Poienile Izei, pensiunea Maria Boroica, un loc unde cu siguranta vrei sa revii...

TIPĂREȘTE

La inceputul acestui an ne-am propus sa vadem Maramuresul. Cautand locatii in centrul judetului, am gasit "Poienile Izei" la 40 km de Viseul de Sus, 60 km de Sighetul Marmatiei, 100 km de Baia Mare si 60 km Borsa (distantele sunt aproximative). Satul este amplasat intr-o zona de deal minunata. Este asfaltat, are retea de apa si internet.

Pensiunea "Maria Boroica" am gasit-o pe internet si am vazut ca opiniile altor turisti erau pozitive. Practic, pensiunea nu mai are nevoie de nicio recomandare... nu cred ca au existat turisti care au trecut prin curtea Mariei si a lui Florin, care sa nu aibe cuvinte de lauda.

Camerele de la parter si etaj sunt destul de spatioase si gandite si pentru familiile cu copii (pe langa patul matrimonial, avand si pat pentru o persoana). La mansarda sunt camere mai mici, gandite pentru adolescenti dornici de intimitate.

Pensiunea mai are un loc de servit masa cu bucatarie (open space), asta pentru sezonul rece, pentru ca vara foisorul pus la dispozitie este locul de vis pentru stat la un pahar de horinca intotdeauna rece venita din "partea casei".

Mancarea servita de gazde in sistem demi-pensiune (mic dejun si cina), satisface gusturile orcui, venind cu o diversitate de preparate facute din ingrediente bio, majoritatea provenite din gospodaria proprie (lapte, unt, oua, carne de porc si pasare).

Aveti si acces la gratar si de multe ori Florin si Maria se ofera sa va ajute in prepararea lui.

Iarba din curte, tunsa si ingrijita de Florin este moale si te imbie la a fi atinsa cu picioarele goale. De altfel Andrei, fiul gazdelor va va arata cum se face... :). Andreea, fiica in varsta de 7 ani s-a dovedit a fi un bun ghid in plimbarea facuta prin sat, la vechea biserica de lemn, la viitorul muzeu al satului sau la izvoarele de apa. Tatal lui Florin se ocupa de animale si de munca campului dar seara la un pahar de horinca este un povestitor cum mai rar intalnesti.

Mama lui Florin gateste niste bucate demne de master chef, prajiturile pline de aroma facute de dumneaei satisfac papilele gustative ale oricui, in conditiile in care eu nu sunt o mare iubitoare de dulciuri.

In ziua in care am avut planificata plimbarea cu mocanita, a trebuit sa plecam in jurul orei 7 si am rugat-o pe Maria sa ne faca cate un sendvis. Maria in schimb ne-a pregatit un dejun mai mult decat copios, pe care ni l-a asezat intr-o caserola imensa. Am plecat de acolo "prieteni" cu gazdele, nutrind in suflete dorinta de a reveni si la anul. M-am simtit rasfatata cum doar la mama acasa ma mai simt uneori.

---

VIZUALIZĂRI: 2019 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI