EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Peștera Gura Ponicovei, minune ascunsă a Cazanelor Mari
În circuitul efectuat în august, vezi impresii, o plimbare deosebită, unică pentru mine, a fost cea la Peștera Ponicova, localizată în comuna Dubova, în Clisura Dunării, la Cazane, pe malul ei stâng, românesc, săpată în Munții Almajului, pe sub vârful Ciucaru Mare. Este cea mai mare peșteră din Defileul Dunării, galeriile însumează în jur de 1700 metri, are trei guri de acces, una pentru pietoni pe potecă pe uscat, alta pentru navigatori cu barca de pe Dunăre și o a treia pentru lilieci prin aer, o intrare aflată mai sus, deasupra intrării principale.
În peșteră, apa și timpul au creat întreaga gamă de speleoteme: stalactite și stalagmite, coloane, dentiții și gururi (canale), draperii și cascade (scurgeri parietale), …., unele colorate, de o mare diversitate de forme. S-au găsit și oase de urs și de hienă de peșteră precum și urme ale vieții umane din cultura halstattiană.
Peștera are două etaje, cel superior fosil, cel inferior subfosil, acesta fiind împărțit în două mari galerii și mai multe săli.
Pe la ora 19, am plecat de la Casa de Oaspeți „Dunărea la Cazane” din Dubova unde eram cazați, însoțiți de Răzvan, gazda noastră, ghid autorizat și pasionat, și de încă 3 tineri, 2 din Drobeta-Turnu Severin și unul din județul Ialomița.
Răzvan ne-a condus cu mașina până la indicatorul de la ieșirea din Dubova spre Moldova Veche, la podul peste Pârâul Ponicova, am coborât la stânga pe lângă el spre niște ruine, fosta fabrică de azbest, și am continuat să mergem cât a permis drumeagul pe care eram, apoi am continuat pe jos de-a lungul unui firicel de apă, Ponicova. Am trecut pe malul celălalt și am ajuns la un Panou cu informații, aici am aflat că peștera mai este numită și Peștera Gura Ponicovei, Peștera de la Gura Apei sau Peștera Liliecilor, apoi la un mic Baraj de drenare.
Dacă se merge pe drumul, ce pare și de mașină, se ajunge direct la Baraj, fără a trece pe la Panoul cu informații și cu riscul de a găsi multă apă.
Am făcut acest drum a doua zi după-amiaza la întoarcerea din plimbarea zilei, când venind din capătul celălalt al Dubovei am mers, de data aceasta cu mașina noastră, pe lângă pod, unde erau mai multe mașini parcate, semn că peștera avea musafiri….
Am parcat mașina cam în același loc și am continuat pe drumul ce părea și de mașină până la Baraj, întoarcerea făcând-o pe drumul cu Panoul indicator, întălnind și alți turiști ce mergeau spre peșteră…. Răzvan ne-a precizat că el însoțește pe doritori doar dimineața devreme sau pe înserat pentru a nu fi deranjat și de alți turiști. Avea dreptate, în toiul zilei erau destule mașini acolo….
De la Baraj se mai merg circa 800 de metri până la Peșteră, pe bolovani mai mari sau mai mici, umezi sau uscați, alunecoși sau nealunecoși….
Am ajuns la o Scară de Lemn cu câteva trepte prinse cu sârmă, am coborât cu atenție punând picioarele la marginea treptelor, nu central cum e tentația. În apropiere se vede un mic Lac ce nu seacă niciodată, am întâlnit și o mașină, adusă de viitură, impresionantă forța apei; eram pe Cheile Ponicovei, chei scurte, sălbatice….
Am mai mers puțin și am văzut Intrarea Principală și, deasupra ei, la vreo 30 de metri, Intrarea Liliecilor, apoi am ajuns la o stâncă destul de înaltă, vreo 2,5 metri, cândva fusese acolo o scară, acum doar Două Lemne sprijinite de stâncă de care te puteai ajuta…. Cu ceva efort și ceva ajutor am coborât de pe stâncă și, întrebându-mă cum o voi urca la întoarcere, am ajuns la intrarea în peșteră.
O scurtă pauză, câteva informații de la ghidul nostru, ne-am aprins lanternele, aveam fiecare lanternă frontală, noi aveam și una obișnuită, și am pătruns în peșteră, în Galeria Activă, numită și Galeria Principală, ce are o lungime de circa 400 metri și înălțimi ce depășesc chiar 25 de metri, este în ușoară pantă, doar 36 de metri diferență de nivel, și duce până la Dunăre.
Am ajuns la o intersecție unde prin dreapta se merge la Sala Mare, înainte continua Galeria Principală, iar prin stânga, pe unde am mers și noi, se urcă în Galeria Concrețiunilor pe niște foarte mici trepte săpate în stâncă, pe care, sincer, nu știu cum le puteai descoperi la lumina lanternelor, dar Răzvan le știa și pe întuneric, o porțiune foarte abruptă, cu diferență mare de nivel, circa 30 de metri. Această galerie este formată din două săli, Sala Coloanelor și Sala Concrețiunilor. Când am ajuns sus și am privit cu laternele, am descoperit o lume de basm, o lume ferită privirilor, o lume ce te întâmpină în tăcere cu frumusețile ascunse, ce mi-a plăcut!...
Deși peștera nu este administrată direct de cineva, Sala se păstrează bine, are puține „amintiri” , zgârieturi, desene sau scrieri, lăsate de vizitatori. Norocul ei, nu toți turiștii ce trec prin peșteră urcă în ea. Totuși, este o coloană destul de mare, ruptă, care zace de mult acolo, cine putea să o care?? Mare păcat pentru că la dimensiunile ei, vezi foto, în ritmul de depunere a calcarului, un centimetru cub în 10 ani, îi sunt necesari pentru formare peste 700.000 de ani.
Am văzut mulțime de Speleoteme, multe din ele reprezentând anumite figurine după care au și fost numite, voi aminti unele din ele, voi posta și câteva poze, dar mult mai indicat este să mergeți acolo și să nu-l ocoliți pe Răzvan și nici Casa de Oaspeți „Dunărea la Cazane".
Am văzut „Capul de șarpe” , „Leul” , „Copilul” , „Meduza” și „Broasca Țestoasă” , apoi „Baba de la Ponicova” , „Ciobanul cu ciobănița îmbrățișați” . De aici se merge puțin spre stânga la Sala Concrețiunilor cu alte speleoteme, reprezentative sunt și „Copacul” , o coloană ca un copac cu rădăcinile în sus, apoi am văzut un „Dom” , o „Cascadă” și o „Blană de Leopard” .
În spatele Galeriei lumina creează un joc de umbre, unic, deosebit. De departe vedeam “Capul lui Decebal” , apropiindu-ne acesta a dispărut și a apărut “Satan” care speriat de lanternele noastre care se apropiau dispare și el….
Am intrat apoi într-o grotă mai mică unde s-au găsit urme de viață omenească din timpuri foarte vechi. Am fost conduși apoi pe un alt culoar pentru a vedea „Dentiția” și” Scrierea Hieroglifă” . Pereții erau aurii, depuneri vegetale colorate. Am simțit aerul când cald, când rece din această sală, curenți ce au creat atâtea forme deosebite, inclusiv valuri și structuri pe tavan ce păreau ornamente din ciocolată pentru tort, ca niște mari bezele…
Coborând cu grijă pe pietre mari și mici, cu multe praguri, destul de alunecoase, am revenit în Galeria Activă și ne-am continuat plimbarea până la Dunăre, la Intrarea Inundată. Trebuie să mergi atent și să încerci să eviți zonele cu praguri mari, cu stânci, cu pietre… Câteva poze spre Dunăre, nu multe pentru că întunericul nu prea permitea… și ne-am întors spre Intrarea Principală, mergând numai prin Galeria Principală, urcând apoi cele Două Lemne și Scara de Lemn, a fost mai ușor ca la coborâre, ajungând la Pensiune pe la ora 22. Era frumos dacă ajungeam aici dimineața devreme, am fi văzut Dunărea și albastrul ei din interiorul peșterii... de afară o văzusem cu barca în croaziera atât de cunoscută locurilor...
Nu am văzut Sala Mare și Galeria Liliecilor, nu sunt deschise publicului….
Cum spuneam și mai sus, a fost o plimbare deosebită, unică aș spune, peștera văzută noaptea la lumina lanternelor, și ziua se vede tot la lumina lanternelor, dar, poate, se mai zărește câte ceva, într-un grup foarte mic, cu un ghid deosebit, peștera fiind ea însăși unică, deosebită….
Merită trecută în programul oricărui turist ce ajunge în Clisura Dunării, merită văzute la fața locului cele povestite de mine în cuvinte, mai mult sau mai puțin potrivite, arătate în pozele făcute la lumina lanternelor de un amator, doar cu aparatul foto….
Pentru vârsta mea amintirea rămâne unică, a fost un drum destul de dificil, sincer dacă nu aveam ghid și dacă din când în când, mai ales la întoarcere când picioarele erau obosite, nu aveam puncte de sprijin în tinerii foarte amabili, nu știu cum m-aș fi descurcat… Este adevărat că acea zi a fost foarte plină, mai văzusem și alte obiective...
Mergeți acolo și nu veți regreta!
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
Poteca ce merge la peșteră este la ieșirea din Dubova pe drumul ce duce la Moldova Nouă.
Necesită bocanci, lanterne frontale și condiție fizică medie.
Cadru natural deosebit...
Trimis de mprofeanu in 05.09.20 18:34:59
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în #EXCURSII și CĂLĂTORII.
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mprofeanu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
===
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@mprofeanu: Foarte intereantă și frumoasă această peșteră despre care, recunosc, nu știam. O drumeție frumoasă, chiar dacă v-a pus puțin rezistența la incercare. Voi memora acest review, in speranța că voi ajunge prin Clisurp și voi merge să văd și eu această minunăție.
Frumoasă și interesantă această peșteră a Ponicovei! Ni s-a spus despre ea când am fost în plimbare cu barca în Clisura Dunării, la Cazane, cu ocazia întâlnirii AFA de la Băile Herculane!
Am văzut numai intrarea dinspre Dunăre, dar nu ni s-a spus atunci că ar avea încă un acces! (chiar două, dacă ne gândim la lilieci).
Chiar dacă am fi știut de cel dinspre „uscat” , tot n-am fi putut merge s-o vizităm, așa că mă bucur că am citit acest articol.
Cred că a fost ca un tur de forță, având în vedere că era mai spre seară, când oboseala de peste zi își spune cuvântul!
Mi s-au părut foarte bine alese numele formațiunilor speleoteme din peșteră, chiar seamănă mult cu denumirea lor!
Păcat că nu este mai bine amenajată (iluminat interior, podețe, scări pe care să nu-ți fie teamă să urci/cobori) !
Mi-au plăcut atât descrierea cât și pozele din peșteră, în consecință am votat!
Felicitări!
@Mika: Mulțumesc frumos pentru ecou!
Această peșteră a fost în planul meu demult timp, ultima dată când am fost în zonă, acum 14 ani, știam de peșteră dar n-a fost să fie, i-a venit rândul acum... Este foarte aproape de traseul ce duce la Ciucaru Mare.
Cu mult drag, !
@doinafil: Peștera este frumoasă, pentru mine a fost o experiență deosebită, unică, am văzut o peșteră cu laterna frontală, parcă altceva... Este prima mea experiență de acest fel...
Mi-am adus aminte din tinerețea mea când am văzut Peștera Meziad cu felinarul în mână cu ghid și el cu felinar, urcam pe bâjbâite mai mult... Am revăzut-o anul trecut, cu scări metalice, luminată...
Este interesantă tocmai pentru că ajunge până la Dunăre...
Avusesem o zi grea, am plecat de la cazare în jurul orei 9, am făcut croaziera pe Dunăre de la Orșova, am revizitat cele două mănăstiri, Vodița și Sf. Ana și am făcut frumosul traseu la Ciucaru Mare, cam mult totuși...
Mulțumesc frumos pentru ecou!
Cu mult drag, !
@mprofeanu: Stiam de peşteră, am şi văzut-o de pe Dunăre acum patru ani când am făcut o croazieră de la Orşova. La intrarea în peşteră dinspre Dunăre era trasă o ambarcaţiune şi un grup de oameni urcau o scară.Mi-au rămas în minte cuvintele însoţitorului de grup care ne-a spus că este cea mai spectaculoasă peşteră din ţară, e greu de străbătut şi trebuie să fii tânăr ca să te încumeţi s-o vizitezi. Mi-am adus aminte că acum vreo 40-50 de ani am făcut defileul Dunării pe uscat, ne-am cazat la mănăstirea Sf. Ana transformată de comunişti în motel, dar nimeni nu ne-a spus de existenţa ei şi nici nu ştiu dacă se putea vizita. Felicitări pentru performanţă şi frumuseţea reviewului şi a pozelor.Din poze se vede cât de dificil a fost drumul.
@mprofeanu: WoW! Felicitări! Ce bucurie mare mi-ai adus în suflet cu aceste impresii despre Peștera Punicova.
Noi am intrat cu o mică ambarcațiune in ea când am făcut o croazieră pe Dunăre. De atunci am vrut sa merg sa o vizitez, pentru că am văzut fotografiile minunate din interior. Nu am reușit să o vizităm, în primul rând deoarece, am citit că vizita se face doar cu ghid și cu programare, dar și pentru că, scria, că trebuie echipament cizme pentru că este apă în peșteră și frontală. Noi nu aveam numai bocanci pentru că am fost la Cicarul Mare. Am văzut în fotografii că nici voi nu aveați cizme, nu era apă mare in peșteră?
Fotografiile sunt minunate, fără cuvinte!
Îmi doresc foarte mult să pot vizita această peșteră cu galerii ireal de frumoase!
Mulțumesc frumos pentru plimbarea prin peșteră!
Călătorii plăcute! Numai bine!
P.s. Am adnotat la favorite articolul.????
@Michi: Mulțumesc frumos pentru ecou!
Nu am știut despre Manastirea Sf. Ana că a fost motel în perioada de tristă amintire...
Peștera Ponicova este la nivelul Dunării, am fost acolo și cu barca dar nu se putea intra în ea, doar am admirat culoarea apei...
Peștera cu scări este Peștera Veteranilor, se vizita, dar era atât de multă lume și multe bărci cu turiști ce așteptau încât am preferat să nu urcăm la ea. De fapt eu i-am zis soțului mai tare că nu urc și parcă atât au așteptat și ceilalți turiști din barcă, am primit bonus o plimbare mai lungă cu barca...
Cu mult drag, !
@Dana2008: Mă bucur dacă impresiile mele ți-au plăcut!
Traseul spre peșteră nu este marcat, se merge de-a lungul pârâului Ponicova, prin chei, circa 800 m...
În peșteră poate intra fără probleme oricine, pe partea dinspre uscat. Nu are custode. Nu era apă deloc acolo, pietrele erau unele uscate altele umede, este adevărat că am fost la jumătatea lunii august.
Fără ghid sincer nu am fi ajuns în Galeria de Sus (Concrețiunilor) care este cea mai spectaculoasă, galeria principală este obișnuită fără prea multe structuri, interesant este că ajungi la Dunăre, are în jur de 400 m, drum printre pietre ca să nu zic pietroaie, praguri, ...
Cu barcă mai mică se poate aborda peștera și de pe apă... Când am fost noi acolo, ghidul bărcii noastre ne-a arătat cât de mult scăzuse Dunărea, în jur de 1,5 m se vedea pe stâncă... deci imposibil de abordat așa...
Cu mult drag, !
@mprofeanu: WIKIPEDIA: Mănăstirea Sfânta Ana a fost construită între anii 1936 și 1939, perioada în care Șeicaru era director al ziarului Curentul și deputat în Parlamentul României. Mănăstirea, care trebuia să poarte hramul Sfânta Ana (după numele mamei lui Șeicaru), nu a fost sfințită imediat după încheierea lucrărilor de construcție. După anul 1945, odată cu venirea comuniștilor, clădirea a fost transformată în restaurant. În anul 1990 Mănăstirea Sfânta Ana a fost preluată de Mitropolia Olteniei
@Michi: Mulțumesc frumos pentru completările despre mănăstirea Sf. Ana. Se vede așa de frumos pe dealul de lângă Orșova, eram pe drumul de la Drobeta-Turnu Severin ce duce la Orșova și o admiram din depărtare... Are o poziție deosebită!
Cu mult drag, !
@mprofeanu: Prima dată prin anii şaptezeci şi ceva ne-am cazat cu copii cu tot într-o căsuţă de lemn. Era un microclimat deasupra Dunării irespirabil din cauza căldurii şi a vaporilor de apă; a doua oară doar am vizitat mănăstirea refăcută. Vederea de sus asupra Dunării până departe este de neuitat.
˝A construit această mănăstire pentru a aduce mulţumire lui Dumnezeu că i-a salvat viaţa în timpul luptelor duse aici în vara şi toamna anului 1916. În acel an a fost îngropat într-un tranşeu, de explozia unui obuz, alături de un camarad de arme. Scăpând amândoi cu viaţă, Pamfil Şeicaru a promis că va construi o mănăstire exact pe locul acela.˝
Pamfil Şeicaru a fost cel mai mare ziarist interbelic. Mi-a rămas din copilărie butada ˝etajul şi şantajul˝versus clădirea Universul
@Michi: Altă completare despre Pamfil Șeicaru atât de frumoasă și de reală și despre mănăstirea Sf. Ana! Mulțumesc frumos!
Cu mult drag, !
@mprofeanu: Nu pot sa spun decat spectaculos, felicitari, votat cu mare drag.
@mishu: Mulțumesc frumos pentru ecou!
Cu mult drag, !
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2007 Defileul Dunarii I - Pestera Gura Ponicovei — scris în 21.03.10 de cc_iordachescu din GALATI - RECOMANDĂ