O pensiune cu suflet

TIPĂREȘTE

Pentru ca itinerariul stabilit de mine cuprindea Humulesti si apoi manastirile Agapia, Varatec si Sihastria dupa ce am consultat parerile de aici referitoare la pensiunile din zona am decis: Padurea de Smarald.

Am sa fiu ceva mai succinta in prezentare pentru ca deja s-au spus foarte multe despre locatie.

Am facut rezervarea telefonic si am ajuns in jurul pranzului. Ne-a primit proprietarul pensiunii dl. Zaharia, care ne-a prezentat camera.

Am plecat sa mancam dejunul la o alta pensiune in drum spre manastirea Agapia.

Ne-am oprit la pensiunea Maria care avea o gradina frumoasa si cam atat. Mancarea proasta, cafeaua si mai proasta am cerut un cappuccino si mi s-a adus unul din plic fara sa mi se specifice ca nu fac cappuccino desi vazusem espresso in meniu, am cerut apa minerala mi s-a adus plata si tot asa...

Seara am mancat la Padurea de Smarald si a fost o alta poveste.

Cina foarte bogata, nu am putut manca cantitativ cred nici 50% din ce am primit si in afara de asta am beneficiat de prezenta si compania proprietarilor doi oameni deosebiti care te fac sa simti ca faci parte din familia lor.

Am dormit neintorsi eu cu fi-miu in Camera Iubirii foarte curat, patul confortabil si bunica intr-o alta camera.

Micul dejun a fost la fel de abundent asa cum au specificat si alti turisti cu produse din gospodaria proprie... gem de afine si caise, mere de albine, cas si urda, oua de tara, toate produsele facute de proprietari, ceai de fructe de padure, cafea si lapte, nu cred ca mai trebuia nimc in plus.

Mi-a placut extrem de mult dna. Delia, faptul ca turistii ii devin prieteni instantaneu si chiar ne-a parut rau ca nu puteam sta mai mult.

Sper sa revenim pentru o vacanta.

---

VIZUALIZĂRI: 1867 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI