Plusuri si minusuri

TIPĂREȘTE

Pentru a putea sa-ti faci o imagine reala asupra unei locatii si pentru a-ti forma o parere, e bine sa vezi cu ochii tai locul respectiv.

Dupa o analiza amanuntita si dupa ce am studiat despre probabil cea mai discutata locatie de pe AFA, gratie premiului oferit de acest site, pentru care sunt profund recunoscatoare, am pornit intr-o frumoasa zi de toamna, “de unde se agata harta in cui” spre o adevarata statiune montana, inca in devenire…RANCA. De la Baia Mare sunt aproximativ 490km, depinde ce traseu alegi. Noi am ales varianta Baia Mare – Cavnic (pentru ca de aici trebuia sa-I luam pe prietenii nostril care ne-au insotit) – Tg. Lapus – Cluj Napoca – Alba Iulia – Sebes – Hateg – Petrosani – Novaci – Ranca. Am pornit la ora 8.30 dimineata si am ajuns inainte de inserat, in jurul orei 18.00. Pe drum am oprit doar la Cluj sa mancam. Eram nerabdatori sa ajungem, asa ca intre Alba Iulia si Sebes ni s-au pus putin nervii la incercare pentru ca drumul era inchis, iar indicatoarele de ocolire aproape ca nici nu se vad. In fine…ajungem la Valea Mariei tocmai bine pentru a lua cina.

Am gasit usor pensiunea pentru ca se vede inca inainte sa intri in Ranca. E verde, iar aspectul cladirii este recunoscut dupa pozele de pe site-ul pensiunii. Am recunoscut-o imediat. In dreptul intrarii spre receptia foarte mica, este amenajata parcarea suficienta pentru a gazdui cate o masina pentru fiecare camera, daca intreaga pensiune ar fi ocupata. Am coborat amortiti si am intrat. La receptie…nimeni. Am intrat in restaurant si ne-a intampinat o doamna draguta si zambitoare. Ne-a intrebat cate camera avem rezervate. Doua…Ne-a dat cheile fara macar sa ne intrebe numele si am rugat-o sa ne conduca pentru ca nu stiam pe unde sa o luam.

Si asa, am inceput analiza (sa ma scuze d-nul Adelin, daca uneori am fost prea severa in acordarea calificativelor):

Camera

Majoritatea descrierilor si pozelor celor care au vizitat inaintea noastra pensiunea sunt cat se poate de reale.

Plusuri

- in primul rand mi-a placut lenjeria de pe pat, care va fi sursa mea de inspiratie pe viitor pentru propriul dormitor

- in fiecare camera exista televizor LCD si cablu TV care merge foarte bine (fara pureci sau interferente)

- terasa/balconul camerelor ofera o priveliste deosebita, mai ales daca vremea este buna. Era o placere, dimineata, primul lucru dupa ce ma ridicam din pat, sa ies sa respir aerul proaspat si sa admir peisajul, chiar daca uneori ma zgribuleam de frig. De asemenea, hamacul a fost un punct de relaxare zilnic, mai putin cand a nins si s-a udat.

- toate baile au cabina de dus cu hidromasaj, ceea ce nici acasa nu am. Si banuiesc ca nu a fost tocmai ieftin sa faca o asemenea investitie, mai ales ca nu era obligatoriu. Plus, suporti de sapun cu sensor…wow. Pana acum, ceva unic pentru noi.

- in baie, pe langa prosoape, hartie igienica, geluri de dus, am gasit betisoare de urechi si dischete cosmetice din bumbac, lucruri pe care nu le luasem cu mine, dar care mi-au fost de un real folos cat am stat acolo.

- atat in camera cat si pe holurile pensiunii, un miros placut ne-a insotit in permanenta, semn ca se face curatenie zilnic.

- faptul ca exista acel sistem de aspirare direct prin perete este un mare avantaj pentru ca scoate praful afara din incapere. Sincer, inca nu am mai intalnit ceva asemanator in niciuna din locatiile de cazare vizitate de mine.

- in camera a fost caldura tot timpul. Si vreau sa spun caldura, nu gluma. Nici apa calda nu ne-a lipsit cat timp am stat aici.

Minusuri

- salteaua de pe patul camerei in care am stat noi (camera nr 4) a fost prea moale pentru a ma putea bucura de un somn adanc. Atat eu, cat si sotul meu suntem obisnuiti sa dormim pe un pat mai tare, iar asta a fost in dezavantajul nostru, pentru ca nu ne-am odihnit cum trebuie. Este totusi un minus strict personal. Probabil ca multi altii inaintea noastra s-au simtit excelent si au dormit cum nu se poate mai bine, in acelasi pat. Deci pentru asta, nu am sa descalific punctajul acordat la capitolul cazare.

- sub pat nu fusese aspirat de ceva vreme. M-am aplecat intr-una din zile sa culeg capacul de la o sticla de suc, care-mi cazuse. Am fost foarte uimita cand am vazut o punga si o bota de lemn sub pat. M-as fi intins dupa ele, dar nu ajungeam, iar pana sa pun mana pe ele, m-as fi prafuit toata. A fost doar cazul camerei in care am stat eu si sotul meu. Camera prietenilor mei a fost curata bec. Nu stiu cum a scapat atata vreme neaspirat locul ala. Si chiar m-am mirat, pentru ca asa cum v-am spus, se simtea aerul curat in permanenta peste tot.

- cabina de dus, odata fixata la locul ei, nu a mai fost finisata pe margini. Montarea ei s-a facut probabil mai recent, iar spuma de fixare a ramas neacoperita.

- de asemenea, siliconul de la scurgerea cabinei de dus a prezentat un grad oarecum mai ridicat de uzura. Se vede si in pozele care insotesc review-ul meu.

- una din veiozele de langa pat nu functiona. Motivul a fost faptul ca un turist dragut cazat inaintea noastra a “avut grija” sa o strice. Am anuntat defectul imediat dupa cazare, cand l-am constatat. In camera prietenilor nostri, nici una dintre veioze nu functiona. Probabil ca becurile erau arse.

Restaurantul, bucataria si masa

In mare parte, mancarea pe care am servit-o acolo se poate numi ca fiind “ca la mama acasa”, adica au fost mancaruri pe care le-am savurat cu foarte mare placere si altele care le-am impartit cu prietenii mei, pentru ca nu au fost pe gustul meu. In general insa, farfuriile noastre s-au cam golit. Totusi, am sa fiu probabil rea cand am sa zic ca nu este o “bucatarie traditionala”. Pentru mine, asta inseamna altceva. Mai multe preparate gatite dupa retete traditionale si mai putine preparate la gratar, cum am intalnit.

Plusuri

- sucurile facute din siropurile proprii, gemurile de casa si muraturile au fost in permanenta preferatele noastre

- mancarea, cum am spus este in general buna. Depinde si de gusturile fiecaruia

- daca in pensiune sunt cazate minim 10 persoane, mic-dejunul este bufet suedez, costa 15 lei si isi merita banii. Daca nu…din punctual meu de vedere este un minus, pentru ca are acelasi pret, iar cantitativ este mai putin.

Minusuri

- Acel bazin cu pastravi din restaurant este foarte galagios, dupa parerea mea inestetic si uda in permanenta gresia din jur. Locul pastravilor ar fi mai degraba afara, intr-un spatiu special amenajat care am inteles ca este deja in lista urmatoarelor investitii ale familiei – o mini pastravarie proprie.

- daca se comanda “a la carte”, am intalnit multe cazuri in care gramajul notat in meniu nu este acelasi cu cel din farfurie. Totusi, nu pot sa spun ca m-am ridicat nesatula de la masa. A fost suficient cat a fost, dar sotul meu, lucrand in domeniu, si-a format un defect profesional in situatii din astea. Si pe de alta parte, mi se pare corect, daca treci 150gr preparat, in farfurie tot atata trebuie sa ai, indiferent cata materie prima i-a trebuit bucataresei sa-l pregateasca.

- carnati cabanos, rosii, crap cu legume…sunt doar cateva din preparatele trecute in meniu, dar care nu le aveau “pe stoc”

- in 2 din cele 4 dimineti in care am luat micul dejun, am primit unt congelat aproape. Era imposibil sa-l ungem pe paine, asa ca am renuntat.

- am cerut intr-o seara visinata si mi s-a parut ca este facuta dintr-o bautura spirtoasa peste care s-a adaugat sirop de visine. Nicidecum acea visinata inchisa la culoare cum stiam ca este si cum am baut-o oriunde am mers.

- papanasii, in ciuda faptului ca aratau foarte bine, nu prea aveau branza in lista de ingrediente. Sau daca aveau, asta nu s-a simtit. Au fost totusi niste papanasi mai deosebiti si i-am mancat cu placere. Mai ales ca au fost facuti la cererea noastra.

Servicii

Ei, aici mi-e imposibil sa dau plusuri si minusuri. Nu ar fi corect fata de oamenii aceia care practic traiesc acolo si isi dedica intreg timpul pentru ca noi, vizitatorii sa plecam cat mai multumiti.

In camera, prosoapele murdare s-au schimbat si cosurile de gunoi au fost golite tot timpul. De aspirat sau sters praful, niciodata, cat am stat acolo. Dar poate ca exact cand doamna de la curatenie ar fi vrut sa intre sa-si faca datoria, noi ne faceam bine mersi siesta de la amiaza. Asa ca, am apreciat mai degraba faptul ca nu am fost deranjati.

In restaurant exista intr-adevar un telescop, dar nu am reusit sa ne uitam prin el decat ziua. Noaptea nu am stiut cum functioneaza, iar luna – singurul astru cat de cat mai mare care se putea vedea, era de cealalta parte a cladirii. Dupa doua seri de incercari, am renuntat.

S-a intamplat, la masa sa comandam ochiuri si sa ni se aduca omleta, dar pe de alta parte, ni s-a oferit siropul mult apreciat “din partea casei” de vreo doua ori. Am fost placut surprinsi pentru ca nu am mai intalnit asemenea servicii pana acum in Romania.

Au fost zambete pe fetele personalului tot timpul cat am stat acolo. Indiferent de mofturile noastre. Imi pare rau ca bucatareasa, d-na Ani nu a iesit nici macar o data din bucatarie si nu am putut sa-i transitem felicitarile noastre pentru munca depusa. De asemenea, nici cu d-nul Adelin n-am avut placerea sa facem cunostinta si sa-i multumim personal pentru oportunitatea de a fi oaspetii dansului.

Cadrul natural

Nici nu stiam ca avem o tara atat de frumoasa! Peisajele care le-am vazut acolo, nu le-am mai vazut nicaieri. Nici chiar pe Valea Prahovei, atat de vizitata de majoritatea turistilor care prefera muntele. Macar o data in viata, merita sa vizitati Ranca. Iar la Valea Mariei, gasiti peisajele chiar in balconul camerei.

Daca vremea insa este capricioasa, veti constata cu dezamagire ca in afara de o ceata care ai impresia ca nu o sa se mai ridice niciodata, nu se vede nimic altceva. Cum spuneam…plusuri si minusuri.

Distractie si relaxare

In seara sosirii noastre nu am mers nicaieri. Am preferat sa exploram pensiunea si imprejurimile ei. A doua zi, fiind mai mult senin, am urcat Transalpina pana la un punct in care se lucra la sosea si am hotarat sa ne intoarcem. Din cate am vazut ulterior pe Google Earth, eram aproape de Pasul Urdele cand fortati si de imprejurari, am hotarat sa facem cale intoarsa.

Marti am coborat in Novaci si de aici am vizitat Pestera Muierii, Manastirea Polovragi, Pestera Polovragi, iar dupa-masa am mers pana in Tg. Jiu sa vedem si noi Coloana Infinitului a lui Brancusi…daca tot am venit pana aici, era pacat sa trecem fara sa o vedem.

A urmat apoi ceata care ne-a tinut in camera, iar joi dimineata cand ne-am trezit, speriati de zapada proaspat cazuta si de faptul ca noi aveam cauciucuri de vara pe masina, am hotarat cu parere de rau sa scurtam sejurul nostru cu o zi. Asa ca, am pornit spre casa.

Pentru ca am citit cam tot ce s-a scris despre aceasta pensiune si pentru ca majoritatea review-urilor au fost cu punctaj maxim, ma asteptam sa gasesc acel 100% mult laudat. Din pacate, pentru noi nu a fost asa, dar asta nu inseamna ca Valea Mariei nu este un loc demn de lauda. Din contra. Intr-o vreme de criza, faptul ca acolo inca se investeste intens pentru ca viitorii turisti sa se simta cat mai bine, iar patronii se straduiesc sa acopere marea majoritate a timpului petrecut acolo prin amenajarea imprejurimilor, este un lucru rar intalnit. De obicei, in Romania se merge pe principiul “e bine si asa”, cu o cheltuiala cat mai mica si obtinerea unui profit cat mai mare. Si mai ales…unde mai intalnesti un patron care sa ofere atatea sejururi gratuite... asa... pur si simplu pentru ca cineva - oricine a fost apreciat prin ceea ce a scris pe un site. Pentru toate astea, felicit familia Maria, pentru ca se vede implicarea lor si totodata daruirea cu care muncesc pentru noi, vizitatorii.

---

VIZUALIZĂRI: 2512 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI