Hotel Phoenix din Arad

TIPĂREȘTE

Drumul

Eu, pana acum, in doua orase m-am incurcat rau de tot, in Arad si in Timisoara. Asa ca, venind dispre Oradea, dupa un scurt popas la castelul Sofronea, (aflat la 13 Km, nord de Arad), m-am hotarat ca, intrand in Arad, sa ma opresc si sa inoptez la prima pensiune sau hotel ce-mi iese in cale si care are un pret rezonabil, adica sub 150 de lei/camera/single

De-abia intrat in oras, am intersectat un fel de strada mai larga, ce-si dadea chiar aere de bulevard, numita Calea Aurel Vlaicu. Bingo! “mi-am zis”, asta e locul ce-l caut, e periferic, deci pensiunile sau hotelurile de aici, nu te “usuca” la buzunar ca-n centru si am aflat, intreband un trecator, ca soseaua Aurel Vlaicu, mai duce si direct spre Timisoara, unde aveam sa pornesc a doua zi.

Hotelul

Deci am inceput sa iau metru cu metru, soseaua cu pricina (Aurel Vlaicu), am intalnit cateva pensiuni si Hotelul Phoenix, unde aveam sa raman. Era week-end. In parcarea hotelului erau 5-6 masini. Am consultat tarifele de la receptie, care erau urmatoarele (in cursul saptamanii) Single - 179 lei / Matrimoniale - 199 lei / Double - 199 lei / Apartament - 280 lei / Apartament Phoenix - 345 lei. Tarifele includeau taxa hoteliera, TVA si micul dejun. Tarifele de weekend erau mai scazute: Single - 150 lei / Matrimoniale - 180 lei Double - 180 lei / Apartament - 260 lei / Apartament Phoenix - 335 lei.

Am dat cei 150 de lei si am luat o camera "single". Acum, despre un hotel nu poti scrie un roman, asa ca ma voi rezuma la a spune ca zona e linistita, hotelul de afla intre un "Mall" si un "atelier de scularie" (oare de aici or fi pornit toate bancurile cu “Gica de la scularie”?).

Despre un hotel de trei stele poti sa spui doar ca e mai bun decat unul de doua stele si mai prost decat unul de patru stele, caci pe la noi cam totul e “stas”. Cu alte cuvinte, de indata ce-ai vazut hotelul, cam stii ce ofera o camera de-a lui.

Personalul de la receptie a fost amabil, domnul de la receptie a zambit profesional si mi-a dat cheia cu multa gratie si mi-a zis cu o voce calda, ca la etaj s-o iau “la stanga si nu la dreapta, ca s-ajung la camera mea”, iar atunci cand l-am intrebat unde sunt baile termale de langa hotel, (eu stiam, erau la 500 de metri, prima strada la stanga, dar erau inchise), a fost foarte amabil, cinstit si derutat si mi-a zis sincer ca nu stie dar ca va intreba un coleg de la bucatarie (parca), care, insa, n-a stiut nici el, dar acesta, macar mi-a dat cateva informatii in plus, ceva de genul “Oooo, exista multe bai termale prin Arad dar mai ales in afara orasului si mai ales la Felix”, (eu as fi aruncat totusi o privire pe internetul de la receptie, era o treaba de 30 de secunde si aflam unde se afla toate cel 3 sau 4 bai termale din orasul Arad si o gaseam chiar si cea de peste drum).

A doua zi insa, dimineata, victorie!!, receptionerul si-a respectat blazonul de 3 stele si a chemat pe cineva care stia de bai, un taximetrist, care a salvat intreaga situatie ce infierbantase intreg hotelul, cea cu baile mele termale, si caruia ii raman pe veci recunoscator (taximetristii, in general, sunt cei mai bine informati oameni din oras dupa "Google" si poate stiu mai multe si decat “Gica de la Scularie”, cel din bancurile noastre din copilarie). Acest om simpatic, “o adevarata enciclopedie pe patru roti”, m-a dus la niste bai termale private, e drept, ceva mai indepartate, nu la cele de vis-a-vis de hotel, ca sa-i iasa si lui ceva la jobul lui, dar macar a fost foarte amabil si mi-a zis multe lucruri interesante despre orasul Arad. Cred ca daca aveam mai multi bani de cheltuit pentru taxi, imi facea si un tur istoric al orasului sau al parcurilor sau al restaurantelor sau al bisericilor sau al chioscurilor de ziare sau al statiilor de tramvaie. Dac-ar fi dupa capul meu, eu, la receptiile hotelurile, as angaja, numai fosti taximetristi sau macar absolventi ai Facultatii de Istorie sau ai unui curs de orientare turistica.

Apoi, ce sa va mai zic? Ca parcarea cea mare din fata hotelului nu s-a umplut si ca a doua zi dimineata, cei 10-12 clienti ai hotelului, la micul dejun, am avut cam tot ce ne-a poftit inima (self service) si ca era un hotel (si resturant) modern, cu holul elegant, curat, cu multa verdeata, cu un bar, ca scarile erau usor de urcat, camera era spatioasa si dotata cu tot ceea ce-i trebuie unei camere de 3 stele si ca totul (TV, lampa din tavan si cea de pe noptiera, frigiderul si apa fierbinte si cea rece de la baie si sapunul lichid, functionau bine) si ca la TV tocmai rula o comedie spumoasa cand am intrat in camera?

Balconul era insa cam mic, dar, asta e! luasem doar un “single” dar am incaput totusi in el cu o mana si cu ochii si-am reusit sa fac o fotografie cu “street view” si am privit pe furis si cu invidie si in balcoanele mari ale vecinilor de la "double" sau "apartamente".

Am avut si un moment penibil si nu e prima data... n-am reusit sa fotografiez zona micului dejun decat cu telefonul mobil, in jurul meu, foarte aproape, erau cateva personalitati la “patru ace” si daca scoteam aparatul foto si imortalizam ceaiul, cafeaua, untul, dulceata si cremvurstii cu mustar, ma simteam ca ultimul peizan din Uniunea Europeana.

Concluzie

Va recomand acest hotel, atunci cand intrati in Arad dinspre nord, (Oradea) (in drum, la 13 Km, la Sofronea, mai aveti si un castel de vizitat), preturile sunt acceptabile si luxul e mare.

Daca totusi preturile vi se par prea mari, pe aceeasi strada, (Aurel Vlaicu), mai exista, nu departe de acest hotel si doua pensiuni cu alte preturi.

---

VIZUALIZĂRI: 1218 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI