Peştera Dâmbovicioara - un obiectiv interesant

TIPĂREȘTE

Peștera Dâmbovicioara am vizitat-o în cadrul minicircuitului descris în cadrul reviewului anterior, referitor la Cheile Dâmbovicioarei.

La peșteră am ajuns în jurul orei 11, vizitarea acesteia fiind de fapt unul din principalele noastre obiective. După ce am parcat mașina pe marginea drumului (cei care au fost aici știu că posibilitățile de parcare sunt limitate) ne-am îndreptat spre peșteră printre tarabele cu suveniruri și produse naturale (prea spuneau acest lucru cu foc, așa că eu nu pot să-i contrazic) cum ar fi: cașcaval, șerbet, siropuri, expuse spre comercializare de unii localnici.

Peștera este situată pe partea dreaptă a cheilor și nu aveți cum să o ratați, este semnalizată cu un banner, iar lângă aceasta este o pensiune denumită, cum altfel?, ”La Peșteră”, însă eu unul nu aș sta aici. Motivul probabil l-ați bănuit deja, în zonă este trafic intens și nu poate fi vorba de liniște în intervalul orar în care peștera poate fi vizitată.

Fiind situată la câțiva metri deasupra nivelului drumului, pentru a ajunge la poarta de acces în peșteră trebuie să urcați câteva trepte și înainte de a intrare veți întâlni casa de bilete. Prețuri: 7 lei/adult, 3 lei/copil între 6 și 14 ani. Program de vizitare L-V: 09.00-16.00; S-D: 09.00-17.00.

Peștera este una de mici dimensiuni, datele oficiale spun că are o lungime de 555 m, din care se pot vizita 250 m. Porțiunea care nu se poate vizita este foarte îngustă, accesul publicului fiind restricționat cu o gratie metalică. Temperatura în peșteră este constantă, fiind cuprinsă între 10-12 grade, iar umiditatea este moderată. Vizitarea peșterii este facilă, datorită faptului că plafonul este destul de înalt, sunt pasarele metalice pe traseul de vizitare și beneficiază de sistem de iluminare. Un tur al acesteia nu durează mai mult de 15 minute.

După achiziționarea biletelor nu am așteptat mult la intrare, unul dintre ”ghizi” ne-a preluat și ne-a condus prin peșteră. Acești ghizi sunt copii din sat cu vârste destul de fragede (fata care ne-a condus pe noi avea cam 12 ani, dar am văzut o fetiță de 9 ani) care oficial fac voluntariat, dar trăiesc cu speranța că la finalul turului de vizitare turiștii îi vor recompensa pentru prestația lor. Acești copii au învățat foarte bine ce au de făcut și se descurcă pe măsură.

La început ghida noastră ne-a spus câteva cuvinte despre formarea peșterii, apoi ne-a explicat câte ceva despre formațiunile calcaroase întâlnite: stalactite, stalagmite sau chiar coloanele formate prin unirea acestora. Dintre acestea am reținut denumiri precum Masa, Scaunele și Altarul Pustnicului Pavel, Laba de Urs, Căpșuna, Capul de Șarpe și în final Pielea de Leopard.

La un moment dat am ajuns în dreptul unei foste ascunzători a doi haiduci și ghida ne-a spus povestea lor. Aceștia se numeau Fulga și Budac și bineînțeles, îi jefuiau pe cei bogați și împărțeau ”prada” săracilor. În final aceștia au fost trădați, unul a fost închis, iar celălalt a sfârșit prin a fi împușcat. Ascunzătoarea acestora avea o intrare secretă care în timp a fost astupată de ciobani deoarece multe oi ale acestora au căzut în peșteră.

Prima parte a peșterii este destul de largă, însă treptat aceasta se îngustează, iar la un moment dat se ramifică. În stânga este un culoar foarte scurt de 25-30 m, cel din dreapta fiind mai lung, acesta continuându-se cu porțiunea care nu se poate vizita.

Peștera Dâmbovicioara nu este nici prea mare, nici foarte spectaculoasă, dar este un obiectiv turistic care merită vizitat, un obiectiv care atrage anual foarte mulți turiști.

---

VIZUALIZĂRI: 2258 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI