Cabana Poiana Mărului. Ca să ajungem am ieșit din drumul principal și am făcut la dreapta chiar pe ulița cu magazinul sătesc și după vreo 2-300 de m am făcut stânga pe un drumeag scurt care ne-a dus drept în fața hotelului. Imediat am auzit susurul plăcut al apei pentru că hotelul se află chiar pe malul apei, pe Bistra Mărului care traversează stațiunea și se varsă în lacul Poiana Mărului. Este o clădire cu 3 etaje, și cred că are destule camere, probabil vreo 20, pentru că la etajul 1 unde am stat noi, mai erau 4 sau 5 camere în afară de apartamentul nostru.

Locul este frumos, curtea este mare dar neamenajată așa cum ar merita. Nici nu ar necesita cine știe ce, lipsește doar o mână de gospodar. Construcția este gândită bine în interior, le trebuie extrem, extrem de puțin ca totul să fie foarte bine acolo, doar puțină bunăvoință. Nici nu pot să spun cu toată inima că nu ne-a plăcut ceva. Mâncarea a fost foarte bună, apartamentul a fost extrem de simplu, dar curat, personalul a fost amabil în principiu, până la urmă lumina a venit foarte repede și nu am suferit de nimic, dar lipsește acel ceva pe care oamenii îl pun într-un loc. Poate că s-or trezi, poate că le va păsa, poate i-am găsit noi bulversați după furtuna aceea... cine știe?

În față, la intrare este o terasă cu câteva măsuțe, spre râu sunt sârmele cu rufe puse la uscat iar mai în spate sunt vreo 2 căsuțe din lemn, niște chioșcuri și cineva care lucrează acolo, la un atelier. Poate că lucrează pentru amenajarea curții pentru că este păcat de ea. Loc este suficient pentru o amenajare frumoasă care să atragă turiștii, trebuie doar un zvâc din partea cuiva.

După ce am trecut prin terasa exterioară din fața hotelului, am intrat într-o încăpere unde se află barul care era și pe post de recepție și un restaurant destul de mare din care se iese pe o altă terasă cu mese și băncuțe de lemn, în curtea din spatele clădirii. Mese destule, curate, un TV, nu pot să zic că nu mi-a plăcut ceva.

Nu există lift, se urcă pe scări pentru fiecare etaj unde se află mai multe camere dar și holuri foarte mari, pline cu canapele de piele, fotolii, măsuțe și TV pe fiecare palier. Holurile sunt foarte frumos amenajate pentru socializarea turiștilor, dar acuma, asta este cu dus și întors. Zona arăta bine dar nu-mi dau seama dacă sunt grupuri și sunt mai gălăgioase cum fac cei care vor liniște. Când am fost noi am văzut doar câteva perechi cu copii mici, liniștite... dar domnul administrator spunea că are grupuri multe, ele sunt baza și chiar a doua zi îi venea unul. În fine, mi s-a părut cam nepotrivit să faci spații de socializare pe palierele de unde se intră în camere, pentru că m-am gândit și la grupul nostru, că nu suntem chiar ușă de biserică. Altfel, locuri amenajate cu tot ce trebuie, largi, cu multe canapele și fotolii unde poți să petreci timpul. Și noi am făcut un joc de cărți până ne-am culcat.

Noi am avut un apartament cu două dormitoare decomandate în care se intra dintr-un hol mochetat, în care se afla un dulap pentru haine destul de măricel. Cred că în capătul scărilor, pe fiecare etaj, este câte un apartament asemănător.

Camerele însă simple, prea simple. Una cu TV și un pat cu 2 noptiere iar cealaltă cu pat și un blat pentru depozitare pe tot peretele din fața patului. În ambele și câte o oglindă dar atât. Nu măsuță, nu un scaun, o etajeră, un cuier. Bagajele mari le-am pus în dresingul de pe hol care era suficient, dar pentru mărunțișuri aveai loc doar cât putea să încapă pe noptiera minusculă de la pat.

Camera fără TV dădea într-un foișor - terasă destul de nou după cum se vedea și mare, astfel încât să încapă 4 oameni și să rămână și ceva loc în jur. Acolo era o măsuță și 4 scaune dar nu și lumină. Dacă voiai să stai după ce se însera nu prea aveai cum iar lumina din cameră nu bătea până acolo. Un fir era, dar nu și un bec. Cum spuneam, lipsește o mână de gospodar, n-au lipsuri mari, păcat. Din terasa asta puteai să ieși și pe holul etajului, dar nu și să intri de acolo.

Baia mică cu cabină de duș și 3 plicuri de gel, nu 4 câți eram și nimic în rezerva de săpun. Nu ne-am mai dus să cerem ceva, suntem tot timpul dotați cu ce trebuie, pentru că nu folosesc întotdeauna produsele de toaletă, ci numai acolo unde mi se par de-o calitate cât de cât.

Seara, după ce ne-am întors de la plimbare, am mâncat cina pe care o comandasem când am plecat (30 de lei de persoană). Pentru că nu era lumină a trebuit să ne rezumăm la un grătar și o garnitură de orez cu legume sau cartofi prăjiți, cu salate de murături. Nu știu ce le-a făcut, sau aerul acela, sau ne era foame rău..., dar ni s-au părut extraordinar de bune toate.

Micul dejun a fost simplu. Ouă sau cremvurști, nu și una și alta, plus un salam slăbuț, pe care nu l-a mâncat nimeni, unt, gem, roșii și brânză, dar și cafea, însă nu și ceaiul pe care l-am cerut și l-am plătit. Servire bună în general dar lentă, așa cum ni s-a părut totul acolo. Să nu cumva să obosească cineva. Nu știu ce să le reproșez mai exact. Concluzia tuturor a fost că locul este foarte bun, dar neînsuflețit.

Ca toată stațiunea de altfel. Într-un loc superb așezat este paragină multă. Case răzlețe, construcții începute și neterminate, multe de vânzare, terenuri lăsate de izbeliște, năpădite de buruieni, drum destul de prost și ți se rupe inima când vezi ruinele unui fost hotel, Scorilo, care a fost mândria zonei. Chiar și așa în paragină îți dai seama ce loc frumos a fost. Și cum și-au bătut oamenii joc de el! În Poiana Mărului am văzut câteva pensiuni mai acătării și am remarcat că turiștii stau mai mult pe lângă pensiunile în care au fost cazați. Nimic nu însuflețește stațiunea ocupată 100%, dar aproape că nu îți dai seama de asta, pentru că atunci când am ieșit la plimbare nu ne-am întâlnit decât cu o familie. De fapt în afară de un magazin sătesc și o biserică frumoasă nu prea ai ce să faci prin sat. Așa că fiecare se bucură de facilitățile pe care le oferă pensiunile. În orice caz Poiana Mărului este o zonă foarte frumoasă și o s-o aleg când o să simt nevoia de odihnă. V-am spus că am dormit buștean și vreau să verific asta. Să mă conving că într-adevăr aerul are ceva acolo și nu a fost doar o stare a noastră, de oboseală. Și să arunc un ochi la Cabana Poiana Mărului ca să văd cum s-a transformat locul, pentru că sper că cine trebuie va deschide ochii.

---

VIZUALIZĂRI: 2668 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI