Pensiunea Inima Deltei - Mila 23

TIPĂREȘTE

Când m-am hotărât să merg și anul acesta în Delta Dunării, deja îmi trecuse mult prin fața ochilor bannerul de reclamă postat aici, pe AFA, privind Sejurul All Inclusive în Delta Dunării - 3 nopți/4 zile la Pensiunea Inima Deltei în Mila 23. Pachetul All Inclusive cuprindea 4 excursii, transport, cazare, mese, chiar și un program artistic.

Bineînțeles, am studiat oferta în amănunt, agreând în primul rând faptul că toate îți sunt oferite "la pachet", scutindu-te de alte căutări, alegeri și îndoieli. Pasul următor a fost cercetarea impresiilor celor care au fost acolo înaintea mea. Și, da, articolele scrise pe AFA - foarte multe, vreo 19 - denotă faptul că Pensiunea Inima Deltei din Mila 23 a fost mult vizitată de turiști. Impresii? Ca întotdeauna, și pro și contra. Dar parcă mai multe pro. Unii spun că Inima Deltei este un loc de poveste, un loc minunat, că sigur vor reveni sau îl recomandă cu tărie spunând "Mergeți, nu veți regreta!", în timp ce alții spun "Un loc neplăcut", "La întrebarea dacă mai revin, răspunsul este negativ", ba chiar "Nu aș recomanda la nici un prieten!".

Am mai trecut prin așa ceva! Știu că oamenii sunt diferiți, la fel și așteptările lor, așa încât, de comun acord cu soțul meu care îmi comunicase în prealabil care sunt perioadele de timp în care este disponibil, am contactat proprietarul. Totul a fost cam din scurt, rezervările fiind făcute nu multe luni înainte. În cele din urmă, s-a găsit și pentru noi o cameră dublă, proprietarul descriind-o în amănunt și avertizându-ne că nu este o cameră prea mare. Cum pentru noi acesta nu este un inconvenient, am acceptat și am plătit avansul două zile mai târziu urmând să achităm diferența la pensiune, la sosire.

Se știe că accesul la Mila 23 se face doar pe calea apelor. Conform sugestiilor primite odată cu programul turistic, am parcat mașina în imensul spațiu special amenajat și păzit de lângă Port Tulcea Aval. La ora convenită - 15.00 - ne-am prezentat la debarcader doar cu câte un bagaj mic (un rucsac pentru fiecare a fost de ajuns) pentru a fi preluați și transferați la Mila 23. Atunci am făcut cunoștință cu barcagiul Cornel, cel care urma să ne plimbe pe ape în toate cele patru zile.

Bărcile pensiunii - cu care se fac transferurile, dar și excursiile - sunt bărci deschise, special pentru a oferi turistului un bun câmp vizual în timpul plimbărilor. Sunt bărci stabile, sigure și confortabile, dotate cu banchete cu spătar și cu perne tapițate. Fiecare dintre noi - am fost 11 persoane - a primit câte o vestă de salvare, conform legii obligatoriu de purtat.

Transferul la pensiune, el însuși o deplasare turistică, încărcată de informații primite de la barcagiu, a fost Tulcea - Brațul Tulcea - Canalul Mila 35 - Gârlele Sireasa, Șontea - Canalul Olguța - Dunărea Veche - Satul Mila 23. Transferul cu barca rapidă a durat cam o oră și jumătate.

În satul Mila 23, de la pontonul debarcaderului central, după ce am urcat cele câteva trepte ale scării, am ajuns într-o alee mărginită de flori, numită - cum altfel decât - Aleea Digului. De aici și până la Pensiunea Inima Deltei nu mai aveam decât 50 de metri.

Dincolo de poarta de fier ne aștepta un întins spațiu verde traversat de alei dalate flancate de atât de decorativul ricin, de trandafiri, precum și de alte plante înflorite. Printre ele, din loc în loc, am remarcat câteva figurine din ipsos și becuri colorate care se aprind noaptea. Pe latura din dreapta, după bucătăria cu grătar exterior și spațiul amenajat special pentru servit masa, pe lângă gardul umbrit de salcâmi, sunt înșirate șezlonguri cu măsuțe pentru plajă, pentru relaxare, pentru socializare sau doar pentru o țigară.

Mai multe bănci de lemn având alături coșuri de gunoi și scrumiere completează spațiul de relaxare. Pe spațiul verde, câteva umbreluțe din stuf oferă un plus de decor autentic, deltaic, dar și umbră binefăcătoare în zilele fierbinți, de vară.

În câteva clădiri amplasate în aceeași curte, Pensiunea Inima Deltei pune la dispoziția vizitatorilor 7 camere duble (4 matrimoniale și 3 twin) și 4 camere triple (cu un pat matrimonial și unul single). Nu am văzut toate camerele. Știind că am făcut rezervarea în ultimul moment și că proprietarul ne-a avertizat asupra faptului că vom primi o cameră mai mică, ne-am mulțumit cu ceea ce ni s-a repartizat. La recepție - o încăpere aflată la parter, în colțul primei clădiri cu etaj - am primit camera 5 și am achitat diferența. Vizitatorii trebuie să știe că plata nu se poate face și cu cardul, pensiunea nedispunând de POS. De asemenea că în sat nu există bancomat, deci nu poți face rost de cash dacă nu ai venit deja pregătit în acest sens.

Doamna Dumitrina - maesta de ceremonii de la Pensiunea Inima Deltei - o femeie energică, dar permanent preocupată ca oaspetele pensiunii să se simtă bine, de îndată ce a sfârșit ritualul cazării turiștilor, ne-a invitat la masă, în salonul semideschis, special amenajat pentru servirea meselor în sezonul cald. Dar, despre asta, puțin mai târziu!

Camera 5 care ne-a fost repartizată se situează la parter. Deși cineva care sosise cu un grup care ocupa nu mai puțin de patru camere ne-a solicitat să schimbăm pentru ca grupul lor să fie cât mai reunit, am refuzat, camerele de la etaj - trebuind, deci, să urci și să cobori scări pentru fiecare țigară - nu au fost pe placul soțului meu. Și nici al meu. La perter eram mai aproape de flori și de prietenii mei necuvântători - două pisici și un cățel.

Micul hol este comun, o altă familie având acces pe acolo. Camera noastră, camera 5, este într-adevăr îngustă, cele două paturi așezate de o parte și de alta a încăperii abia permițând un interval de trecere de la ușa de la intrare până la cea de la baie. Nu ne-a deranjat acest fapt, programul încărcat al minivacanței noastre nu ne lăsa timp de lenevit în cameră. Pe cele două paturi proaspăt primenite, așteptau (aranjate în formă de fundă) două seturi de prosoape impecabile.

Cu o singură fereastră acoperită cu perdea și draperie, dar și blindată împotriva țânțarilor, în camera pardosită cu parchet se mai află un șifonier cu oglindă mare și un corp de mobilier care susține televizorul. Ciudat mi s-a părut faptul că în încăpere există doar o singură noptieră și aceea amplasată la picioarele unuia dintre paturi, astfel că nici unul dintre cei cazați acolo nu poate avea acces la ea, în mod confortabil, în timpul nopții. Între dotările camerei mai pot fi enumerate o tavă cu două pahare, un coș pentru gunoi, precum și aparatul de aer condiționat. În afară de priza de la televizor, în camera 5 mai există doar o priză. Am împărțit-o optim pentru încărcarea acumulatorilor a două telefoane și a unui aparat foto, precum și pentru aparatul de îndepărtat țânțarii fără de care nu plecăm niciodată la Dunăre.

Poate că e locul să menționez aici că la Pensiunea Inima Deltei internetul wireless este gratuit și disponibil în spațiile comune. În camere conexiunea se face mai greu și este lentă. Parola de acces este afișată în salonul de servire a mesei.

Baia cemerei 5 este surprinzător de mare. Are formă pentagonală și este capitonată cu gresie și faianță în plăcute nuanțe de bleu. O ferestruică amplasată sus, dotată și ea cu plasă contra insectelor, asigură aerisirea naturală a încăperii. Cabină de duș, chiuvetă cu etajeră și oglindă, uscător de păr, boiler, suporturi pentru prosoape, coș pentru gunoi și perie pentru toaletă, hârtie igienică și două săpunele mici, tip turist, cam asta am găsit în baie. Apa caldă și rece, precum și scurgerile au fost fără reproș. În privința iluminatului, acesta era asigurat de două surse - în plafon și deasupra oglinzii.

Sejurul All Inclusive în Delta Dunării - 3 nopți/4 zile la Pensiunea Inima Deltei în Mila 23 include toate mesele cu excepția prânzului din ziua în care se vizitează Sulina. Pentru că distanța este mare și nu ne putem întoarce la pensiune pentru masa de prânz, aceasta nu este oferită, dar nici inclusă în preț. Sejurul începe cu cina din prima zi și se termină cu micul dejun din ziua plecării. Meniul - variat, axat pe preparate din pește - este același pentru tot grupul.

În prima zi, imediat după cazare, ni s-a oferit o cină pescărească, dar pentru că veneam cu toții de la un drum lung, acestuia i s-a adăugat și un borș de pește. Trebuie știut că mesele nu includ și băuturi (cu excepția ceaiului și a cafelei de la micul dejun, precum și a apei plate de la prânz și cină). Dar ăsta nu este un motiv de îngrijorare. Băuturile - de orice fel - pot fi achiziționate de la magazinele din imediata apropiere a pensiunii, iar prețurile lor sunt rezonabile dat fiind că transportul de mărfuri alimentare este subvenționat.

Pentru că vremea a fost foarte bună în toată perioada șederii noastre acolo, ni s-au servit toate mesele în salonul special amenajat în acest scop. Acesta este semideschis, având practic un perete lipsă. Două mese lungi și una mai scurtă, pot primi 25-30 de persoane. Pereții sunt decorați cu o hartă a Deltei Dunării, cu imaginea unui asfințit de soare în deltă și cu un talbou înfățișând caii sălbatici din Pădurea Letea.

O chiuvetă amplasată discret într-un colț, dotată cu tot ceea ce este necesar, facilitează pregătirea oaspeților pentru masă. Inedit și amuzant în același timp mi s-a părut modul în care eram invitați la masă. În pragul salonului apărea stăpâna casei, doamna Dumitrina care - sunând din clopoțel - striga: "Poftiți la masă!" Întotdeauna m-a înveselit acest moment, l-am pândit și l-am prins în fotografie.

Dar, ce ni s-a servit?

Micul dejun se servea la ora 8.00-8.30 în funcție de ora plecării în excursiile cu barca. Cei mai matinali, găseau pe o masă, alături de multe căni, de plicuri cu zahăr și de porții mici de lapte, recipiente cu ceai și cafea. Acestea se înlocuiau cu altele, pline, de îndată ce se goleau.

Masa propriu-zisă consta în ouă, câte două de persoană, gătite în fiecare zi altfel - ochiuri, fierte și omletă. O jumătate de roșie, câteva feliuțe de castravete proaspăt, cașcaval, brânză telemea, kaizer și două sortimente de mezeluri, precum și unt și gemuri ambalate în porții mici, ca la orice restaurant. Pâine proaspătă a fost întotdeauna la discreție.

Atât la prânz, cât și la cină, pe mese erau puse carafe cu apă plată, rece. Altfel de băuturi, nu! Acestea se achiziționau de la magazinele de pe dig sau - și mai bine - erau savurate pe terasă, "La Nea Harry", în colțul străzii. Meniul zilei este constituit în special din preparate din pește. Borșul de pește a fost de fiecare dată altul - borș pescăresc (cu bucățile de pește servite separat, pe un platou), borș cu perișoare (din pește, firește) și borș de pește (cu bucățelele de pește în zeamă).

Felul de bază - atât la prânz cât și la cină - era tot peștele: prăjit sau la grătar, plachie sau saramură, întodreauna peștele a sosit însoțit de mămăliguță și de un excelent mujdei de usturoi. În ultima seară, seara de adio, am beneficiat de un meniu tradițional românesc, bazat pe carne de pui. Dar nici peștele nu a lipsit. Icrele de pește ne-au fost servite ca aperitiv, cu felii de pâine prăjită.

Deserturile de la prânz și cină au fost și ele variate - negresă, chec marmorat, o minunată plăcintă cu mere și o frumoasă amintire din copilărie, minciunelele pudrate cu zahăr.

Nu pot încheia fără câteva cuvinte despre personal. În primul rând vreau să spun că nici nu l-am cunoscut pe patron. Am luat legătura cu el prin telefon, au urmat câteva convorbiri și rezervarea, după care - în preziua plecării - am primit ultimele informații, precum și permisele de acces în Rezervația Biosferei Delta Dunării.

Frâiele organizării zilnice au fost ținute de doamna Dumitrina despre care am amintit deja. Mi-a plăcut această doamnă care ne trata cu atenție și cu drag, ca pe propriii săi copii. Ajutoare prețioase au fost un domn care aducea preparatele la masă, precum și o doamnă care făcea același lucru, dar apărea în salon mai rar. Sunt convinsă că acolo, în bucătărie, mai erau câteva mâini harnice care roboteau pentru a ne asigura nouă hrana cea de toate zilele. Lor, acelor persoane tăcute, ascunse în bucătărie, le spunem acum: "Săru' mâna pentru masă!", "Săru' mâna pentru toate mesele minunate pe care ni le-ați pregătit!"

Trebuie amintit că prin grija patronului și a ajutoarelor sale, în ultima zi a sejurului, după cină, ni s-a oferit un scurt program folcloric lipovenesc, cu grup vocal, cu dansuri specifice și cu muzică de armonică. Bineînțeles, protagoniștii erau îmbrăcați în frumoase costume populare locale.

Chiar dacă nu obișnuiesc să recomand sau să nu recomand o locație de cazare la care am fost, cred că se înțelege cât mi-a plăcut sejurul la Pensiunea Inima Deltei din satul Mila 23.

---

VIZUALIZĂRI: 2508 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI