Pacat, mare pacat...

TIPĂREȘTE

Am stat cateva zile bune ca sa ma gandesc cum sa abordez postarea. Tin sa spun inca de la inceput ca intreaga familie era foarte bine dispusa ("foarte ZEN" cum imi place sa spun) pt ca am mers direct dintr-un sejur fantastic in Grecia. Poate multi o sa spuna ca am avut setate asteptari prea mari; i-as contrazice; sunt destul de matur in gandire ca sa-mi dau seama ca nu pot avea parte in Delta de luxul unui hotel de 4 stele din Grecia. Altceva voiam sa vedem; nu mai fusesem niciodata in Delta si imi doream sa vad locuri, sa vad oameni, sa mananc peste in mii de feluri preparat chiar aici, in tzarishoara mea. Si m-am saturat... de oameni mai ales.

Dar sa incepem:

Drumul pana la Nufaru (unde am trecut cu bacul) a fost normal fara nimic iesit din comun. Dupa ce am trecut cu bacul, a inceput distractia. Un drum de la prost la foarte prost si pe ultimii 5 km la limita imposibilului. Corect, am fost avertizati de administratorii pensiunii ("sunteti siguri ca vreti sa veniti pana aici cu masina... "). Nu eram siguri insa alternativa oferita ne-a facut sa nu stam pe ganduri (" cu 200 de lei va duc eu... "). Oferta era pt o salupa care ar fi mers pe canal undeva la 5 minute maxim. Ni s-a parut o oferta putin iesita din limitele unui bun simt de care ar trebui sa dea dovada o gazda. Apropos: cand am ajuns la bac am sunat gazda sa ne indrume ca doar eram pifani in ale Deltei. Ne raspunde si ne spune ca apare el in cateva minute ca tocmai se intoarce din Tulcea. Perfect, ne-am zis noi, numai bine ne ducem cu el pana la locatie. Pai am putut? A venit, ne-a salutat pe sub mustatzi, a mormait ceva ca o ia inainte si ne asteapta in satul urmator unde are de lasat ceva si s-a dus (avea o masina cu roti de tractor supertunat si nu avea probleme cu drumul). L-am ajuns in Partizani, a zis sa o luam inainte ca ne prinde el. A avut dreptate omul. Ne-a prins exact cand am ajuns la o poarta pe care era un semn rutier cu accesul interzis. Am zis ca e bine, inseamna ca nu mai avem mult, suntem aproape. Intr-adevar, mai aveam doar 5 km. Dar ce kilometri. I-am facut intr-o ora, cu rugaciuni si injuraturi innodate in strigate de mila pt biata masina. Bineinteles ca omul nostru s-a dus... nu ne-a asteptat sa vada si el, putem, nu putem sa ajungem (ca o adevarata gazda ce sa mai...). Uite asa a inceput sa ni se aprinda beculetzul.

Intr-un final, am ajuns la pensiune (noroc ca am zarit-o printre copaci ca altfel de-aia nu mai putea gazda de noi).

Locatia am perceput-o cam cum e prezentata si pe sait. Poate ca, in realitate, se simte putin mai mult trecerea timpului, dar nu sunt carcotas si nu caut cu tot dinadinsul defecte (mai degraba caut calitati, daca per total ma simt bine). Pentru Delta, era OK (in camera am avut loc toti, aveam AC care mai si functiona, TV cu vreo 3 programe de telenovele si vreo 4 de muzica. Baia mi s-a parut ca ar fi fost facuta cumva la norma, prin bifarea pe un tabelash a componentelor necesare unei asemenea incaperi (WC bifat, chiuveta bifat, calorifer bifat, cabina de dus bifat) chiar daca cabina era pe dimensiunile copilului meu de 6 ani. Mai aveam ceva din ZEN-ul de la inceput si am trecut cu vederea. Doar erau ultimele zile de concediu si era musai sa ne simtim bine.

Cand am coborat in sala de mese, indoielile au inceput iarasi sa ne dea tarcoale. Parca se citea pe fetzele oaspetilor (pensiunea era plina dealtfel) o oarecare dezamagire, un fel de regret amestecat cu lehamite. O fi de la oboseala noastra.

Ne hotaram pt a doua zi dimineatza sa plecam si noi in drumetzie pe canalele unicei Delte a Dunarii. Vazusem pe sait 2 sapupioare superbe si discutasem deja cu administratorul despre un tarif de 50 de lie pe ora de mers (oho, am zis noi, ne plimbam si poate facem si o baie in Dunare). Ce fraieri... In dimineatza urmatoare soc si groaza: 2 barcutze (una de 15 cai si una de 6 cai) ne asteptau mandre sa ne dezvaluie tainele coltului de rai romanesc. Pai, pai, am dat noi in balbaiala, pe sait era altceva, avem copii mici iar cu sigurantza pe gaoacele astea nu stiu cum e. Ni s-a explicat pe un ton foarte autoritar, chiar agresiv pe alocuri, ca astea sunt, daca ne convine bine, daca nu... oamenii nu au toata ziua la dispozitie. Am acceptat pana la urma, doar batusem atata amar de drum tocmai pentru acest moment si am zis ca nu tb sa-l ratam. 4 ore a durat plimbarea, mai ales din cauza barcutzei cu motor de drujba (cea de 6 cai) in care a avut onoarea sa se plimbe familia mea. Asupra naturii nu vreau sa ma opresc prea mult, Delta este ceva special, merita vazuta, flora si fauna sunt afantastice (mai frumos decat se vede la TV) insa rautatea (si nu exagerez) oamenilor au facut-o sa scada mult in ochii mei. Senzatia de turist inselat chiar in tara lui nu m-a parasit pe toata perioada sejurului (reamintesc ca aceasta senzatie o aveau toti oaspetii pensiunii).

Punctele bune ale pensiunii (mancarea de peste excelenta, piscina cu apa limpede in mijlocul Deltei, AC in camera, etc.) au palit iremediabil in fata atator dezamagiri:

- atitudine ostila din partea gazdei, exact unde te asteptai sa fii tratat fara repros;

- intreaga pensiune era intesata de reguli si lucruri pe care sa nu le faci; mi se pare deplorabil sa ma duc in vacanta si sa ma intalnesc la tot pasul cu mesaje poruncitoare (asta este o greseala grava de management si mi-a arata nivelul de pregatire turistica a administratorului)

- piscina la care noi aveam acces gratuit era accesata (contra cost) si de catre localnici; nu am nimic cu acestia, erau chiar cativa copii adorabili care se bucurau sincer de apa din piscina, nu sunt fitzos, nu sunt figurant. Insa, in primul rand, piscina nu era de dimensiuni foarte mari si am intalnit oaspeti care au preferat sa faca baie seara tarziu (in orele tzantzarilor). Nu stiu cum ar trebui tratata aceasta problema, este delicata intr-adevar, insa iarasi m-am simtit inselat in asteptarile mele (asa cum ar trebui sa se simta si localnicii).

- ca sa va faceti o idee despre celebra ospitalitate romaneasca din mijlocul Deltei va voi povesti o situatie care mie, ca roman, nu mi-a facut cinste: cativa turisti chinezi, gazduiti de 4-5 zile, s-au plans administratorului ca ar mai vrea si altceva decat ce servisera. Nu am inteles prea bine, a fost prea mult peste, sau prea mult porc si mai voiau si altceva, ceva de3 genul acesta. Dupa cateva discutii destul de aprinse intre administrator si temerarii nostri chinezi, primul se intoarce zeflemitor si rosteste cu voce mandra si destul de tare sa auda toata sala:"... pui, porc, parca stiti ce e aia. Daca va dadeam sobolan il mancati tot... ". Mi s-a parut jenant si total de prost gust.

Hai sa va mai spun una singura si atat: sa nu va asteptati la bon fiscal sau factura. O familie cu care am fost a cerut. Si ce daca. "Daca vreti va fac un bon pe 60 de lei, mai mult nu. " a sunat raspunsul administratorului. Iarasi m-am simtit prost. Eu sunt fraierul care plateste taxe si impozite ca sa fiu tratat astfel de smecherii care nu platesc...

Urat turismul pe care vor sa-l practice unul. Si in mintea mea copilareasca sper sa nu fie de lunga durata iar daca nu-si schimba atitudinea sa nu ne miram daca dispar din peisaj.

Imi asum tot ce am spus in aceste impresii, imi pare extrem de rau mai ales pentru ca s-au intamplat in tara mea si sunt dispus sa raspund la orice drept la replica de care se bucura proprietarii pe AFA.

Inca un lucru. Am observat ca, pe sait, locatia este "legata" de "Alte locuri" si nu de "Delta Dunarii" asa cum ar trebui.

---

VIZUALIZĂRI: 1839 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI