Bijuteria de lângă Dunăre

TIPĂREȘTE

După hostelul drăguț care ne-a găzduit o noapte - vezi impresii, a urmat un drum lejer către casă. Zile de vacanță mai aveam, marea era departe, n-aveam în plan nimic. Soțul meu m-a întrebat de vreo posibilitate de relaxare, undeva în România, o prelungire a vacanței. Singura opțiune care era în drum spre casă a fost Dunărea, adică o cazare la Cazanele Dunării.

Am oprit la o benzinărie în Serbia, m-am conectat la net pentru a putea rezerva ceva pe Booking. Semnalul era foarte slab, dar cu răbdare am reușit să văd ceva, doream 2 nopți cu MD, obligatoriu un loc cu restaurant. Am găsit camere libere la doar două pensiuni, ambele cu preț mare, ambele arătau bine. Îi comunic domnului prețul și condițiile, e foarte încântat, îmi spune că sunt cazări nasoale la banii ăștia în multe alte țări. Corect, atunci rezerv. Habar nu aveam detaliile, nu știam de frigider, A. C. sau, cel mai important lucru: existența unui balcon, nu pentru că sunt fumătoare ci pentru că pensiunea are piscină și aveam nevoie de un loc în care să-mi usuc prosoapele. V-am spus că netul din benzinărie pica și/sau mergea prost, am rezervat la risc ultima cameră liberă, fără să știu prea multe detalii, văzusem doar câteva poze.

În Eșelnița, pe malul fluviului, pe strada Dunării nr 936, o clădire cu două etaje, pictată în gaben precum soarele, ne întâmpină cu o parcare măricică dar plină. Cobor din mașină, merg la recepție și o doamnă (și la propriu și la figurat) mă salută și-mi spune să intrăm în curte pe poarta cealaltă, să coborâm panta și să parcăm între terasă și magazia cu lemne. Încântat nevoie mare soțul meu, nu trebuia să urce/coboare pe jos pante și trepte, iar mașina era în siguranță.

Parcarea e gratuită, curățenia intră în prețul camerei, A. C. la fel, nu ca în alte țări sonore, MD e românesc, mult peste alte țări care se laudă cu milioane de turiști. Și prețul? Sub toate prostiile de camere minuscule, din țări însorite și încrezute, mult sub prețul unei cazări de pe litoralul românesc. Așa că să n-aud că „e scump”, e doar un preț corect, părerea mea.

Gazda și personalul

Așadar, gazda noastră e o dulceață de femeie, cum am văzut-o mi-am dat seama că nu e de prin zonă. De ce? E modernă, stilată, are bun simț, știe să capteze atenția unui turist, pune accent pe calitate și e foarte amabilă, vorbește frumos și cu angajații săi. Ajutorul doamnei era un băiat, nu știu gradul de rudenie (dacă ar exista) dar tânărul era mâna ei dreaptă, era foarte serios și conștiincios. Pentru curățenie și bucătărie doamna a angajat femei la a doua tinerețe, ospătarii erau liceeni în practică, s-au descurcat foarte bine, erau rapizi și atenți la nevoile turiștilor.

Pensiunea

Construită pe două nivele, clasificată cu doar 3 flori albe, clădirea dispune de 15 camere, o curte măricică, o terasă frumoasă, o piscină de 8/4, un ponton și-un spațiu dedicat sezlongurilor, pentru plajă. Se poate achita cu cardul orice serviciu oferit de pensiune. Am uitat să întreb de tichete de vacanță, eu aș spera să nu accepte și am să justific acest „nu” al meu spunându-vă că am sesizat o delăsare totală a hotelierilor de când există tichetele, că nu toți turiștii cu tichete sunt civilizați în vacanță și, cel mai important aspect: calitatea serviciilor a scăzut dramatic „în locurile cu tichete” De aici și reclamațiile pe post de review-uri de pe AFA. Revin la subiect:

Recepția este micuță, decorată cu tot felul de obiecte valoroase, adică vechi, țărănești. Nu lipsesc nici florile, scările, holurile și toate încăperile sunt decorate cu grijă de doamnă, ea a colecționat diverse obiecte pe care le-a „așezat” prin clădire.

Cineva anulase o cameră, de-aia am găsit eu liber. Dar, gazda noastră nu blochează banii pe card și nici nu penalizează turiștii, consideră că a face rău nu e tocmai ok, banii îi va câștiga prin muncă și bunătatea îi va fi răsplătită. Și așa a fost, am apărut eu, dânsa nu a pierdut bani, a acoperit rezervarea anulată.

Camera mea a fost la etajul unu, ultima pe dreapta, cu vedere la Dunăre. Cum spuneam la articolul anterior: la barza chioară-i face D-zeu cuib, așa a fost și aici, numai că am primit ceva regal, fără egal. Aveam ceva emoții, doamna zice: „vă place sau nu, alta nu mai am, e cea cu anularea... ”

Descuie ușa cu cheia, am un șoc dar mă abțin să nu par țărancă. Îmi arată ce și cum, sunt hipnotizată efectiv. Am coborât la soțul meu, am cărat gentuțele în cameră, am despachetat și-am „inspectat” camera uriașă, fiecare detaliu mă uimea.

Patul era mare, salteaua confortabilă, pernele la fel, lenjeria albă era brodată, bucata de cuvertură care acoperea marginea patului semăna cu cea a bunicilor mei, prosoapele albe erau așezate pe ea. Pe tăblia patului aveam aplicele, lângă pat erau noptierele. Pereții albi contrastau cu mobilierul maroniu, caloriferul era sub A. C., comoda cu TV-ul plat avea pitit și-un răcitor, dulapul avea câteva umerașe și două pilote, cuierul mi-a fost foarte util, oglinda era așezată deasupra suportului pentru valiză.

Pardoseala era acoperită cu parchet, un preș era pus în fața patului. Cele două geamuri ale încăperii erau gătite cu perdele și jaluzele. În fața peretelui cu balconul erau două fotolii și-o măsuță, era o zonă de relaxare.

Balconul era uriaș, nemobilat, acoperit cu gresie, ușa de la balcon avea și plasă contra insectelor. Nu există intimitate pe balcon, acesta era de fapt o terasă lungă, de la un capăt la altul al etajului unu, câteva ghivece cu tuia delimitau spațiul pentru fiecare cameră. Nu am avut suport pentru uscat rufe, ar fi util pentru prosoape, s-ar proteja balustrada existentă.

Baia e suficient de largă, era frumoasă, cabina de duș era modernă, apa avea presiune, scurgerea a funcționat perfect, totul mirosea a curat, a proaspăt, normal că nu au existat mirosuri urâte. Consumabile am avut săpun lichid și hârtie igienică, n-am observat existența vreunui uscător de păr pentru că nu prea am nevoie, deci n-am căutat prin sertare.

Prizele au fost suficiente ca număr, wi-fi a funcționat foarte bine în toate zonele din clădire și de pe terasă. E foarte important wi-fi pentru că Serbia e aproape, nouă ne-au venit costuri suplimentare (pe care le-am anulat ulterior), ne conectam instant la rețeaua vecinilor până am deconectat datele mobile.

Restaurantul este frumușel, suficient de mare, mobilierul este din lemn, fețele de masă sunt albe. Nici aici nu lipsesc detaliile decorative, totul strălucește de curățenie. Wc-ul de la restaurant este modern și foarte curat, consumabilele erau de calitate.

Terasa restaurantului este suficient de largă, are mese și scaune dar și fotolii cu măsuțe. Zilnic, la 7 dimineața se mătură peste tot, se face curățenie, se șterg mesele și scaunele și se îmbracă totul în haine noi. Așa îmi petreceam diminețile, admirând personalul care muncea de zor fără a fi doamna de față, nu-i urmărea nimeni, nu le sufla nimeni în ceafă.

MD a fost de excepție, nu există mâncare și preparate mai bune ca-n țara mea, nicăieri în lume. Dacă sunt și prezentate frumos, sunt și gustoase și nu te urmărește nimeni cât bagi în gură sau câte cafele bei sau câte pahare cu suc consumi, atunci e totul de bun simț. E drept că n-am avut parte de turiști nesi, fiecare se servea cu ce dorea, de câte ori dorea, fără a face risipă, fără a lăsa farfuriile pline cu mâncare pe mese. Și pensiunea era plină, existau și familii cu pitici, toată lumea era civilizată.

Pentru cei care nu vor privi pozele, am să enumăr câteva produse de la MD: salată de vinete, salată de icre, câteva feluri de mezeluri, cașcaval, brânză, lapte, unt, cereale, dulcețuri, omlete și ochiuri, ouțe fierte, cârnăciori prăjiți, crenvurști, pâine prăjită, legume, apă plată, suc de portocale, ceai, cafea de la expressor, pepene roșu și chec.

MD se servea între 8,30 și ora 10, se poate opta și pentru prânz (65 lei/persoană) și cină (45 lei/persoană), noi am ales să comandăm din meniul stufos ceea ce pofteam. Dar dacă o fi ca la MD, sunt convinsă că totul e perfect și la celelalte două mese.

Prețurile sunt de bun simț, pentru o cină noi am achitat 130 lei și-am consumat whisky, cafea, cola, apă, vin, pește prăjit cu mămăliguță și mujdei, șnițel și cartofi prăjiți alături de salată de roșii, la prânz am achitat 80 lei pentru o saramură, două beri, pomana porcului cu mămăliguță și salată de varză. O să pun și poze, nu o să fac un review separat pentru restaurant cu toate că oricare turist care se află în zonă poate merge la acel restaurant, nu e cu circuit închis. Porțiile sunt mari, îndestulătoare, preparatele au fost gustoase.

Barul e foarte bine aprovizionat, are tot felul de băuturi alcoolice, are vinuri bune și scumpe dar și vinul casei, cel rose mi-a plăcut în mod deosebit.

Piscina este suficient de mare pentru turiștii cazați acolo, locul e vesel, curat și șezlongurile suficiente. Apa din piscină este sărată, nu conține clor, ci doar sare, anti-algă și floculant. Conform normelor în vigoare, dacă apa nu are minim 23 grade nimeni nu trebuie să se scalde în piscină, la Mai Danube se respectă acest lucru, amenzile sunt usturătoare.

Wc-ul și dușul de la piscină sunt foarte curate, au consumabile. Din păcate nu am putut folosi piscina, avea o defecțiune, pierdea apă și doamna a chemat o echipă pentru reparații. Am consolat-o arătându-i poze cu noroiul din piscina mea, unde totul era mult mai grav. Bine, eu nu aveam turiști care să fie nemulțumiți, avea și ea dreptate. Sper că s-a rezolvat a doua zi, piscina este un punct forte al pensiunii și poate principalul motiv pentru care unii aleg acest loc minunat.

Pontonul era din lemn, pe la mijlocul lui o băncuță privea liniștită Dunărea. În capătul pontonului era spațiul mai lat, de-acolo săreau oamenii în apă pentru bălăceală, inclusiv copiii. Se putea sta și la pescuit pentru omorârea timpului.

Turiștii care aleg excursia pe Dunăre sunt „racolați” de pe acest ponton, aviz amatorilorilor, întrebați la pensiune detalii despre excursie, am văzut la ora 10 turiști din pensiunea noastră care s-au urcat în șalupa cu pricina.

Sub geamul meu era o masă de ping pong, la ora 7 dimi citeam și beam cafeaua pe balcon. Poc, poc, poc, plus lecții de tenis în gura mare, un tătic alături de băieții lui deranjau liniștea de poveste. Am închis ușa la cameră pentru a-mi proteja soțul, lumea normală doarme la ora aia, în vacanță, nu e obligată să asculte țipetele unei familii. Noroc că au plecat în ziua aia, după MD, altfel aveam grijă să le explic ce înseamnă bunul simț. Părinților, nu piticilor, cei mici nu au niciodată nicio vină.

La intrarea în pensiune am văzut și biciclete, cred că se pot închiria, n-am întrebat, noi eram la relaxare, am refuzat orice activitate care presupunea și cel mai mic efort.

Liniștea Dunării, rățuștele amuzante ce se bălăceau la mal, stâncile care sărută apa, luna somnoroasă și lumina stelelor zâmbărețe, bărcuțele plimbărețe, sunt elementele care mă fac să recomand din nou întreaga zonă, eu am fost acolo pentru a patra oară. Dar, parcă n-aș vrea în alt loc decât în această pensiune și tare mi-ar plăcea să rămână totul la fel de frumos, calitativ.

Acum, să nu credeți că n-are minusuri, nota mea va fi maximă pentru că „n-am avut parte” de acele minusuri.

Așadar, camerele de la etajul doi nu au balcoane, geamurile nu sunt foarte mari, știți că eu nu suport camerele fără balcon, le accept dar depunctez locul.

Am vorbit cu gazda, dorește să remedieze situația, va construi la toate camerele balcoane, pur și simplu nu a realizat acest lucru în momentul construcției. Nu e fumătoare și nu pricepea de ce unii refuză camerele fără balcon.

Vin încă o dată și-mi spun părerea:

1. Sunt mulți nefumători care se relaxează pe balcon, alături de persoana iubită, la un pahar de „ceva”. Cu un asemenea peisaj în față, poți sta ascuns după o perdea, cu ochii la tv?

2. În clipa în care ai plajă, piscină și o apă (în cazul de față Dunărea), trebuie să înțelegi că turistul are nevoie să usuce prosoapele și chiloții de baie. Bun, eu am zeci de costume de baie (sunt cam obsedată, recunosc), domnul meu la fel. Nu ar fi o problemă că n-am ceva uscat pentru a doua zi, problema majoră este umiditatea, mucegaiul care s-ar „atașa” de cameră, de baie, toot uscând țoalele acolo. Dacă la mare, în hotelurile comuniste și scumpe nu prea contează, aici, la Mai Danube ar fi păcat de frumusețea și eleganța locului să se distrugă totul din acest motiv.

Am primit factură pe firmă, a plătit soțul meu cu cardul. Doamna nu se grăbea să încaseze banii, nu ne-a stresat deloc, eu am insistat pentru a scăpa de o grijă.

Am primit din partea casei un dar, o cană cu imaginea pensiunii și-un magnet, am fost foarte încântată, gestul m-a marcat, încă o dată (de parcă ar mai fi fost nevoie) doamna a demonstrat că este de calitate și că principala ei grijă este să mulțumească turistul.

La plecare nu ne-a verificat nimeni camera, am lăsat cheia în ușă, ne-am luat la revedere de la personal și-am plecat mulțumiți, de-a dreptul încântați.

---

VIZUALIZĂRI: 5330 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI