Sithonia, 'insula' mea preferată

TIPĂREȘTE

Cum spuneam şi în articolul pentru cazare, nu aveam în plan această vacanță şi cu atât mai puțin să repetăm destinația. Dar tocmai pentru că nu era în plan, am preferat să mergem "la sigur" şi sincer nu cred că voi apuca vreodată să mă bucur de toate plajele din Sithonia sau măcar jumătate din ele...

Mentionez că am fost si cu un an inainte, ceea ce a contat enorm, în sensul că ştiam deja drumurile, unele plaje la care voiam sau nu să ajungem, dar să ştiți că nu am revenit decât pe o plajă văzută anul anterior. Şi bineînțeles că nu am să mă pot abține să fac comparații...

Şi pe de altă parte, am avut perspective diferite acum: data trecută am mers un grup, acum un cuplu; data trecută am mers la început de vară, acum la sfârşit de vară; data trecută am făcut pregătiri mai mult de o jumătate de an, acum cu doar o lună-două înainte ne-am hotărât; data trecută am stat un pic mai mult, acum doar un week-end prelungit; data trecută am avut un buget fix, să zicem mai restrâns, acum am fost un pic mai liberi, nu ne-am uitat aşa lung la bani... Doar cazarea a rămas aceeaşi; şi drumul lung cu maşina.

Legat de organizare, chiar dacă a fost mai din scurt stabilită plecarea, eu tot mi-am făcut o listă cu locurile pe unde să mergem si chiar aveam câteva poze cu plaje pe care nu le identificasem anterior si acum îmi pusesem chiar semne pe google maps cu fiecare unde e. Bineînteles că nu am ajuns la toate şi chiar pe drumul spre casă concluzionam cu soțul meu că putem să păstrăm Sithonia ca planul de rezervă în cazul în care într-un an nu ne iese "vacanța mare". Şi deja o recomand cu fiecare ocazie.

Problema cea mai mare este că din septembrie şi până acum, mi-am schimbat telefonul şi împreună cu el am pierdut şi lista cu ordinea în care am vizitat şi exact plajele, listă pe care am făcut-o la fața locului ca o recapitulare a zilei, în fiecare seară. Aşa că review-ul acesta e strict din amintiri şi impresia mea generală...

Am plecat într-o zi şi am ajuns următoarea; am făcut drumul noaptea, traseul fiind acelasi ca si celelalte doua ocazii in care am mers cu masina in Grecia, prin Makaza. Doar la intoarcere am mers si noi ca toata lumea pe langa Sofia, stiind că s-a terminat centura, si am inteles si eu de ce acela este preferat de majoritatea. Pot să spun că nici mie şi nici soțului (şoferul) nu ni s-a (mai) părut lung drumul, poate şi pentru că ştiam deja prea bine care este el şi cam cât va dura. La vămi nu-mi amintesc să fi stat mult, nici la dus nici la întors, dar aici meritul este al frumosului septembrie, mai ales în a doua sa parte, când am fost noi.

Am ajuns înainte de prânz în Sithonia şi ne-am oprit direct pe o plajă dintre cele bifate: Koviou beach. E fenomenal sentimentul - cu bagajele in portbagaj, cu 2-3 cafele la bord luate de te miri unde, obosiți după o noapte nedormită, cu imaginea şoselelor şerpuite plimbându-ni-se încă prin fața ochilor, mergând ca prin gropi, direct pe nisipul grecesc sub soarele blând de septembrie. Am intrat şi-n apă la un moment dat. Ne-am întins să lenevim şi să ne odihnim un pic la soare şi n-a durat mult până am uitat complet drumul lung făcut noaptea anterioară. Am stat vreo două ore sau mai puțin, apoi am mers spre Billy, neştiind dacă va fi sau nu gata camera noastră, dar planul era să mergem la masă întâi oricum. Să nu uit, plaja aceasta la care am fost prima dată, e relativ mică, nisipul are şi pietricele destule, iar intrarea în apă e clar cu pietre, destul de urâte, dar apoi, pe la un metru si ceva, apare si nisipul ultrafin, cu absolut nicio pietricică. E superbă apa acolo! Deci odată ce ai intrat, stai cuminte acolo, mai în larg. E un efort să treci de intrarea in apa, dar apoi esti răsplătit din plin. Revenind la Billy, până la urmă ne-am cazat întâi, apoi masa, apoi am rămas în Sarti în dupa-amiaza aceea. Şi aceasta a fost prima zi.

În celelalte zile am mers dimineața la o plajă în deplasare, uneori şi la o oră distanță, masa am cam luat-o în Sarti, iar apoi după-amiaza rămâneam la plajă aici. Am considerat că nu are sens să alergăm atât după alte plaje, când aveam una atât de frumoasă şi aici. Am prins şi acum valuri într-o zi, am prins şi răsăritul din cameră într-o alta, dar chiar şi apusul e extraordinar si are o multime de culori aşa cum mai spunea cineva înaintea mea dacă nu mă înşel. Ca o curiozitate, gazda noastră ne-a spus că, înainte de a veni noi cu o săptămână, fusese o furtună foarte puternică în Sithonia şi chiar în Toroni, care e la 10-15 km distanță, stricase terase; în Sarti nici nu s-a simțit, era soare şi totul frumos. Deci localitatea e cumva "dosită" de dealurile din împrejurimi; au şi serpentinele alea dinainte de localitate sensul lor...

Într-o dimineață am fost la Calogria beach, aici nu pot sa spun ca m-am bucurat asa mult că am nimerit pe lângă o familie de greci cu doi copii mici, care s-a întâlnit cu o alta cu alt copil mic, care au plâns şi țipat pe rând încontinuu, adică fără niciun repaos. Când în sfârşit adormise unul, s-au pus la povestit mamele de nici nu stiu cand aveau timp să respire, atât de mult vorbeau. Nu sunt stilul care să mă uit în gura altora, dar familiile astea au venit după noi la plajă si s-au aşezat în fața noastră şi au venit cu un cort mare de efectiv nu aveai cum sa-i ocolesti. Nu era cort, greşesc - era cea mai mare umbrelă care mi-a fost dat să o văd, ancorată cu 3 țăruşi şi funii, cu prelată mare cât covorul din sufragerie pus dedesupt, apoi o altă umbrelă pusă cumva să acopere zona în care bătea soarele, plus colaci şi lada frigorifică. Copii aveau scăunele de plajă pe care stăteau. A durat o oră până s-au instalat. Nu ştiu unde le-au încăput toate lucurile. Apoi cremuitul copiilor, apoi țipetele. Spectacol gratis!... şi uite aşa am ajuns eu să nu-mi amintesc cum era apa, nisipul, plaja etc.

Cred că aici totuşi este o formatiune stancoasa mai in larg si se poate face snorkeling. Îmi amintesc stanca aceea, dar nu sunt sigură că pe plaja aceasta era. Nu se vede de pe țărm, nu iese la suprafață.

În prima zi cred totuşi că am fost la Platanitsi, prima plajă spre nordul bratului, cum pleci din Sarti. Aceasta se vede bine şi din parcarea cocoțată sus care are şi o rulotă ce vinde sandvişuri şi chestii mici de mâncare. Aici am luat şi micul dejun cred, o cafea cu o gustare ceva. Şi aici este camping. Am spus că vrem să mergem doar pentru plajă şi au spus să aducem bonul de la sezlonguri sau consumație şi nu plătim intrare sau altceva. Aşa am făcut. Am cam primit bonuri pe plajă, inclusiv în Sarti. În general luam un frape sau un suc natural, de vreo 3 euro/persoana, sezlonguri gratis. Pe unele plaje am stat pe prosop, în funcție de dispoziție şi disponibilitate. Oricum, nu sunt multe şi nici întinse plajele private, cu şezlonguri de închiriat. Şi nici nu e convemabil să iei mereu şezlong dacă vizitezi 2-3 plaje pe zi.

Într-o altă dimineață am fost la Mega Portokali beach, geografic vorbind, cea mai nordică din ansamblu, dar şi cea mai greu accesibilă. Aceasta are chiar altă intrare față de celelalte, şi cam ai nevoie de amândouă mâinile libere pentru sprijin, atât la coborâre cât şi la urcare. Şi să fim sinceri nimeni nu vine cu mâinile libere la plajă. Şi aceasta are câțiva bolovani la intrare, dar mai apoi are un nisip atât de fin, de parcă mergi pe un covor dintr-ăla de baie megapufos. Bineînțeles că aceasta era şi una dintre cele mai aglomerate plaje din toate vizitate, mai ales că e şi aşa mică. Noi cred că nici nu am întins prosopul sau ceva, că nu era loc, le-am lăsat grămadă şi am mers în apă.

Altă dimineață, altă plajă (cum spuneam, nu mai stiu ordinea). Armenistis sau aşa ceva e o plajă pe care e amenajat camping, dar este intrare separat pentru cei din afara campingului. Aici am murit de râs-plâns, că noi, pentru a ajunge pe plajă trebuia să înconjurăm tot campingul, care e destul de mare, pozitionat pe lung, pe marginea apei, chiar şi cu unele căsuțe de închiriat. Iar cărarea aceasta de acces este îngustă, de o persoană, cu boscheți şi vegetație pe ambele părți, înaltă. Nouă nu ne venea să credem la fiecare curbă că încă nu am ajuns. Legat de plaja în sine, este cu un nisip mai grunjos, mai aspru, chiar cu pietricele mărunte. Intrarea în apă a fost cea mai abruptă întâlnită de mine până acum - la un metru de mal apa deja depăşea brâul. Aici am văzut două grupuri de scafandrii, care au plecat departe in larg. Deşi erau grupuri mari, iar echipamentul clar mult, au fost mult mai plăcut de privit decât cele doua familii cu copii mici. Ei au venit frumos langa peretele stâncos care mărginea plaja şi s-au instalat acolo, au început rapid echiparea şi apoi au plecat în larg. Nu au stat mult, noi eram încă acolo când s-au întors.

Singura plajă pe care am revenit a fost Karidi, mult lăudată pentru familii cu copii mici datorită nisipului fin şi intrării în apă. Aici doar am intrat, ne-am udat picioarele şi am continuat drumul. Era destul de aglomerat şi aici. E posibil să fi fost aşa şi din cauza sfârşitului de săptămână...

Plaja din Sarti am colindat-o în lung şi-n lat şi pot să spun că într-adevăr e altă treabă în Sarti nou- intrarea mai uşoară, mai lină şi chiar şi nisipul mai fin. Am văzut oameni stând până târziu în seară pe plajă, de toate vârstele. Mi-am dorit mult să merg şi eu noaptea în mare să aud doar apa zbătându-se, dar recunosc că am lenevit maxim vacanța aceasta şi a rămas pe data viitoare. Sunt sigură că vom mai ajunge pe acolo.

Cum spuneam, masa am luat-o cam mereu în Sarti, la câteva taverne chiar apropiate de cazare. Data aceasta chiar am nimerit bine, am reuşit să găsim şi preturi mai acceptabile. Am găsit şi un soi de patiserie-cofetărie-cafenea care dimineața avea nişte plăcinte-foietaje şi dulci şi sărate, cu brânză, cu vanilie sau chiar cu pui. Acolo luam micul dejun. Seara nu mai aveau aşa ceva, ci doar prăjituri. Nu mai ştiu cum se chema, dar serveau şi aveau şi reclamă luminoasă pentru cafea illy. Am revenit si la o tavernă aflată pe malul mării în Vourvourou, Gondola sau cumva cu G, o terasă mereu aglomerată, cu servire elegantă, rapidă, cu mulți ospătari. Anul anterior rămăsesem impresionată de ea, dar acum având experiență să zicem, mi-am dat seama că te iau prea repede chelnerii, de nici nu ai timp să respiri, mâncarea la fel parcă au adus-o prea repede de mă îndoiam că e proaspăt făcută, pâinea ne-au băgat-o pe gât, suc am comandat ceva fără acid fanta (scria chiar brandul în meniu) şi am primit un noname local, cu gramaj mai mic şi cu acid. Plus prețurile mai mari decât în alte părți, adică dacă ai stomacul un pic mai mare sau obişnuieşti să faci plinul la masă s-ar putea să te ia pe nepregătite nota. Altfel mâncarea gustoasă, priveliştea spectaculoasă şi alimentele aranjate cu grijă în farfurie. Aici am mâncat caracatiță şi a fost într-adevăr gustoasă. Caut şi poze. Am făcut sigur, dar nu le găsesc momentan.

Cu români ne-am întâlnit cam pe toate plajele. De acest lucru a fost un pic dezamăgit soțul meu, el amintindu-şi un pic diferit vacanța anterioară. Nu o spun cu prejudecăți. Nu simți că eşti în altă țară dacă peste tot găseşti români, asta ar fi dezamăgirea.

Sithonia a fost mai verde decât anul trecut. Noi prinsesem şi un incendiu de vegetație atunci şi am văzut cum veneau elicopterele şi luau apă din mare şi duceau să stingă focul. Acum parcă înviase zona. Am văzut şi vârful unor dealuri cu brazi pârjoliți, dar incomparabil am observat verdele crud al arbuştilor pitici care acopereau dealuri stâncoase. Acum chiar mă bucura drumul şi de câte o oră pentru câte o plajă, fiind mult prea preocupată de peisaj. Nu mă mai deranjau serpentinele şi drumurile şerpuite care cu fiecare schimbare de direcție dezvăluiau un cu totul şi cu totul alt scenariu: dealuri împădurite, prăpăstii cu apă la orizont, eventual în câteva nuanțe, petice de nisip dosite, căsuțe de vacanță sau pensiuni luxoase, nikiti cu cele 2-3 benzi pe sens, pereți de stânci în staturi etc. Minunat!

Abia aştept să mergem iar. Presimt că n-o să treacă mult. Şi clar mai am multe plaje de cunoscut!

P.S. Am pus titlul acesta pentru că eu am găsit tot ce oferă o insulă în brațul sithonia, de la culoarea apei si peisaj, la ruine şi excursii pe apă, doar că e mai accesibilă. De fiecare dată când cineva cere recomandare de insule, eu recomand Sithonia. E prea faină!

---

VIZUALIZĂRI: 4511 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI