Legendele Pesterii Dambovicioara

TIPĂREȘTE

Ironia sorţii face să ajungem mai uşor în locuri mult mai îndepărtate de casă, astfel că dorinţa mea de a revedea Cheile şi Peştera Dâmbovicioarei a rămas multă vreme o prioritate doar pe hârtie. Dar asta până de Rusalii, anul acesta, când, după un weekend prelungit la Moeciu împreună cu @ileanaxperta şi @trandafir1970 am hotărât să dăm o fugă până aici. Traseul prin culoarul Rucăr-Bran este de o frumuseţe aproape ireală: şoseaua şerpuieşte de o parte şi de alta a pajiştilor de un verde crud iar în depărtare zărim înălţându-se semeţ culmile maiestuoase ale masivului Piatra Craiului. Oprim din când în când pentru scurte şedinţe foto dar, cum serpentinele ce urmează nu sunt tocmai o plăcere pentru cei ce au rău de maşină, mai urmează şi alte pauze inopinate. În Podu Dâmboviţei şoseaua naţională face la dreapta şi intrăm în Piatra Craiului. Suntem impresionanţi de stâncile înalte ce par să se prăbuşească peste noi şi privim cu nesaţ peisajul din jur. Este cel mai întins complex de chei din ţara noastră, presărat cu mai multe peşteri, dintre care cea mai mare este Peştera Dâmbovicioarei. Cheile sunt mult mai înalte decât Cheile Râşnoavei şi printre ele curge râul Dâmbovicioara. Aş fi vrut să merg mai departe pe jos, să respir aerul proaspăt şi să pot privi în voie colţurile calcaroase ale muntelui dar din cauza ploii ce ne ameninţa şi a lipsei timpului ne-am continuat drumul de-a lungul albiei râului tot cu maşina. Depăşim cu grijă câte un biciclist ambiţios, stropit din cap până în picioare de şoferii neatenţi. Puţin mai încolo plătim taxa de intrare cu maşina în rezervaţie, 1 leu/persoană şi, văzând apoi şirul de maşini parcate pe marginea drumului, o lăsăm şi noi în apropiere, gândindu-ne că sigur în zona peşterii este aglomerat. Nu ne-am înşelat, cu cât ne apropiam erau tot mai multe maşini care greu îşi croiau drum pe şoseaua îngustă printre oamenii ce împânzeau şoseaua.

Peştera se găseşte pe partea dreaptă, deasupra şoselei, este semnalizată de un banner galben iar accesul se face pe nişte scări. Biletul de intrare costă 5 lei pentru adulţi şi 2, 5 lei pentru copii. Un pliant costă 1 leu. Ghidul, un băiat sfătos de 12 ani, ne conduce prin peştera puţin ramificată, oferindu-ne explicaţii despre fiecare zonă pe care o vizităm, denumită după animalele cu care se aseamănă formele carstice formate pe pereţi: cerbul, elefantul, berbecul, şarpele. Ne uităm şi noi cu atenţie şi în galeria mare parcă vedem şi noi conturul unui elefant, o aripă de vultur, capul unui şarpe. La intrarea în peşteră, pe ambele părţi, sunt două galerii scurte care se înfundă. Ajungem, apoi, la salonul pustnicului Pavel care se spune că locuia în această peşteră. Din formele modelate de apă şi calcar de-a lungul timpului, îşi făcuse altar pentru rugăciune, masă, scaun, laviţă de dormit. Tot aici l-a încercat pe pustnic « cel nenumit » al cărui chip a rămas sculptat pe perete. O altă legendă spune că aici au locuit şi doi haiduci, Fulga şi Budac, care îi jefuiau pe cei bogaţi, oferind bunurile acestora celor săraci. Aceştia au fost, totuşi, trădaţi, Fulga a fost împuşcat iar Budac închis. Galeria care comunica înainte cu exteriorul şi pe unde cei doi se strecurau afară este în prezent închisă. Recent s-a mai descoperit o galerie, unde se poate ajunge doar târâş şi unde au fost găsite resturi fosile ale unui urs foarte mare de peşteră.

Peştera nu este foarte lungă şi se vizitează uşor, având o înălţime de peste 2m. Este o peşteră caldă şi umedă, picuri de apă se prelingeau de peste tot, astfel încât este bine să aveţi ceva pe cap. Peştera nu este foarte spectaculoasă, cele mai deosebite elemente fiind câteva stalactite şi stalagmite care au scăpat distrugerilor vizitatorilor nepăsători în faţa minunăţiilor naturii, dar merită vizitată în special datorită cheilor impresionante în care se găseşte.

"Şi-aici povestea se sfârşeşte/Şi cine doreşte, pe ghid plăteşte", şi-a încheiat povestea însoţitorul nostru, astfel că nu am putut să nu îi recompensez seriozitatea cu care şi-a luat rolul în primire. Nu ezitaţi, aşadar şi dacă vă aflaţi în zona Rucăr-Bran, veniţi să vedeţi şi Cheile Dâmbovicioarei. Sunt 5 km din Rucăr, 25km din Câmpulung şi 177km din Bucureşti.

Fiţi fericiţi, cu toţii, şi, nu uitaţi, bucuria vine din suflet şi din lucrurile mărunte!

Rog să se ataşeze ca fundal o "Amintire cu haiduci" http://www.trilulilu.ro/crazyworld/d6b104b8fa170f

Mulţumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 5228 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI