La Roiu - revenirea pe tărâmul magic al copilăriei!

multa pace in pozele tale si multe amintiri in vorbe

@MCM: Multumesc mult! Pentru mine este micul meu paradis, chiar daca nu ma pricep sa exprim foarte bine asta prin intermediul cuvintelor.

Felicitări pentru rw! Valea Râmnicului este unul dintre locurile deosebite ale României, neatinse încă de "invazia" turismului de masă. Sunt multe de spus despre frumuseţile deosebite ale aceastei zone, de către cei care o cunosc.

@Qvadratvus: Mulțumesc! Probabil că farmecul acestei zone izvorăște și din faptul că acest areal nu este foarte bine cunoscut și, în consecință, nu este deocamdată invadat de turiști! Cu toate acestea, din punctul meu de vedere, zona merită promovată, în ciuda acestui risc!

Pentru cei care locuiesc în apropiere este una dintre zonele cu acces facil și, în același timp, oferă oportunitatea relaxării după o perioadă încărcată la locul de muncă (fie și pentru o ieșire de câteva ore alături de familie sau prieteni).

Cum mai este drumul în sus spre Jitia? Acum 2 ani era destul de paradit.

Poate ne spui în alt rw despre Pietrele Mâţei sau despre lacurile de lângă Vintileasca ori despre Schitul şi rezervaţia Poiana Muntioru... Eventual ne mai zici vreo 2 vorbe despre izvoarele minerale din zona Jitia-Vintileasca, despre drumul spre Mănăstirea Poiana Mărului sau despre apele sulfuroase de la Tănăsari, că tot pari a fi relativ aproape de ele... Dacă mai poţi ne mai dai detalii şi despre drumul de la Buda spre Valea Salciei şi Săruleşti, că tot se ajunge acolo pe lângă Zidul Uriaşilor şi, dacă mai poţi, ne mai povesteşti şi despre Zidurile de pe Valea Râmnicului de la Dealul Roșu.

Succes! Chiar te rugăm să tragi o tură pe acolo să ne zici cum (mai) este...

Melodia postata se poate sterge/schimba!

Draga Soricel Nebun,

Am vrut sa te felicit inca de aseara pentru acest frumos review si pentru imaginile extrem de frumoase surprinse in padurea de la Roiu.

Chiar am scris un ecou dar am avut oaresce probleme cu calculatorul si l-am restartat inainte de a apuca sa il trimit. Asa ca s-a pierdut. Chiar daca e tirziu, am revenit acum.

Eu sint rimniceanca si am ceva amintiri haioase din acea locatie, fara poze, din pacate.

Acum vreo 12-13 ani, impreuna cu o familie de prieteni, ne-am gindit sa petrecem citeva ore la iarba verde in a treia zi de Paste tocmai in locul descris atit de frumos de tine.

Ne-am luat copiii si ne-am urcat in cascarabeta papucului de serviciu cu care sotul meu distribuia marfa in acea zona si dupa ce ne-a lasat pe iarba, el si-a vazut de treaba urmind ca sa vina sa ne recupereze cind termina de dus marfa la magazinele de la Buda.

Ne-am intins pe o paturica si am lasat copiii (cite 2 de caciula) sa zburde in voie prin iarba inflorita si sa se joace cu mingea. Cum aceasta minge a fost atrasa foarte repede de apa riului, unul dintre copilasii prietenilor a alunecat in apa vrind sa o recupereze. Cum noi nu eram pregatiti cu haine de schimb pentru ca fiecare depasie virsta pampersului, a trebuit sa injumatatesc hainutele baietelului meu, care era cel mai apropiat ca virsta si i-am dat pantalonasii, al meu raminind doar in strampi. Afara nu era nici foarte cald, insa, dupa vreo ora a inceput sa picure. Ne-am bagat cu totii la "umbra" unui copac, cu singura patura pe cap si nu mai slabeam din ochi soseaua, insa nu aveam vizibilitate prea buna deoarece aceasta era in curba si portiunea de drum se termina dupa vreo citeva sute de metri.

Tot asteptam sa vedem papucul alb al sotului insa ni s-au lungit ochii de pomana, ca el nu mai aparea.

De mincare nu am avut la noi mai nimic, decit cite o felie de cozonac si cite un ou rosu, asa ca dupa vreo 3 ore (noi intentionam sa stam vreo 2) ne uitam prin padure dupa ceva radacini comestibile. Faza comica era ca fiind Pastele, nici masini nu prea circulau si cele care mai treceau din ora in ora nu se indreptau catre oras ci in directia inversa.

Dupa vreo 5 ore deja intrasem in panica, daca s-a intimplat ceva... Cum telefoanele mobile nu aveau semnal in zona aia, nu ne raminea decit sa asteptam si sa ne rugam sa apara incriminatul in zona noastra de atac.

Eram cu urechile incordate mai ceva ca apasii lui winnetou si cind am auzit un motor ne-am adunat repede cu totii la marginea drumului. Masina care si-a facut aparitia de dupa curba, nu era cea pe care o asteptam noi. Insa, vazind ca opreste, am alergat repede inspre soferul care se daduse jos ca sa isi faca oarece nevoi fiziologice si l-am intrebat cind a revenit la masina "Domnule, ma scuzati, nu cumva ati vazut vreun papuc alb pe sosea? " "Lasa-ma, cucoana, in pace, crezi ca eu stau sa ma uit dupa papucii dumitale pe sosea? " A trintit usa si a plecat fara sa mai apuc sa ii explic la ce papuc ma referisem eu.

Asa ca am luat copiii si am plecat inspre oras, mai ales ca se insera si chelacaiau de foame, am zis ca macar sa ajungem in primul sat si vedem noi ce facem. Cred ca am mers vreo 4-5 km, cind... apare si sotul meu cu o mutra ce cerea numai pumni. El n-avea nici o grija, jucase biliard la un bar din ultima localitate unde dusese marfa si pierduse notiunea timpului... cam asta a fost toata explicatia.

Acum ma duc sa ma uit daca ai mai scris si despre altceva si daca mai ai poze de unde mi-as putea recupera niste amintiri.

Vacante frumoase iti doresc!

@Qvadratvus: Drumul spre Jitia este praf de la Buda pentru orice mașină decentă și această stare de fapt se menține până la Vintileasca. Acest lucru l-am constatat în august 2011, când am urcat preț de circa 3 ore la Vintileasca. Nu am avut timp decât să îmi fac o imagine de amsamblu despre această zonă. Ne-am întors exact de la intersecția către Mănăstirea Muntioru, deoarece ne prinsese seara acolo și nu mai aveam timp să ajungem pe lumină. Drumul către Mănăstirea Poiana Mărului nu era abordabil (cel puțin din punctul meu de vedere, conducător de Logan 1.4 MPI). Pentru a ajunge acolo ar fi fost necesar să trec cu mașina prin apa Râmnicului, iar sătenii din Jitia mi-au spus că drumul este foarte prost, așadar am renunțat. De fapt acesta a fost motivul pentru care am urcat pe platou la Vintileasca, destinația inițială fiind Mănăstirea Poiana Mărului.

O să revin cu alt review despre zona Vintileasca, atât cât am avut timp să vizităm.

@adri-nico: Mulțumesc pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ai adresat! Și eu sunt tot râmnicean și vizitez frecvent această zonă, așadar era păcat să nu încerc să o fac puțin mai cunoscută! Mai ales că am copilărit acolo!