GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Poveşti despre clădiri şi oameni: conacul Marghiloman din Zărneşti (Buzău)
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Din seria (nesfârşită) de clădiri boiereşti abandonate, răspândite prin toată ţara, astăzi vă voi prezenta un conac mai puţin cunoscut, dar care a aparţinut unui personaj legendar şi controversat ce a făcut istorie în a doua jumătate a secolui al XIX-lea şi prima jumătate a veacului trecut: Alexandru Marghiloman.
Clădirea cu pricina se află în satul Fundeni din comuna buzoiană Zărneşti. De pe E85, mergând din Bucureşti spre Moldova, la cca. 12 km după ce se trece de municipiul Buzău, mai precis în localitatea Poşta Câlnău, un indicator ne îndrumă la stânga către Blăjani. Îl urmăm şi după 1 km ajungem la o bifurcaţie: în stânga se întinde şoseaua către Blăjani iar în faţă cea care duce spre Fundeni. Ne înscriem pe aceasta din urmă, traversăm o zonă deluroasă prin care curge râul Câlnău şi străbatem satele Aliceni şi Sudiţi înainte de a poposi la Fundeni.
Aşezarea e frumoasă şi, cu puţină imaginaţie, ne putem închipui cum arată vara, năpădită de verdeaţă. Cum însă suntem în luna martie, peisajul ni se înfăţişează un pic cam golaş. Sus pe deal zărim o biserică din piatră. Conacul e atât de bine "ascuns", încât trecem pe lângă el fără a-l observa, deşi se află la şosea. Întrebăm în stânga şi în dreapta - fără succes… Din fericire, după vreo sută de metri ne intersectăm cu un poliţist aflat la datorie, care ne oferă indicaţiile necesare. Întoarcem maşina şi o luăm înapoi. Oprim în faţa unicei clădiri mai "altfel" şi întrebăm un sătean dacă acela e conacul Marghiloman. Omul se holbează mirat la noi şi se scarpină nedumerit în cap. Noroc cu alţi localnici, care pierd vremea la o terasă şi un mini-market din preajmă şi care ne confirmă că am nimerit unde trebuie.
Conacul e într-adevăr pitit în spatele unor tarabe ce alcătuiesc piaţa agroalimentară, cu spaţiile vaste de parcare aferente, după cum ne informează pancarta perfect vizibilă de pe şosea. Clădirea, de dimensiuni nu foarte impresionante, se află într-o stare deplorabilă, gata-gata să se prăbuşească, şi din firmamentul de pe ziduri rezultă că cel puţin o parte din ea a fost recent folosită ca farmacie. Nu pot decât să presupun că în anii comunismului a servit drept sediu al CAP-ului local ori ca depozit de cereale şi legume-fructe.
Puţine elemente decorative stau mărturie rostului său iniţial de reşedinţă de vară a familiei şi totodată centru administrativ al moşiei Fundeni-Tulbureasca, întinsă pe 254 de hectare.
Construită între 1889-1905 pe două nivele, clădirea păstrează ornamentaţiile din lemn traforat de la etaj şi balustrada din fier forjat. Şi cam atât… Deşi inclusă în 2010 pe lista monumentelor istorice, nimeni nu pare să se fi interesat de soarta sa şi nu am reuşit să aflu cine îi sunt proprietarii actuali.
Spuneam despre Alexandru Marghiloman (1854-1925) că a fost un personaj controversat. Născut la Buzău într-o bogată familie burgheză rurală, avocat de profesie, s-a remarcat ca politician, membru al Partidului Conservator. A fost deputat între 1884-1922, ministru al Justiţiei în trei mandate, ministru al Lucrărilor Publice în două rânduri, ministru al Agriculturii, Industriei, Domeniilor şi Comerţului, ministru de Externe, de Interne şi de Finanţe.
Germanofil şi adept al neutralităţii României în Primul Război Mondial, a servit între martie-octombrie 1918 ca preşedinte al Consiliului de Miniştri, calitate în care a decis semnarea armistiţiului cu Puterile Centrale la data de 24 aprilie, tratat care nu a fost pus în aplicare datorită opoziţiei regelui Ferdinand, dar care i-a adus lui Marghiloman catalogarea drept "trădător de ţară", uitându-se rolul decisiv pe care l-a jucat în Unirea Basarabiei cu România la 27 marie 1918.
Alexandru Marghiloman a moştenit averea acumulată de tatăl său, Iancu, pe căi mai mult sau mai puţin cinstite, cel puţin din câte s-a zvonit în acele vremuri. Pe acesta, Duiliu Zamfirescu avea să-l descrie drept "colon californian, arendaş, antreprenor, vânător de Bărăgan, jucător de cărţi, prefect – în cele mai bune relaţii cu lumea din Bucureşti, miniştri, deputaţi şi senatori, şi cu lumea din provincie: alegători, subprefecti, hoţi de cai".
De aici, de la aceste "legături primejdioase", pare să se fi tras şi "blestemul" abătut asupra familiei: la un astfel de joc de cărţi, Iancu Marghiloman l-ar fi deposedat pe Constantin Musceleanu de cele 20 de hectare şi de heleşteul pe malul căruia va fi ridicată mai târziu Vila Albatros din Buzău. Supărat, boierul Musceleanu ar fi exclamat atunci: "Să se aleagă praful de tot ce va fi construit pe acest loc! "
După moartea lui Alexandru Marghiloman, urmaşii săi au deschis calea succesorală. Potrivit testamentului, uzufructul întregii averi a revenit celei de-a doua soţii, Maria, cu care Marghiloman se căsătorise în 1919, la vârsta de 65 de ani, în timp ce ea avea doar 27. Soacra şi unii nepoţi au primit rente viagere iar alte stipulări se refereau la caii de curse, una dintre pasiunile marelui politician, care puteau fi vânduţi, dar nu şi cei de prăsilă, crescuţi în herghelia de la Hagieşti, judeţul Ialomiţa, unde se află un alt conac al familiei Marghiloman, de asemenea căzut în paragină.
În 1927, Maria Marghiloman şi ceilalţi moştenitori au solicitat un împrumut pe care nu au putut să îl achite iar băncile creditoare au pus sechestru pe o parte din bunurile familiei - proprietăţi evaluate la peste 54.000.000 lei, care cuprindeau zeci de pogoane de vie, livezi, păduri, islazuri, fâneţe, moşia Fundeni-Tulbureasca, Vila Albatros din Buzău, cu parcul înconjurător, grajdurile pentru caii de curse, hipodromul şi vila Edwin din Bucureşti (devenită între timp sediul Ambasadei Franţei). În 1938, după decesul Mariei Marghiloman, măsura sechestrului asupra complexului de la marginea oraşului Buzău a fost suspendată şi moştenitorii au vândut Vila Albatros cu terenul aferent şi toate construcţiile anexe către Ministerul Aerului şi Marinei.
Într-un fel sau altul, urmaşii lui Iancu şi Alexandru Marghioman au "reuşit" să facă praf moştenirea primită în foarte scurt timp. Blestemul boierului Musceleanu s-a împlinit… Astăzi, din numele familiei nu a rămas decât amintirea. Şi clădirile ridicate de ei… Din fericire, după ce ani de zile a servit ca depozit de legume şi fructe iar mai apoi a stat în ruină, recent Vila Albastros din Buzău a fost complet reabilitată cu fonduri europene. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu conacele Marghiloman de la Zărneşti şi Hagieşti, care îşi aşteaptă în continuare salvatorii.
Trimis de Carmen Ion in 05.04.17 14:33:43
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUZĂU.
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Carmen Ion); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Carmen Ion: Daca am sta si ne-am gandi de cate lucruri s-a ales praful am putea spune ca multe sunt sub semnul blestemului si am prefer sa dam vina pe blesteme decat pe nepasare.
Nepasare este si cuvandul care caracterizeaza grija fata de aceasta casa. Daca am face insa un exercitiu in mintea noastra am putea sa ne-o imaginam cum arata ea in clipele de glorie.
Felicitari, votat cu placere.
Rog așteptați...
@mishu: Ai dreptate, probabil că urmașii Marghilomanelor au preferat să dea vina pe blestemul aruncat de boierul Musceleanu atunci când de averea familiei s-a ales praful.
Cât despre starea jalnică în care se află acum conacul, ea se datorează fără îndoială nepăsării, dacă nu nesimțirii... Ce pretenții poți să ai atâta timp cât nici măcar localnicii nu știu că în satul lor se găsește o clădire monument istoric ce a aparținut unuia dintre marii oameni politici pe care i-a dat România?!!
@Carmen Ion: Interesant loc, plin cu povesti despre și cu fantome.
Uneori, Alexandru se plimbă pe calul său alături de soție, alteori pășește agale pe moșie. Așa zice lumea, iar eu înclin să cred pentru că ador poveștile, legendele și tot ceea ce e ieșit din comun.
Ce-am citit și m-a uimit (printre altele) că își trimitea lenjeria la Londra pentru a fi spălată acolo
Felicitări pentru răbdarea de a căuta aceste locuri bântuite, inedite, ruinate de oameni care se scaldă în nepăsare, felicitări pentru review.
@krisstinna: Mulțumesc pentru aprecieri și completări. De mult timp mi-sm propus să fac un tur al conacelor boierești din țară, dar nu am reușit să-mi fac timp pentru un proiect atât de ambițios. Poate la anul...
Cât despre Alexandru Marghiloman, fără a fi propriu-zis un excentric, avea unele curiozități, printre care pasiunea pentru caii de rasă și spălarea lenjeriei la Londra, așa după cum ai menționat. Dar oamenilor puternici li se trec multe cu vederea, nu-i așa?
@mishu: Referitor la
„Multe sunt sub semnul blestemului”
Acum completez eu.
Da, multe se petrec, urmare ”blestemului lui Decebal”
Poate unii cititori nu-l știu. Vă ajută regretatul Gheorge Dinică cu replica „... eu, în nemernicia mea... ” din filmul Dacii ori Columna. Juca roulul unui personaj dac rămas anonim, care și-a trădat conducătorul și a condus pe soldații romani în zona unde se ascunsese Decebal, unde a fost și prins. Și-a dat seama că a fost trădat de daci și înainte să i se taie capul a strigat ”Blestemat să fi popor ș. a. m. d”
Posibil să ne fi ajuns din urmă acest blestem. Doamne, câte ași avea de scris, dar acesta este sit turistic
@Carmen Ion:
Pentru mine a fost interesant reviewul pe care l-am citit în tihnă, cuvânt cu cuvânt. Este o lecție de istorie, este și o reparație morală a acestui personaj care la vremea sa a avut funcții înalte în conducerea statului nostru.
Apreciez orientarea dv. în alegerea subiectelor care ne amintește de istoria neamului nostru sau chiar ne învață istorie. Nu poți fi un devărat român dacă nu-ți cunoști istoria țării tale.
Cu stimă
@Mihai18:Mulțumesc pentru aprecieri, ecou și vot. Alexandru Marghiloman a fost intr-adevar un personaj de prima mână pe scena politică a României dintr-o perioadă de decizii capitale pentru destinul țării.
Reviewul nu este totuși o încercare de reparație morală, demers care a fost în fapt întreprins de oameni calificați, ci o prezentare a unei construcții ridicate de familia Marghiloman care ar putea deveni, cu ceva investiții, ce-i drept, un obiectiv turistic interesant.
@Carmen Ion: O altă clădire aparținând unui personaj politic cunoscut, care ar putea constitui un obiectiv turistic de importanță locală, dar căruia nu i se dă nici o importanță. Mai trist e faptul că cei din comunitatea locală nu mai știu istoria locurilor în care trăiesc. E crunt să întrebi un locuitor unde a fost conacul/reședința cutare ori școala veche și să nu găsești răspuns.
Alexandru Marghiloman a fost un iscusit orator, discursurile sale fiind distinse, frazele alese. De asemenea, Marghiloman a fost și un bun violonist, oferind miniconcerte apreciate de cunoscuții săi. Și este incontestabil rolul său în desăvârșirea unirii cu Basarabia.
@tata123: Nu este, din păcate, pentru întâia oară când constat că oamenii din partea locului nu au habar de istoria şi ceea ce deţine satul lor.
Am întrebat mai mulţi localnici de conacul Marghiloman şi se uitau foarte miraţi la noi, de parcă descinseserăm de pe o altă planetă! Să-i fi văzut ce se holbau la mine când am coborât din maşină ca să fotografiez clădirea şi piaţa agro-alimentară... Câţiva din ei am sesizat că voiau să mă ia la întrebări, dar mă enervaseră cu neştiinţa lor, aşa că m-am sustras rapid oricăror încercări de conversaţie! 
Ia te uita ce avem noi aici! Un articol cu obiectiv aflat pe ruta pe care merg in fiecare anotimp, spre casa mamei mele. Drumul spre Murgesti trece prin Posta Cilnau si cred ca face tangenta cu Zarnestiul la un moment dat. Duminica avem invitatie la peste si iata cum i-am creionat eu sotului o abatere de la traseu.
Cind eram si eu mica si invatam bine, am primit ca peremiu, pe linga diploma de merit si o carte cu Viata la tara, de Duiuliu Zamfirescu. Nu tin minte sa o fi citit-o. Poate ca ar fi povestit in ea si despre boierul Marghiloman?
Ei, desi nu sint nascuta si crescuta in Buzau, am venit in acest oras de aproape 2 decenii si unde credeti ca mi-am cumparat locuinta? La citeva sute de metri de Parcul Marghiloman si, implicit, de Vila Albatros. Eu o stiam sub numele de Castelul Marghiloman.
Miine iau aparatul si ma duc in "misiune"... daca nu, trimit "aghiotantul". Am fost in toamna cind am primit vizita unor rude de la Hunedoara, am patruns in Castel cu ajutorul si permisiunea unul gardian, dupa mai multe rugaminti, dar, cum se tina dupa noi, nu am putut face poze. Bineinteles ca in timp ce vorbea , eu tzacaneam cu aparatul pe la spate. Nu sint ele poze prea reusite dar am dovezi ca Am Fost Acolo.
Este un loc drag mie si aici ne serbam momentele importante din viata noastra.
Uite-asa mai aflu si eu nitica istorie ca sint bita la capitolul acesta, spre rusinea mea!
Ca sa o parafrazez pe nambaroana, Citit si Votat cu mare drag". Si, completez eu, cu mare Interes!
@adri-nico: Mulţumesc pentru aprecieri, ecou şi vot.
Nici eu n-aş fi aflat de conacul de la Fundata-Zărneşti dacă nu aş fi luat întâmplător de la Târgul de Turism de anul acesta o hartă foarte detaliată a judeţului Buzău unde erau marcate o mulţime de obiective de care nu auzisem în viaţa mea, printre care Conacul Casota şi conacul Marghiloman. Cum ambele se află la mică distanţă de şoseaua principală, am reuşit să-mi conving soţul ca în drum spre întâlnirea AFA de la Slănic să ne abatem un pic din drum pentru a le vizita. Şi aşa au luat naştere cele două reviewuri.
Îmi propusesem şi alte obiective, printre care Vila Albatros, despre care citisem într-un review al lui Crazy Mouse şi văzusem în fotografii cât de bine a fost restaurată, dar din păcate Adrian nu s-a simţit bine şi ne-am grăbit să ajungem la destinaţia finală.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Muzeul Chihlimbarului Colți și Complexul Rupestru Aluniș, de văzut în Comuna Colți — scris în 14.02.24 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2023 Schiturile Rupestre Bozioru din Țara Luanei — scris în 13.01.24 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- May.2023 Din nou prin Ținutul Buzăului - jumătate de zi în jurul Bercăi — scris în 09.09.23 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Oct.2022 Un altfel de „cuib de vulturi” – Chilia lui Ambrozie — scris în 07.12.22 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Biserica “Dintr-o Piatra” - de veghe pe dealurile Buzaului — scris în 28.06.22 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Tara Buzaului - un tinut cu multe povesti — scris în 26.06.22 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 Pătârlagele — scris în 17.10.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată