Sigur voi reveni

TIPĂREȘTE

Recunosc, am "trisat" oarecum: prin septembrie anul trecut am vizitat mai multe pensiuni din zona (Doamne, cate cafele am baut atunci!) in cautarea uneia in care ma voi caza data viitoare. Si cum "data viitoare" insemna Pastele... am ales Steaua Dunarii pentru impresia de caldura data de pensiune. Dar sa intru in detalii:

Am rezervat cu 3-4 saptamani inainte un weekend prelungit: de sambata pana luni, in perioada de Paste. A durat ceva pana am fost contactat pentru a mi se confirma disponibilitatea si a mi se comunica valoarea avansului (50%), insa pana la urma totul a fost OK.

Am ajuns sambata pe la pranz, pe o vreme inchisa. Erau vizibile urmele ploilor din zilele anterioare, dar drumul este asfaltat si a fost usor de ajuns. Parcarea este suficienta pentru aprox 10 masini. In zona pensiunile sunt asezate intre sosea si Dunare iar Steaua Dunarii nu face exceptie. Asadar accesul in pensiune se face prin coborare. Receptia si restaurantul sunt la nivelul -2. Eram asteptati si a trebuit sa facem drumul inapoi, pana la nivelul +1, unde ne astepta camera 20. Camera e maricica, singurul minus fiind dat de paturile de cate o persoana care inlocuiau patul matrimonial. Dar eram in postul Pastelui, deci... mainile la locul lor! : D Altfel saltelele erau supercomode, camera avea parchet laminat pe jos iar baia e frumoasa si curata, cu spatiu de dus mai mult decat suficient (nu radeti! astia ca mine, mai "bine claditi": D au o problema cand trebuie sa se inghesuie intr-o cabinuta de dus minuscula). Asternuturile aveau usoare urme de uzura, insa erau de un alb impecabil, ca si prosoapele (destule!)

TV cu posturile date de RDS. Balconul cu priveliste spre Dunare (in departare se vede manastirea Mraconia) e suficient de mare pentru a gazdui doua fotolii de rachita.

Coborand in restaurant, primul regret a fost ca nu ne-am putut bucura de terasa larga, fiind frig. Fiindca achizitionasem un pachet complet, meniul era oarecum restrans. Dar nu a fost fix ci permitea sa alegi intre doua feluri de mancare. Masa a constat din ciorba de peste (bes-ti-a-la!) si saramura, dar puteam alege si ciorba de perisoare si cotlet de porc cu cartofi... natur. What a... doar suntem la Dunare!!! Capacul a fost pus de papanasi, asa ca ne-am rostogolit spre terasa unde am baut cate un espresso (4lei). Fiind urat am pendulat intre terasa acoperita si camera. In pachetul achizitionat aveam dreptul si la o excursie cu vaporasul, insa nu am reusit sa prind cursa. Si uite-asa a venit seara, cu o alta masa: cascaval pane/piept de pui la gratar cu cartofi prajiti. Cu ocazia asta am intrat in vorba si cu patronul, o persoana extrem de volubila. Astfel am aflat ca pensiunea este una dintre cele mai vechi pensiuni din zona, ca are probleme in a gasi personal calificat, etc.

Evident, despre ziua de Paste pot vorbi mai mult despre mancare. Si despre excursia cu vaporasul pe care pana la urma am prins-o. Incepem cu mancarea, din cate am inteles preparata integral in bucataria pensiunii: un drob excelent, o supa de miel delicioasa, ca si friptura si cozonacul de nota 10. Mancare si bautura mai mult decat suficienta, personalul amabil dar neomogen (o "fata" stia meserie, cealalta bajbaia). Noroc ca patronul supraveghea indeaproape lucrurile.

Despre excursia cu vaporasul... ce sa va zic. E interesanta. Dar ar trebui sa nu prindeti ca mine Dunarea mare, eventual sa prindeti o vreme mai blanda. Asta nu inseamna ca nu merita.

Ce imi pare rau din excursia asta e ca nu a fost vreme buna pentru plimbare (fie si numai ca sa dam jos kilogramele basculate la masa). Insa atmosfera prietenoasa, terasa primitoare si patronul amabil ma vor face ca sigur sa ma intorc la Steaua Dunarii. Daca ar rezolva ceva mai bine problema personalului si ar putea crea o zona de distractie independenta de vreme pensiunea ar avea tot ce ii trebuie unui turist. Si ca tot discutam de dotari, va dau un sfat: daca sunteti fumatori luati-va cu voi tigari, ca nu o sa gasiti de cumparat la pensiune sau in imprejurimi!

---

VIZUALIZĂRI: 2332 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI