Ospitalitatea si traditia, la ele acasă

TIPĂREȘTE

Profitând de mini-vacanţa de 1 mai, am decis să-mi iau familia şi să-mi oxigenez un pic creierul undeva spre munte, nu foarte departe de Bucureşti, într-o zonă mai puţin circulată dar foarte liniştită. Am ales stațiunea Govora din județul Vâlcea. De ce? Pentru că îmi doream de ceva vreme să vizitez mănăstirile din zonă, mai puţin cunoscute dar la fel de frumoase şi pline de istorie ca şi cele din Neamţ sau Suceava, şi să respir acel aer despre care auzisem că în Europa ar mai exista doar la Casteillon, Spania, unde echilibrul aeroionilor este unul perfect, benefic pentru problemele pulmonare şi pentru astm.

Zis şi făcut, după vreo două ore şi jumătate de drum am ajuns la pensiunea Mădălina, situată vizavi de impunătorul hotel Palace din Băile Govora. De la bun început m-a frapat, în sensul bun al cuvântului, ospitalitatea proprietarilor, care imediat ce ne-au văzut cu bagajele, ne-au întrebat dacă nu dorim ceva de mâncat sau de băut, venind de la drum. Vila este amenajată cu mult bun gust, în stil tradiţional oltenesc, beneficiind de 16 camere, dotate cu tot ce este nevoie pentru confortul personal, dar nu în exces, pentru a nu încărca inutil spațiul existent. Mai mult, noi am solicitat şi un pat suplimentar pentru fetiţa noastră de 10 ani, pe care l-am primit imediat. Balconul camerei dădea spre curtea interioară a pensiunii, în apropiere curgând un pârâiaş, în susurul căruia deopotrivă adormeam şi ne trezeam. Deșteptarea ne-o dădea în fiecare dimineaţă, cu consecvenţă la ora 5, un cocoş moţat, pe care la început îl boscorodeam dar apoi îi mulțumeam că ne trezea devreme pentru a putea pleca cât mai din timp în vizitarea împrejurimilor, deoarece chiar aveai ce să vezi.

Am optat pentru micul dejun care era 10 lei/persoană, iar prânzul şi cina era mai mereu unul şi acelaşi lucru, deoarece ajungeam să mâncăm pe la orele 17-18, când ne întorceam de pe traseu. Promptitudinea cu care eram serviţi la masă a fost un alt lucru demn de semnalat, nu aşteptam mai mult de 10 minute, iar proprietarul, care şi servea la masă, un tip jovial şi sociabil, dom Costel, era mereu dispus să mai zăbovească cu noi la ”o vorbă” despre turismul din zonă sau despre istoria staţiunii. Camera era 100 lei/ noapte, 90 lei/2 nopţi, 80 lei/3 nopţi, la 10 nopţi, una fiind gratis, o politică tarifară destul de interesantă.

Restaurantul-cramă, de asemenea amenajat rustic, cu bun gust, era extrem de spaţios, iar aici se pot organiza diverse evenimente, chiar noi fiind martori la petrecerea oltenească de după un botez, eveniment care nu a impietat asupra serviciilor de servire a mesei pentru restul clienţilor.

Cât despre obiective turistice de vizitat, menţionez pe scurt:

- parcul din centru staţiunii - cochet şi întreţinut admirabil, cu alei întinse, fântâni arteziene, felinare din 10 în 10 metri, un mic amfiteatru, statui ale unor personalităţi istorice, loc destinat fanfarei, mai aduce încă aminte de stațiunea aristocrată şi boemă care a fost odată Govora, în perioada interbelică, când era vizitată de familiile Brătianu, Ghica sau Ştirbey. ”Le charme discret de la bourgeoisie”, cum ar spune iubitorii de filme. Din păcate, două clădiri istorice, foarte căutate altădată, Pavilionul Central şi fostul cinematograf, sunt acum lăsate în paragină şi aduc cu decorurile din filmele cu fantome cu Scooby-Doo.

- merită văzute, chiar şi din exterior, hotelurile Palace, Belvedere (care a fost sediu al comandamentului german pe Vâlcea în al doilea război mondial), vila Ştefănescu (care a adăpostit pentru un timp tezaurul polonez în WW2 - ca un paradox, în timp ce naziştii căutau tezaurul polonez prin Europa, acesta a fost la un moment dat la 2-3 km. de comandamentul lor din Valcea...), biserica din oraş şi troiţa ridicată în cinstea govorenilor căzuţi pe câmpurile de luptă

- izvoarele de apă minerală - benefice ptr. probleme pulmonare, locomotorii, gastro-intestinale, renale, amenajate, dar cu o presiune extrem de scăzută, probabil că o sticlă de 2 l. o umpleai cam în 20 de minute!

- în jurul Govorei, obligatoriu trebuie vizitate mănăstirile: Govora, Dintr-un lemn, Surpatele, Arnota, Bistriţa, Hurezi. Județul Vâlcea este singurul cu 3 necropole voievodale: Cozia, unde este îngropat Mircea cel Bătrân, Arnota, unde este îngropat Matei Basarab şi Hurezi, unde se află mormântul lui Constantin Brâncoveanu care este însă gol, domnitorul suferind la Constantinopol martirajul creştin, rămăşiţele sale pământeşti nefiind încă repatriate. De asemenea, poate fi vizitat şi schitul Pătrunsa, unde se ajunge şi după un drum pe jos de vreo 3 ore. Toate aceste locuri sunt oaze de istorie românească şi spiritualitate creştin-ortodoxă.

- de asemenea, localitatea Horezu, culele de la Măldăreşti (aici este şi casa memorială I. G Duca), salina Ocnele Mari, sunt alte obiective care pot figura pe agenda turistului prin judeţ.

Așadar, cum menţionam la început, am profitat la maxim de aceste zile libere, ”încercând să comprim o părticică din secolele XVII-XX în cele... 4 zile de început de mai”. Iar în plus, pe drumul de întoarcere, fii-mea mi-a mărturisit că s-a îndrăgostit de... ciobănescul mioritic al proprietarilor pensiunii!

---

VIZUALIZĂRI: 2554 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI