Acasă la Ioana și Ioan Laviță

TIPĂREȘTE

Vara asta, prin niște împrejurări care nu contează în contextul discuției de față, am ajuns pentru câteva zile în Bucovina, mai exact în Gura Humorului, la hotelul Toaca Bellevue. Pentru că mai aveam la dispoziție vreo două zile, ne-am gândit să ne prelungim scurta plimbare în nordul țării și să dăm o fugă și în Maramureș.

Pentru cele două zile, am căutat o cazare în zona Sighetu Marmației, unde se găseau obiectivele pe care doream să le vizităm. Evident, am folosit clasicul booking.com și am găsit destul de multe oferte la pensiuni din zonă, cu prețuri foarte mici, dar care promiteau facilități suficiente pentru a ne simți bine. Dintre acestea, am ales Pensiunea Ioana Laviță. De ce această pensiune și nu alta? Adevărul este că alegerea a fost subiectivă, singurul argument fiind plasarea acesteia „la șosea” (DN18) și foarte aproape de Sighetu Marmației, în comuna Vadu Izei.

Așadar, iată-ne pornind în dimineața zilei de 3 august, din Gura Humorului spre Sighetu Marmației, cea mai mare parte a traseului parcurgând-o pe celebrul DN18, celebru ca urmare a stării, până de curând, precare. De curând, o bună parte a lui însă a fost reabilitată, dar mai sunt porțiuni în stare proastă.

După un scurt popas la Moisei și unul ceva mai lung la mănăstirea Bârsana, pe la patru și jumătate după-amiaza am ajuns la pensiune, identificarea fiind foarte ușoară, pentru că vizualizasem de acasă imaginile pe Street View, serviciul de vizualizare stradală de la Google Maps.

Am intrat în curte, dar nu era nicio mișcare, așa că am dat un telefon. Mi-a răspuns chiar proprietara și mi-a spus să trag mașina în curte, că vine și ea imediat. Așa s-a și întâmplat și, în câteva minute aveam în față o maramureșeancă tânără, care, cu un zâmbet larg pe buze, ne ura bun venit.

Gazda ne-a primit în salonul decorat rustic, tradițional, al casei din stânga, unde am gustat o horincă și o gogoașă, oferite din partea casei.

După introducerea și prezentările de rigoare, ne-a dus să vedem camerele disponibile, din care ne-a lăsat să alegem. La ora respectivă nu mai era nimeni venit la pensiune (până seara însă s-a ocupat complet), așa că am putut alege cum am dorit.

În curte sunt două corpuri de clădiri: casa propriu-zisă, în stânga și corpul nou, construit special pentru oaspeți. Noi am ales una din cele două camere de la parterul acesteia din urmă; mai exact, camera în stil modern, pentru că cealaltă, în stil tradițional, avea baia separată, cu intrare direct din hol, din motive lesne de înțeles.

Casa propriu-zisă arăta inițial așa cum se poate vedea pe Google Maps, dar între timp i s-au mai adăugat două etaje, tot pentru cazarea oaspeților, astfel că ea arată acum așa cum vedeți în pozele atașate.

Camera noastră a fost una clasică: pat dublu, încăpător, șifonier, masă cu două scaune, televizor; baia, mai micuță, cu duș, separat de rest printr-o perdea. Totul era foarte curat și ordonat. Te și întrebi, când reușește Ioana Laviță să aibă grijă de toate astea, să gătească pentru oaspeți să să mai ducă și treburile gospodărești obișnuite la curtea oricărui om de la țară … Asta pentru că ajutor de la altcineva nu prea are. Soțul său are serviciu și când vine acasă are și el treburile lui bărbătești în gospodărie (când am fost noi, era vremea cositului, strânsului și depozitatului fânului pentru animale). Au un singur băiat, elev de liceu, care face parte dintr-o formație de dansuri populare maramureșene, cu care cutreieră lumea. La data sosirii noastre, era plecat la un festival folcloric, pe la Cluj.

Am întrebat-o pe Ioana cum a ajuns pensiunea ei pe booking.com (cotată „Fabulos, 8,8/10”). Mi-a spus că pur și simplu a venit cineva din partea celor de la booking.com, i-a propus colaborarea, ea a acceptat și de atunci treburile merg bine. Ioana e mulțumită, chiar dacă trebuie să plătească un procent din încasări celor de la booking.com, pentru că această colaborare i-a adus mai mulți clienți, mulți dintre aceștia din străinătate. Chiar în ziua sosirii noastre, camera tradițională a fost ocupată de o pereche de tineri suedezi, foarte încântați de tot ce au găsit aici. Atitudinea Ioanei față de booking.com îi face cinste, mai ales că este în contrast cu cea a altora (întâlniți de mine în special în Grecia), care, deși se folosesc de serviciul celor de la booking.com pentru atragerea turiștilor, se folosesc și de tot felul de tertipuri pentru a ocoli plata către aceștia.

Culmea este că Ioana nu vorbește engleza, singurul din familie care o face fiind feciorul. Totuși, în lipsa lui, se descurcă și singură, sau ajutată de ceilalți turiști.

Prețul cazării este unul modic, după părerea mea: 38 € camera dublă, cu mic dejun, pentru două zile. Mesele de seară (și berea :))) le-am plătit separat. Am plătit, evident, în lei, singura modalitate de plată acceptată fiind cea numerar, deoarece la pensiune nu există un terminal POS. :)).

În ambele seri, stând la o bere după cină, am ascultat muzică populară maramureșeană, oferită cu plăcere de gazda noastră, Ioan Laviță, care a avut răbdarea de a sta cu noi și de a ne povesti câte ceva despre tradițiile maramureșene și de a ne arăta pe youtube.com câteva înregistrări profesionale, pe care vă recomand să le vizionați și voi (sunt multe, e suficient să dați o căutare după termenii „Maramureș”, „tradiții”, „muzică”). Noi am fost surprinși mai ales de tradițiile privitoare la nuntă, încă foarte bine păstrate în Maramureș, unde nu sunt rare cazurile când toți nuntașii se îmbracă în costume populare …

În după-amiaza sosirii noastre, ne-am plimbat în împrejurimi și am fost și în lunca Marei, foarte aproape de confluența acesteia cu Iza. Ne-am cocoțat și pe dealul de peste drum de pensiune, astfel că mi-am amintit de vremurile când mă duceam vara la bunici, vremuri care m-au făcut să-mi placă atât de mult „La Medeleni”.

În ambele seri am mâncat la pensiune, nu ceva pretențios, dimpotrivă, ceva simplu: pulpe de pui cu cartofi la cuptor și o salată de vară, cu o bere Staropramen alături, abia scoasă din frigider, dar tocmai simplitatea dă, de multe ori, savoarea.

Pensiunea oferă și acces WiFi la internet, fără plată suplimentară, conexiunea fiind suficient de bună.

Singurul lucru mai puțin plăcut, dar care nu ține de pensiune, a fost faptul că în zonă se desfășoară lucrări de amploare pe DN18, dar, probabil, se vor termina curând.

Cel mai frumos moment petrecut aici a fost ședința foto, ținută cu câteva momente înaintea plecării. Pentru că Ioana și soțul ei pun la dispoziția oaspeților costume populare maramureșene, cu care să se îmbrace și să se fotografieze. Asta am făcut și noi înainte de plecare. Văzându-ne, suedezii ne-au cerut voie să ne fotografieze. De ce nu încercați și voi? i-am întrebat și, aflând că pot încerca portul tradițional maramureșean, și-au creat și ei bucuroși propria ședință foto. :))

Ca să nu mă lungesc prea mult, închei cu o concluzie: pensiunea Ioana Laviță, aflată la intrarea dinspre Baia Mare a comunei Vadu Izei, la doar 7 km de Sighetu Marmației, este locul ideal de cazare, pentru o vizită în Maramureșul estic. Probabil nu e singurul loc de acest fel din zonă, pentru că acolo oamenii sunt harnici și primitori, dar eu AcoloFost-Am și asta pot să vă recomand. :)

---

VIZUALIZĂRI: 2214 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI