Floarea de Colț din Poiana Galdei

TIPĂREȘTE

Județul Alba. Eram pentru a patra oară acolo. Sincer, nu-mi doream nicio vacanță dar... mna, hai să zicem că mergem aiurea la plimbare din lipsă de preocupare, pentru o resuscitare.

Mergem pe valea Galdei, adică pe valea unui mic râuleț. Trecem de Galda de Jos, de cea de Sus, admirăm Cheile înguste alte Galdei, ajungem în tentativa de sătuc Poiana Galdei, câteva case răsfirate sunt așezate pe dreapta și pe stânga apei.

Suntem în Apuseni, în munții Trascăului. Nu pentru drumeții obositoare ci pentru oameni normali, bătrâni sau bolnavi, adică pentru relaxare și haleală.

Ajungem la un podeț care stătea călare peste albia Galdei, dincolo de apă e pensiunea Floare de Colț, o clădire clasificată cu patru margarete, adresa este str Principală nr 7, Poiana Galdei. Eu alte străzi n-am văzut pe-acolo dar trebuia să aibă și floarea asta o adresă.

Peisajul îți taie respirația, podul e inundat de mușcate curgătoare, parcarea largă este mărginită de o iarbă grăsană, de foișoare, balansoare, terasă, iaz, totul e ca o poveste.

Nu există semnal la telefon, Telekom, wi-fi era cam decedat peste tot în clădire și-n grădină.

Nu este permisă mancarea/băutura din traistă, nu există frigi sau răcitor.

Nu există A. C., dacă vă e frig puteți dormi îmbrăcați mai gros până se dă drumul la căldură.

Nu există pahare în camere, cereți dacă aveți nevoie.

Bucătăria și barul se închid la ora 20:30, maxim 21, asigurați-vă că aveți haleală si alcool comandate că altfel rămâneți cu ochii la stele dacă vreți să mai stați noaptea la o șuetă.

Pe noi nu ne-au deranjat aceste minusuri dar pentru corectitudine e bine să știm că acolo nu e totul roz, poate sunt turiști cărora nu le convin aceste reguli impuse de proprietari.

Se poate plăti cu cardul. N-am primit factură, proprietăreasa era „ocupată” .

Personalul este amabil, serviabil, politicos.

Gazdele sunt foarte zâmbărețe și dornice să-ți dea idei și sfaturi despre zonă/excursii, sunt oameni harnici și iubitori de frumos, din acest motiv au și câteva reguli nespuse/nescrise, le prinzi „din mers” , așa cum am făcut noi.

Pensiunea are un etaj și mansardă, la etaj sunt 10 camere, în pod sunt apartamentele. Camerele au balcon, din pod vezi doar cerul și tavanul. La parter este recepția micuță și holul (lobby) cu fotolii, totul sclipea de curățenie.

Restaurantul e lângă recepție, are terasă, lângă pensiune e construit un foișor mare, acolo e si-un bar. Mobilierul e din lemn masiv, bine întreținut, mereu dezinfectat.

Fiecare încăpere, fiecare colțișor din această proprietate beneficiază de decorațiuni minunate, este o adevărată relaxare să zăbovești pe-acolo și să admiri obiectele.

Odaia mea avea vedere către parcare, terasă, restaurant și către muuult verde. Era un loc imperfect dar superb, numa bun pentru noi.

Balconul este lemnos, acoperit cu gresie, nu există intimitate, e adorabil, două scaune-pereche priveau mușcatele răsfățate de soare, o scrumieră stătea cu fundu-n sus pe pervazul care strălucea de curățenie.

Geamurile erau împopoțonate cu gust, cu perdele albe și draperii cu motive florale. Superbe, ambele.

Încăperea era foarte mare, aerisită, luminoasă, patul pictat domina atmosfera, era însoțit de noptierele pictate și decorate cu veioze scoase din prizele de lângă dormeză. Așternuturile erau imaculate, prosoapele la fel, salteaua excelentă, pernele micuțe și pufoase. Eșarfa înflorată de pe saltea și pernuțele-decor păreau rupte din draperii, imaginea încălzea camera, o înveselea. De altfel, toată camera era plăcută ochiului, pereții sunt colorați frumos, pardoseala era îmbrăcată cu parchet, traversele țărănești erau superbe, aveau motive geometrice.

Pe o măsuță zăcea un mileu, o tavă cu două sticluțe cu apă, două șervețele dezinfectante, lipseau paharele.

Caloriferul era sloi, așa a rămas pe toată durata șederii noastre acolo.

T. V. era pus pe o comodă pitică, frumos pictată și aia. Incomod era de privit la televizor, ne-am reorientat pozițiile dar aici chiar au un minus la imaginație.

Holul camerei avea cuier, un suport pentru valiză și-un dulap cu ușile pictate. Înăuntru am găsit două pături și umerașe, dulapul avea și rafturi. Lipsea oglinda.

Curățenia e literă de lege la pensiunea Floare de Colț, baia era spațioasă, luminată bine, ventilată, sclipea de curățenie, mirosea totul a curat, scurgerea a funcționat perfect, apa era fierbinte și avea presiune. Am avut 3 h. ig, săpun lichid, căști pentru cârlionți, două coșuri de gunoi, două săpunele solide. Nu exista uscător de păr, am uitat să întreb motivul, poate pentru unii e important acest obiect.

Am avut cazare cu MD dar am mâncat și cinele acolo. Nu voi scrie separat despre restaurant dar recomand cu sinceritate Restaurantul Floare de Colț, mai ales că ÎN ZONĂ NU PREA AI UNDE SĂ MÂNÂNCI. Așa că, colegii oripilați de articole despre restaurante sunt invitați să sară peste acest capitol gastronomic.

O mândrețe de șemineu stă cumințel în incinta cârciumioarei, toate decorațiunile sunt minunate, mobilierul la fel, nu știam ce să admir mai întâi. Barul din interior era bine aprovizionat, MD a fost cu de toate, ouălele se găteau la cerere, omletă sau ochiuri. N-au lipsit nici mezelurile, brânzeturile, salatele, fructele, apa, ceaiul și laptele cu cereale, cafeaua a fost excelentă.

Nu-ți numără nimeni dumicații, nici cafelele, nu-ți pune nimeni mâncarea în farfurie, pe-acolo nu ajuns niciun virus.

Am să atașez poze cu prețurile din meniu, sunt normale, prietenoase, porțiile de mâncare sunt foarte mari iar mâncarea e delicioasă.

Grădina pensiunii este uriașă, așezată într-o mică depresiune, apa Galdei îi curge la picioare, pe vremuri proprietarii veneau în această poieniță, la un grătar, cu prietenii.

Îndrăgostindu-se de zonă, cei doi au cumpărat terenul și-au ridicat o casă frumoasă, ulterior s-au extins cu Floarea de Colț.

Numele pensiunii vine de la catifelata floare care crește la mică altitudine, la Întregalde (ăsta-i un sat după cele două Galde).

În curte, în două ghivece au plantat această minunăție pentru cei care nu urcă pe munți dar doresc să admire Floarea Reginei.

Iazul din centrul grădinii este plin cu pești jucăuși, băncuțele construite din bușteni sunt împrăștiate prin curtea verde, păunii nu erau încrezuți, găinile, cocoșii, pisicile și cățelușii, prepelițele și găinile din rasa Mătase Japoneză precum și bogata grădină de legume a gazdelor ne-au încântat peste măsură.

Împrejurimile sunt muntoase, este o zonă izolată, în dreapta pensiunii sunt doar două case, pădurea-i vecina de bază, este de evitat să lăsați mâncare în mașină, animalele sălbatice se plimbă pe timpul nopții prin zona Galdei.

La câteva minute de pensiune, înspre Galda de Jos, este un minuscul magazin sătesc, n-am fost nevoită să cumpăr ceva, dar e bine de știut în caz de „urgență” .

Distracția se rezumă la relaxare ori la drumeții munțomane. Sau, se poate închiria toată casa și atunci puteți petrece până-n zori alături de prieteni.

Pensiunea este un bun punct de plecare pentru vânători, în zonă sunt mistreți și cerbi.

Rupți de lume dar în mijlocul naturii, cei neobosiți pot face câteva trasee interesante, se pot vizita Cheile Cetii, spectaculoasele Băi Romane, Piatra Cetii, Poienile cu narcise de la Tecșești, Cheile Galzii, Piatra Bulzului, Cheile Întregalde, Iezerul Ighiel, sunt trasee marcate, unele sunt și pentru bicle.

Satele sunt rare dar pitorești, cătunele sunt de poveste, casele sunt mărginite de dealuri acoperite de pădure sau de pereți stâncoși.

Drumurile dintre micuțele localități sunt în lucru în marea lor majoritate, sunt înguste și prăfuite, noi ne-am plimbat doar cu auto din dotare, aveam ținte clare de vizitat, nu ne-am uțupit pe cărări aiurite.

Am întâlnit un car cu boi, văcuțe grăsane, oi dolofane, porci pufoși, cai musculoși, țărani autentici, case tradiționale, livezi bogate, pășuni colorate, toate, toate mi-au plăcut, au fost un balsam pentru ochi și suflet.

---

VIZUALIZĂRI: 1740 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI