Cu Diana in Tara Luanei

TIPĂREȘTE

21.10.2017. In sfarsit! Dupa o amanare de 2 saptamani din motive meteo coroborate cu disponibilitate ghid local Diana, in ziua amintita am purces catre mult asteptata drumetie in Tara Luanei, alaturi de alti AFA-isti care au raspuns invitatiei mele: @zlatna si @tata123. Multumesc Cornel pentru pinn-uirea invitatiei pe homepage AFA in perioada premergatoare excursiei. Grupul AFA de 8 membri s-a alaturat altor grupuri inscrise pe alte surse, si astfel am ajuns sa ne strangem vreo 80, din ce mi-a spus ghida noastra de exceptie Diana.

Punctul de intalnire intre noi grupul AFA si Diana a fost in parcarea Muzeului Chihlimbarului din Colti (BZ), unde Diana este si muzeograf. Despre Diana, despre muzeu si despre un alt obiectiv din zona – Babele de la Ulmet - am scris mai multe aici vezi impresii.

Traseul parcurs pana la Colti: 6:45 plecare din Bucuresti catre Ploiesti via DN1, apoi pe centura de vest, cativa km pe DN1B (centura de nord a Ploiestiului) pana in Blejoi de unde am continuat pe DN1A pana dupa Lipanesti, dreapta pe DJ100L, apoi DJ102M, DJ100M pe langa Manastirea Ianculesti, DJ102B, intram in judetul Buzau si ne infigem stanga in DN10 intre Cislau si Maruntisu pentru numai 8 km. Din orasul Patarlagele dreapta dupa indicatorul de Colti pe DC68 peste apa Buzaului si imediat apoi stanga pe DC69 inca 8 km. La 9:01 eram la locul de intalnire, unde @zlatna deja ne astepta, iar cu @tata123 ma intalnisem deja pe ultima portiune de drum. Drumurile judetene in general bune, cu vreo 3-4 exceptii pe sectoare scurte neasfaltate (cumulate sub 1 km).

Cu o mica intarziere, la orele 10, ne-am urnit inca 5 km pe DC71 cu masinile pe un drum solicitant pentru amortizoare pana in fata Ansamblului rupestru Alunis. Intram in curte unde admiram mai intai bisericuta albastra, sapata in Stanca Martirei. Aceasta poarta hramul Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul. Are naos si altar si inauntru remarcam cateva icoane. Se pare ca exista o atestare din anul 1274 a bisericii. Langa biserica sunt si cateva chilii din care una mai “”generoasa”” cu 2 incaperi, in care se gasesc si ceva inscriptii, inclusiv simbolul crucii de la Malta. Crucea de Malta atesta existent vietii crestine in secolele IV – VI in acest teritoriu. Prima incapere a avut rol de bucatarie avand o vatra, care trimite caldura printr-un orificiu intr-o a doua soba al carei camin este in a doua incapere, care avea si un loc de odihna. Si iata ca asa am inceput vizita noastra la primele vestigii rupestre, de care vom tot avea parte peste zi. In bisericuta inca se tin slujbe, chiar in ziua vizitei noastre urma un asemenea moment.

Legenda spune ca doi ciobani pasteau oile in zona. Unul din ei a auzit in somn o voce care il indemna sa sape in stanca, pentru ca astfel va gasi icoana Maicii Domnului. Urmand crezul lor, acesta impreuna cu confratele sau si alti sateni au sapat in locul indicat in vis si iata ca visul s-a adeverit. Asa s-a ridicat in acest loc bisericuta sapata in stanca dupa o legenda asemanatoare celei de la Namaesti. Numele celor doi ciobani, Vlad si Simion, sunt daltuite in altar. Biserica prezinta asemanari cu schitul Agaton si cu Bisericuta lui Iosif, cu care ne vom intalni mai tarziu.

Si acum, la drum! Coborim cativa metri prin sat, apoi urmam ulita de pamant catre stanga, pana intr-un loc de ghida stiut si nemarcat, unde parasim acest drum, intram intr-o curte cu livada, pe care o traversam in sir indian. Totul este fain, frumos, lejer, placut. Deocamdata! Pentru ca dupa putin timp ne intampina primul urcus. Prin padure, pe un covor aramiu, de fapt multicolor de frunze de toamna. Fain frumos in continuare, dar incepem sa gafaim putin. Deh! Lispa de antrenament. Marcaje, oha! Dar nu ne pasa, suntem in grup cu ghid. De fapt as vrea sa spun ca orientarea nu este tocmai usoara in zona fara ghid. Dupa urcus, ce credeti ca urmeaza? Bingo, un coboris!

Ajungem intr-un loc de basm, numit Poiana Cozanei. Suntem pe muntele Ivanet, de fapt sunt mai mult dealuri. Aici gasim si indicatoare mari si o prezentarea diferitelor trasee din zona. In acest punct se poate ajunge si cu masina pe DC85, care se formeaza in Bozioru din DJ203L. Calitatea drumului este foarte proasta. Oricum antrenamentul per pedes pana aici ne-a prins bine pentru ce avea sa ne mai astepte. Pauza si gustare si explicatiille ghidei. Suntem in centrul zonei cu asezari rupestre. Localitatile cele mai apropiate sunt Nucu, Bozioru, Alunis, Colti. Poiana este intinsa si gazduieste “dupa fiecare colt” de stanca ce rasare din ea, cate ceva pentru turistii curiosi. Despre culorile toamnei, cerul curat, far pic de nor las pozele sa vorbeasca. Locul este si un centru energetic, acest lucru dand idei autoritatilor comuniste din secolul trecut. Langa noi se afla o stanca pe care remarcam o figura bien conturata. I se mai spune Nefertiti buzoiana. Ocolim stanca din fata pe stanga ca sa admiram un portal natural semicircular. Te intrebi cum a putut natura sa slefuiasca si sa decupeze in stanca aceasat forma tot din stanca? Continuam in urcus usor si inconjuram formatiunea stancoasa, ajungand la locul care a generat cel mai lung poaps dorit sau nedorit al drumetiei noastre.

Suntem la Chilia lui Dionisie Torcatorul. Se spune ca pustnicul isi castiga existent tircand lana, de unde supranumele primit. De ce am zabovit aici mai mult? Pentru ca sapatura in stanca este situata la 4 – 5 metri deasupra solului. Pentru ca accesul in chilie se face pe o succesiune de 2 scari abrupte si in chilie incap doar cateva persoane. Aceasta a presupus formarea unei cozi de asteptare importante. Sa spunem ca acest loc era si un bun punct de observatie. Regasim si aici crucea malteza daltuita in stanca. Adapostul se pare ca dateaza din secolele III – IV, iar Dionisie ar fi sihastrit aici 30 de ani in secolul XIV. Chilia este atestata documentar in anul 1639.

Ne mai invartim putin in acelasi perimetru si ajungem la Pestera sau Fundul Pesterii. Pestera a fost folosita ca si locuinta si lacas cu rol magico-religios, scrie la intrare. Peretii sunt bogati in inscriptii foarte valoroase realizate prin incizie si zgariere, motiv pentru care accesul este obturat de un grilaj din fier. Sunt reprezentate arme specifice perioadei presitorice, figuri antropomorfe, figuri geometrice, o scara, litere / semne ciudate. Pe langa acestea sunt multe alte dovezi din epoca bronzului si fierului, dar si din epoca feudala. Aceastea atesta faptul ca aceasta chilie a fost locuita inca din acele vremuri. Este considerata un templu al fertilitatii. Mai meritam un popas, il primim si pe acesta, si din nou la drum….

Un urcus chinuitor pe final ne conduce catre o constructie uluitoare: Bisericuta lui Iosif. Suntem in fata unei stanci verticale de vreo 100 si ceva de metri inaltime, slefuita, rasarita de nu stii unde in mijlocul padurii. In aceasta este sculptata la baza intrarea in bisericuta care are si o fereastra sculptata in stanca. Deasupra intrarii se vad urmele foarte clare ramase in stanca de la probabil niste grinzi imbinate in stanca care ar fi adapostit un acoperis astfel ca in acest loc cautat si de localnici sa poata fi tinute slujbele la sarbatorile importante si nu numai, existand crezul ca acesta este un loc benefic pentru implinirea rugilor credinciosilor. Interiorul bisericii este destul de larg pentru o grota sapata in stanca. Inauntru se gasesc mai multe icoane. Ca si constructie aceasta este bisericuta in piatra cea mai impozanta din acest areal. Ea este nealterata. Deasupra intrarii este incrustat semnul pestelui, insemn paleocrestin. Orientarea ei este N-S (ca si a altora din zona), in contradictie cu ce stim noi despre asezarea locului de rugaciune catre Est. Desi pare a fi o singura incapere, se pare ca aceasta a rezultat din unirea a doua. Peretii sunt lutuiti. Deasupra scobiturilor de la intrare si fereastra sunt daltuite mici santuri astfel ca apa sa se scurga prin acestea si sa nu inunde incaperea. A fost folosita si drept adapost. Exista si varianta denumirii rusesti a bisericii si anume a lui Ioan Bogoslov. In dreptul intrarii se remarca un brad secular dar si singular in padurea de fag. Obiectivul este atestat documentar in anul 1587. Bisericuta lui Iosif este cea mai bine pastrata asezara rupestra din teritoriul vizitat, exceptand Alunisul.

Punct de cumpana aici. Datorita grupului numeros, a starii de oboseala si puterilor fizice in ale drumetiei ale fiecaruia, dar si a orei tarzii, la Bisericuta lui Iosif fiecare a putut decide daca face cale intoarsa din acest punct cu ghidul adjunct sau daca se incumeta pana la capat, informati fiind ca ne va prinde intunericul.

Am hotarit impreuna cu tatal meu, care m-a insotit in calatorie, sa continuam turul complet. Nu pot sa nu remarc cu uimire si mandrie conditia fizica excelenta a tatalui meu! Cu ce continuam? Cu inca un urcus! Mai sus, in padure ne sunt dirijate privirile catre o stanca cu chip de dac. Poze si din nou la drum!

Urmatorul obiectiv atins se numeste Schitul Agatonul Vechi sau Daramatura. Este o veche bisericuta in piatra daramata cand in urma miscarilor pamantului peretii s-au departat, rezultand prabusirea tavanului. Te poti catara pe stanci, poti admira jilturi largi in piatra, te intrebi apoi pe unde poti cobori inapoi in poteca, admire peisajele superbe si... la drum!

In curand ne vom opri la Schitul Agatonul Nousau Bisericuta. Aici este o constructie naturala din piatra daltuita cu 4 incaperi si un beci, din care s-au pastrat acoperisul, podeaua, altarul si o chilie. Sunt si cateva inscriptii in limba slavona care pomenesc intre altele numele lui Neagoe Basarab si al arhiepiscopului de Buzau si al monahului Agaton, dupa care si-a luat numele si care a locuit aici in secolul XVI. Sub biserica se afla un beci cu rol de ascunzatoare asemuit bineinteles cu comori ascunse, iar in lateral este construit un tobogan din piatra. Citim in acest sens relatarea lui Aricescu:

Pentru ca nu am urcat destul, vom continua pe poteca din padure pana intr-un varf. Suntem la altitudinea de (doar) 980 metri, in locul numit Crucea lui Agaton sau Crucea Spatarului, atestata documentar in anul 1524. Crucea este una masiva, din piatra fosilifera de Ciuta. Dimensiunea ei originala atingea 2 metri inaltime. Este deteriorata in partea superioara si putin pe brate. Are ca motiv cercul sau soarele si o inscriptie ilizibila se pare in limba slavona.

Legenda spune ca spatarul Cristea a scapat de turci refugiindu-se aici cu familia si avutul, salvandu-le de inamic. Ca recunostinta a adus crucea cu 12 bivoli. Bineinteles ca nici pana asatzi nu s-a gasit comoara, asa ca aviz amatorilor! Sau profesionistilor! Privelistea de aici si de la urmatoarele puncta de belvedere este coplesitoare. In zare se vede Varful Penteleu 1772 metri alt.

Cei ce sunt obositi sau doresc sa scurteze traseul pot sari urmatorul pasaj de drum, dar vor regreta. Coborim abrupt pana intr-un punct de belvedere cu perspectiva mai buna decta varful impadurit de la cruce. Aici perspectiva este larga, deschsia de pe cateva stanci imense. Au urmat cele mai frumoase peisaje pe care le-am admirat pe parcursul drumetiei. Toamna, culori, cer senin, paduri, dealuri, munti, rasfoiti pozele…. Punctul de belvedere cel mai bun va urma putin mai incolo dupa un urcus nu prea greu pe un pinten stancos. Este Varful Turtudui – 1030 metri altitudine, un varf pyramidal de munte unde se gaseste o aglomeratie de stanci, unele inscriptii inca nedescifrate fiind de gasit aici... Am citit pe un site ca sa se spune ca aici se gasea candva o piramida unde ar fi aterizat OZN-uri.

Ne intoarcem pana sub cruce de unde schimbam directia printr-o padure foarte deasa, un hatis de crengi prin care poti rataci usor poteca. Marcaje zero, ca mai toata ziua. Mirosim si culegem cateva frunze de menta salbatica. Padurea de fag se transforma intr-una de mesteacan.

Mergem mai mult din inertie. Am depasit punctul acela critic. Ne uitam pe ceas. Se pare ca mai prindem un obiectiv de vizitat pe lumina. Si asa a fost. Piatra Ingaurita este o asezare scobita in stanca a carei vechime pare a fi tocmai in secolele III – IV. A fost locuinta, a fost adapost din calea invadatorilor. Functia ei religioasa se recunoaste dupa altar. Din nou orientat pe Nord. Legendele amintesc de tuneluri subterane care duc pana la Targoviste (!) si de adaposturi subterane. Din nou fascineaza deschiderea larga si peretii boltiti sapati in stanca si scrijeliti. In interior cateva icoane. Crucea de Malta sta marturie si aici.

Se schimba culoarea cerului. Rosul isi face loc pe cer, galbenul si el printre brazi, umbre tot mai multe, padurea devine tot mai intunecoasa. S-a intunecat de-adevaratelea. Aprindem lanternele. Am fost prevazator si am luat doua anticipand ca vor fi unii fara lumina in dotare dupa asfintit. Ne grupam o lanterna la 2 -3 insi. Traseul din acest moment a fost unul foarte usor. Cativa km de parcurs pe un drum in curs de latire, dar de parcurs pe intuneric. Imaginea sirului indian cu luminite este superba. Trebuei sa mergem mai compact. Frunzele fosnesc sub incaltarile noastre, asa cum au facut-o toata ziua. Atentie la noroi, se aude din cand in cand.

Poteca devine drum forestier. Este drumul pe care incepusem plimbarea noastra de o zi. O zi plina. O zi deosebita. Orele 20 ne gaeste din nou langa masina.

18,1 km spune aplicatia de pe mobil ca am parcurs si echivalentul a 158 de etaje. Scadeti-le Dvs pe cele 2 de la bloc! Un exercitiu de sanatate, de anduranta, de inspirat aer curat intr-o zi perfecta pentru scopul propus. Am invatat atatea lucruri noi si o parte vi le-am impartasit si Dumneavoastra. Respect si admiratie pentru tata. Oare eu voi fi in stare sa fac o Tara Luanei cand voi avea etatea de acum a tatalui meu?

Sfaturi

Nu ca sunt eu in masura sa dau sfaturi, dar e bine de stiut:

Marcajele sunt atat de rare, incat nu poti conta pe ele.

Este bine sa pornesti cand mai devreme in drumetie.

Echipamentul necesar este cel specific drumetiilor de munte, chiar daca altitudinile atinse nu sunt impresionante: bocanci, imbracaminte care sa permita pielii sa respire, pelerina, lanterna, fes, apa 1-2 litri, gustari pentru o tura de 10 ore

Harta buna, detaliata, cu curbe de nivel

Preferabil excursie ghidata

Recomand excursie ghidata cu Diana, un ghid de exceptie, care a fost aplaudata de grup in mai multe randuri

Timp intermediari

Se remarca pauzele lungi si dese, explicabile prin marimea grupului. De mentionat ca dupa Bisericuta lui Iosif strocul a crescut.

Recomand din suflet sa ajungeti in Tara Luanei. Puteti vizita 10 sau 2 obiective sau puteti sta si admira toata ziua peisajul. Incarcati-va cu energie din Tara Luanei!

rog inserare https://www.youtube.com/watch?v=3Vbp6Qof5ak

multumesc

---

VIZUALIZĂRI: 3587 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI