Impresii din Pojorita

TIPĂREȘTE

Buna ziua,

Tocmai ne-am intors dintr-un concediu de doua saptamani. Am facut un traseu cu obiectiv principal Bucovina si manastirile din zona.

Calatorind cu masina din Bucuresti, doresc sa mentionez calitatea buna a soselelor spre si din Moldova si Bucovina.

De pe net ne-am ales cateva pensiuni din Pojorita, fara a face o rezervare in prealabil. Ajunsi acolo am contactat pensiunile respective si am gasit loc ptr. trei persoane, patru nopti, la “Flori de Bucovina”, cu demipensiune.

Pensiunea nu este la drumul national dar are acces la o sosea asfaltata care duce spre localitatea Fundul Moldovei.

Am primit o camera cu un pat destul de lat cu 75 lei si ptr. o saltea de pus pe jos am mai platit in plus 25 lei... (cam exagerat).

Curtea pensiunii este mare, cu iarba, cu un loc de joaca ptr. copii, cu cateva mese prevazute cu umbrele in fata pensiunii.

Dar ce impresioneaza in primul rand este peisajul, cu muntii din jur cu paduri si pajisti...

Neavand rezervare gazda nu avea pregatita masa ptr. trei persoane, dar intr-un timp record a reusit sa pregateasca ceva si mult si bun...

A doua zi dupa un mic dejun arhisuficient- 20 lei de persoana, am pornit la vizitarea a cat mai multe manastiri. Am vizitat Voronetul, Humorul, Solca, Sucevita si Vatra Moldovitei. Putna nu am putut s-o includem in traseul nostru fiind prea indepartata.

Totul a fost mai mult o cursa dupa fotografii interesante, din pacate. A lipsit insa acea stare de spirit care ar trebui sa fie intr-un asezamant bisericesc. Aceste manastiri au fost construite in locuri candva izolate, inconjurate de codrii, ca locuri de apropiere de Dumnezeu. Acum soselele asfaltate aduc grupuri de turisti care ca si noi fara a zabovi prea mult fac poze, cumpara suvenirurile arhiprezente. Stiu ca nu e bine asa, sa treci in fuga pe la niste locuri incarcate de semnificatii istorice si religioase, dar asa am procedat... trebuia sa vizitam cat mai mult si sa ne si intoarcem la timp la pensiune, la ora 17, ptr. masa...

Masa care a fost de fiecare data buna si suficienta- felul I, felul II si desert, plus la inceput o afinata, totul ptr. 25 lei de persoana.

A doua zi am pornit catre herghelia de la Lucina, la peste 40 km. distanta. Drumul pana in comuna Sulita, are o portiune ok, asfaltata recent, restul probabil ca urmeaza...

Din Sulita pana la herghelie este un drum forestier.

In general, ni s-a spus ca trebuie telefonat inainte si facuta o rezervare. Ptr. fiica noastra care a facut doar o plimbare scurta de initiere au trecut cu vederea acest aspect; ne-au dat un calut hutul bland si cu un ingrijitor alaturi junioara a facut primii metrii in sa.

In a treia zi am pornit spre Vatra Dornei. Drumul in continuare foarte bun, si spectaculos in acelasi timp. Orasul este ok, dar orasul tot oras este pana la urma si privirile imi erau atrase continuu spre muntii din jur…

Dupa cate o cafea si o prajitura am pornit inapoi spre Pojorita, dar in drum spre pensiune am facut un ocol spre Rarau. Drumul este in constructie, este insa practicabil, 95% cu asfalt, mai trebuiau si marcaje si parapeti.

Dupa ce am parcat masina la capatul portiunii asfaltate am parcurs si noi pe jos cateva sute de metrii pana la cabana Raraul, ptr. admirat peisajul si fotografii.

Pe langa noi treceau si persoane care dupa echipament pareau sa fie adeptii unui turism diferit de cel practicat de noi, cu masina.

In drum am oprit la o pastravarie si am cumparat pastrav afumat in cetina de brad la 33 lei.

As dori sa mentionez si unele aspecte negative….

Legat de masa ne-am fi asteptat la produse exclusiv din ograda proprie. Masa a fost foarte buna dar sincer cand la micul dejun ni s-a servit sunca presata am fost putin dezamagiti…

In plus cat am stat in pensiune nu a fost ridicat gunoiul….

Ca minusuri generale as remarca lipsa unor trotuare sau locuri amenajate ptr. plimbari usoare, mai ferite de traficul intens. Ptr. a putea vizita comuna Pojorita trebuia mers pe marginea soselei, destul de circulata.

Tot la minusuri este un aspect intalnit din pacate, peste tot in Romania, si anume reducerea suprafetelor impadurite, versanti intregi purtand urmele defrisarilor.

Cred ca autoritatile locale ar trebui sa opreasca aceasta praduire a padurilor. In fond este sinucidere, cred ca nu se intelege ca turistii vin sa admire si natura... Chiar si manastirile care au facut celebra zona, pun in valoare si sunt puse in valoare codrii Bucovinei.

Poate parea ciudat ca un adept al masinii si asfaltului poate face astfel de observatii dar se pare ca alte tari au gasit acest echilibru si stiu sa scoata mai multi bani din turism, conservand natura, decat exploatand-o salbatic.

Ce pot sa spun in final? A fost foarte bine, am avut parte si de confort, de masa buna, de o gazda amabila, de sosele ok, de aer curat, de peisaj rustic cu vacute cu talangi, de obiective interesante…. Am avut parte de o vacanta placuta.

---

VIZUALIZĂRI: 2919 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI