Pestera Meziad - Un colt din frumusetile patriei!

TIPĂREȘTE

Daca sunteti prin Apuseni si sunteti pasionat sa vedeti obiectivele din zona, probabil ca nu veti rata celebra Pestera a Ursilor, si daca tot sunteti aici, mai faceti un efort de vreo 40 de km si vizitati Pestera Meziad. Ca un profan ce sunt in speologie, nici nu auzisem de aceasta pestera pana in vara asta, si am ajuns la ea la recomandarea proprietarului pensiunii unde am stat. Fata de tigania de pe dealul din fata Pesterii Ursilor si a intrarii in pestera (care, mie personal, nu mi-a placut) la Pestera Meziad am avut o surpriza pe cat de neasteptata, pe atat de placuta.

Dar cum se poate ajunge aici? Din soseaua Deva – Oradea, din localitatea Beius se face o sosea secundara in dreapta cale de vreo 15-20 km pina in localitatea Meziad, iar de aici, vreo 3 km pe un drum neasfaltat dar bunicel. Puteti parca la 1 km de pestera, dar daca tineti mai mult la picioarele dvs decat la masina, mai puteti merge vreo 500 de metri. Drumul pe jos pana la pestera e foarte usor, poate un pic cam bolovanos, si urmareste firul unui riulet. Riuletul s-a cam transformat intr-un adevarat torent dupa o ploaie torentiala mai zdravana si am avut ceva dificultati la intoarcere. Accesul din drum pana la pestera se face pe un podet din lemn, apoi urcand o panta destul de abrupta si trebuie sa fiti cu bagare de seama ca sunt cam lasate de izbeliste (doar suntem in Romania).

Cand am ajuns la pestera am cam ramas gura-casca de dimensiunile impresionante ale intrarii, care pur si simplu te copleseste. Dupa ce ne-am revenit, ne-am uitat in jur dupa ceva ghizi sau cineva care sa ne indrume, dar in afara de o masa, o bancuta si intunericul bezna, era pustiu de-a binelea. Deja incepusem sa murmur in barba despre turismul si organizarea din Romania, cand am vazut o tabla pe care scria cu creta ca ghidul este in pestera cu un grup de turisti, si ca pt vizitare trebuie sa fie minim 5 persoane. Am decis sa asteptam, dar am stat ca pe ghimpi, ca noi eram doar 3. Dupa vreo jumatate de ora cand a apart ghidul si inca vreo 20 de minute pana au mai aparut cativa turisti s-a dat startul pt vizitarea pesterii, dar nu inainte de a fi dotat fiecare cu un lampas de miner pe cap (spre deliciul baietelului meu). Ghidul, un om foarte amabil si deosebit de documentat, ne-a spus ca pestera nu e iluminata si pt asta sunt lampasele, plus ca el mai avea 2 lanterne foarte puternice. In primul moment am fost dezamagiti de lipsa amenajarilor, dar pot sa spun ca aici a fost tot “spilul”, caci ne-am simtit ca niste speologi adevarati.

Pestera este foarte lunga si circuitul prin partile deschise publicului dureaza aproape 1,5 ore. Pestera Meziad e structurata pe 2 niveluri, avand si un urias pod natural care face parte din circuitul de vizitare (si pe deasupra si pe dedesubt). Si aici poti vedea o sumedenie de stalactite si de stalagmite (nu atat de multe ca la Pestera Ursilor) si de alte formatiuni ale caror denumiri nu le-am retinut, dar ma repet, ceea ce ne-a impresionat sunt dimensiunile colosale si din interior: in sala cu cea mai mare deschidere tavanul era la inaltimea de 35 de metri iar pe lungime lanternele ghidului de abia reuseau sa lumineze peretii cei mai indepartati. Peste tot prin pestera ghidul ne-a delectat cu descrieri foarte bine documentate dar si foarte savuroase, facandu-ne sa apreciem speologia intr-un timp foarte scurt. Printre altele ne-a aratat urmele oamenilor preistorici, locul in pestera unde acestia aveau bucataria, urme de ursi de pestera, colonii imense de lilieci etc. La un moment dat chiar s-a amuzat de noi cand, la lumina lanternelor am vazut locuri in care peretii si tavanul straluceau, iar noi toti ne dadeam cu parerea cam ce metale pretioase ar putea fi: cand colo erau picaturi fine de apa provenite de la caldura din pestera. Da, caldura, caci fata de alte pesteri unde trebuie sa ai si o haina mai groasa, aici chiar era cald. Si apropo de lilieci, cu ocazia asta m-am linistit caci aveam anumite temeri dupa ceea ce mai vedeam la TV, dar pot sa spun ca erau foarte linistiti si nu erau deranjati de noi. Trebuia doar sa fii atent pe unde calci, ca erau adevarati munti de excremente. Se pare ca liliecii ar fi motivul nemodernizarii pesterii. Ce pot sa spun, pestera e superba iar ghidul un adevarat profesionist.

La iesire am avut surpriza sa fie o poaie torentiala cu valatuci si cam racoare, desi intrasem in pestera cand erau 30 de grade. A trebuit sa mai stam la intrarea in pestera vreo 20 de min. pana s-a mai domolit ploaia. Cand sa plecam, ne-a surprins un vuiet foarte puternic care se pornise in interiorul pesterii si in 2 minute am ramas perplecsi cand a aparut un rau destul de viguros pe langa picioarele noastre. Ghidul ne-a explicat ca mai este o gura de acces pe langa un mic riulet, care in cazul unei ploi torentiale ca cea de acum, se umfla si se revarsa in pestera.

Daca veti avea drum prin zona Apusenilor vizitati si Pestera Meziad caci n-o sa va para rau. Noua ne-a placut foarte mult. Foto nu voi posta, caci exact aici nu am avut camera la noi si, oricum, doar la lumina lanternelor si lampaselor nu cred ca ar fi iesit prea reusite.

---

VIZUALIZĂRI: 3369 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI