Viaţa la ţară cu saună, piscină şi masaj

TIPĂREȘTE

Parcă e o lume într-o alta lume. De fapt parcă sunt doua lumi mici într-una mai mare. De fapt e altfel decât te-ai aştepta... Eram deja pe drum de câteva ore. Vreo 5. Făcusem şi o pauză de drumeţie cu scopul de a frământa noroiul până la Cascada Urlătoare de alte câteva ore şi ne venea să urlăm şi noi de oboseală. Asa ca am ajuns acolo destul de storşi de vlagă, uşor şifonați, dar încă cu zâmbetul la noi.

Înainte de price poveste vreau să vă mulţumesc vouă, celor care v-aţi lipit voturile de articolele mele şi aţi făcut ca excursia aceasta să aibă loc. Din atâtea variante şi posibilităţi de alegere, probabil că şansele să ajung acolo ar fi fost undeva foarte aproape de ZERO. Ce aş fi pierdut, vă întrebaţi? Păi în primul rand o experienţă frumoasă, nişte oameni foarte primitori, câteva drumeţii prin Bucegii pe care nu-i văzusem încă. Dar cel mai tare ma bucur când întâlnesc în ţară, oameni cu o viziune frumoasă despre turism modern împletit cu tradiţii pur româneşti.

Nu am mai fost niciodată în România, la o pensiune de 5 stele. Vă spun asta acum, ca să ştiţi că nu am grad de comparaţie aşa că habar n-am cum ar trebui să fie, vă spun doar cum a fost. Pe scurt… foarte frumos.

Deja ştiţi că îmi place viaţa la ţară. V-am povestit de satul lui tata... Îmi plac sunetele pe care le face natura, tropotul cailor înhămaţi la o căruţă, îmi plac animalele, îmi plac oamenii cu poveştile lor de viaţă, apreciez alimentele bio, dar îmi place şi o bălăceală bună. E greu să găseşti totul într-un singur loc. Dar… uite că nu imposibil.

Hai să va spun de locul unde ”m-aţi trimis”. :) Moroieni, judeţul Dâmboviţa, Pensiunea Ferma Club. Văzusem pozele pe site şi mi-a plăcut designul casei. Geamuri largi care să lase lumina înăuntru, o formă interesantă de „navă spaţială” cum a descris-o peştişorul, verdeaţă multă în jur, şi animale de joacă. Nu a mai contat că zona nu avea un renume prea bun. Locuri frumoase sunt peste tot în ţară, iar viaţa în Glod… mi s-a părut interesantă într-un fel. Indiferent de ora la care am trecut prin sat oamenii mişunau pe stradă, era plin de căruţe, bărbaţi călare, femei cu copii în braţe, rufe colorate întinse la uscat, dezordine, piatră de vânzare... Am mers încet pe acolo, pentru că ne aşteptam în orice moment să ne iasă în faţă vreun puradel scăpat de sub control, sau vreun plimbăreţ cu sticla în mână. Prima data cu teamă, a doua oara cu curiozitate, apoi am început să remarc faptul că socializau, erau fără telefoane în mâini, copiii se jucau unii cu alţii, nu doar pe calculatoare, seara i-am auzit că petreceau... în felul lor… E o lume pe care noi n-o înţelegem, dar nici nu e corect să-i judecăm la grămadă. Pericol n-am simţit, fiecare îşi vedea de treaba lui.

Deci am trecut de mulţimea pestriţă din Glod şi imediat după, am recunoscut pe partea stânga pensiunea Ferma Club. La poarta e un număr de telefon la care am sunat pentru a ni se deschide uşa. Aud o voce caldă de femeie „aţi ajuns? deschidem acum”. Nici n-a întrebat cine suntem, de parcă ne-ar fi aşteptat chiar pe noi. Era doamna M, capioana pe care poate o cunoaşteţi din review-ul lui Dan&Ema. :)

Ne-a surprins din primul moment cu primirea călduroasă şi familiară, dar surpriza mai mare urma să vină. Rezervasem camera de 2 persoane şi am anunţat că vom merge cu un copil de 14 ani – peştişorul Iulia - care urma să primească un pat suplimentar. Ei bine, peştişorul a primit o cameră întreagă, camera 9, care i s-a potrivit de minune, iar noi am fost repartizaţi la numărul 11. Ambele la ultimul etaj. Camerele erau decorate asemănător, cu bun gust şi atenţie la detalii, cu câte două fotolii, pat matrimonial, oglindă, dulap încăpător, lămpi, iar pe jos, în camere sunt mochete personalizate cu poveşti despre judeţul Dâmboviţa. Mi s-a părut un detaliu remarcabil, în holul pensiunii era şi acolo o mocheta cu harta judeţului Dâmboviţa şi principalele oraşe. Turismul e bine să fie promovat şi felul acesta mi s-a părut foarte original. Diferenţa între cele două camere era că a noastră avea balcon în timp ce Iulia primise o cameră cu două ferestre de mansardă, una poziţionată chiar deasupra patului. Peştişorul, pasionat de astronomie, ce credeţi că a făcut noaptea? Păi a stat în pat să se uite la lună. Şi a avut noroc şi de o lună plină. :)

Baia era foarte spaţioasă, dotată cu uscător de păr şi o cabină de duş… aşa să încapă vreo trei persoane. ;) Un covoraş antiderapant ar fi mers că era loc de dans suficient, da’ nu-mi ieşeau paşii de teamă să nu alunec. Apa caldă era caldă, temperatura perfectă şi noroc cu un coşuleţ cu cosmetice că eu îmi uitasem tot acasă. Săpun gomaj, şampon, gel de duş şi chiar loţiune de corp, toate de foarte bună calitate. Nişte sticluţe mici şi drăgălaşe de pus la colecţie.

Eu în general nu prea stau prin camere, dar au fost foarte primitoare. Mai ales cea cu ferestre de mansardă avea o lumină naturală şi un decor în culori calde care te îmbia la lenevit. Dar la ţară nu-i timp de lenevit, aşa că primul lucru am ieşit să vedem ferma. Păi dacă vedeţi animalele alea drăgălaşe zău că vă vine să treceţi pe meniu vegetarian. Ca să ajungi la ferma traversezi curtea cu plante decorative, o poartă, apoi o grădină de pomi fructiferi – mai aveţi un pic de aşteptat şi se coc cireşele – şi ajungi la locul amenajat pentru animale. Dacă aveţi nevoie de ghid, va conduc cei doi căţei frumoşi şi jucăuşi cu care ne-am împrietenit instant. Raţe mute, ponei, nişte găini imense cum eu n-am mai văzut (sunt ceva rasă care îmi scapă), purceluşi vietnamezi, un fazan, bibilici, văcuţe, o pisică iubitoare cu trei puiuţi mici de care cu greu ne-am despărţit că tare le plăcea joaca. Ne-am făcut program dimineaţa şi seara să mergem să-i antrenăm şi ne-am ţinut de el.

Mesele erau servite într-un decor elegant cu flori pe masă şi muzică plăcută în surdină. În mare parte au fost preparate tradiţionale făcute în bucătăria proprie. Micul dejun omletă cu caş în interior, foarte bună, am savurat-o în ambele zile, brânzeturi şi preparate din carne. Pe masă aveam deja lapte cald, pe care peştişorul când l-a gustat a zis „Hmmm ăsta nu-i lapte zero ce iei tu. e de la vacă adevărată”. :D Eu m-am obişnuit cu ironiile ei, şi e adevărat că aleg chestii zero să ma feresc de grăsimi, dar am savurat şi eu laptele plus de vacă adevărată. Cafeaua foarte bună şi gemul de cireşe… parcă era făcut de mama. La cină aveam de ales între două variante, în prima zi păstrăv sau pui cu cartofi, în a două zi raţă cu portocale sau frigărui de porc vietnamez cu legume. Le-am încercat pe toate şi totul a fost foarte bun. Porţiile mie mi s-au părut ideale, de fiecare dată am fost întrebaţi dacă a fost suficient. Noi nu consumăm pâine aproape deloc şi chiar şi aşa porţiile au fost suficiente. Nu îmi place risipa când e vorba de mâncare şi de fiecare dată când o arunc ma gândesc la cei care poate sunt flămânzi. Am fost cuminţi şi am mâncat tot. Pentru cei mai mâncăcioşi probabil se oferea supliment. La fiecare masă aveam pregătit câte ceva dulce: îngheţată de casă, plăcintă cu mere, un fel de brawny cu aromă de portocală în altă zi. Foarte bune, le-am devorat pe toate cu o privire vinovată. Alte băuturi n-am vrut să cer, că nimic nu urăsc mai mult decât să mă întorc cu kilograme în plus de prin vacanţe. Era prea târzie ora pentru aşa ceva. Aşa că după masa de cină se cerea un pic de sport.

S-a rezolvat cu câteva ture de bazin şi un pic de saună în zona de răsfăţ. La cerere puteţi avea parte şi de masaj. Nu ştiu cine-l face, asta am uitat să întreb. Piscina e micuţă dar se încadrează foarte bine în peisaj. Pereţii sunt frumos decoraţi cu modele florale şi geamurile imense care dau spre curte dau un sentiment plăcut de libertate. Şi mi-a plăcut că avea program non stop. Apa la temperatura de 28 de grade era numai bună de înotat. Părea foarte curată, dar avea un gust acru probabil de la soluţiile de dezinfectat. Am gustat-o forţat că au încercat ai mei să mă înece pe acolo. Nu le-a ieşit până la capăt. ;)

În holul pensiunii există câteva canapele şi mese unde îţi poţi petrece timpul. Câteva cărţi, CD-uri cu muzică, o combină pe care poţi s-o foloseşti, jocuri de societate, un loc frumos unde poţi socializa cu gazdele sau cu ceilalţi turişti. Totul este conceput în aşa fel încât turiştii să nu se simtă turişti ci în vizită la prieteni. La cerere te poţi întoarce acasă cu un coş cu bunătăţi tradiţionale preparate acolo. Foarte bună bucătăreasa. Şi tânărul Claudiu, ajutorul de nădejde al gazdelor, mi s-a părut omniprezent şi pe fază. Parcă anticipa orice dorinţă. Sau poate am fost noi previzibili. :)

Când am ajuns, am remarcat ca erau doar maşini de Bucureşti şi două de Cluj. Cred că toate familiile erau cu copii. Din ce ne spunea doamna M, proprietara pensiunii, sunt familii care revin de ani de zile la pensiune şi le cunoaşte copiii de când erau de-o şchioapă. Ce te atrage în acel loc mi se pare atmosfera, aerul autentic de viaţă la ţară combinat cu confortul oferit. Poţi să ai parte de câteva zile de relaxare totală, într-o zonă care mai păstrează ceva din aerul autentic al vieţii rurale. Iniţial am crezut că e nevoie de mult curaj să construieşti un loc în care să te bucuri de lux şi confort în apropiere de o zonă rău famată. Stând de vorba cu doamna M am recunoscut că sunt şi avantaje. Deşi e în apropierea munţilor într-o zonă cu un peisaj de poveste zona nu a fost urbanizată forţat, nu s-au construit excesiv căsuţe de vacanţă cu două trei etaje, lipseşte aglomeraţia de week-end prezentă în staţiunile montane şi mai ales pe şosele. Cu vecinii din Glod nu au avut probleme niciodată, dimpotrivă au o relaţie care se bazează pe un respect reciproc.

Zona e de poveste, iar pensiunea este foarte primitoare. Despre preţuri nu pot comenta, le găsiţi pe site-ul lor: pensiuneaferma.ro

La aproximativ 30 de km de Sinaia, poate fi un bun punct de plecare pentru drumeţii spre Peştera Ialomicioarei (aproximativ 50 km), Transbucegi, castelul Peleș şi Pelișor din Sinaia, Cheile Orzei, Lacul Bolboci. Unele trasee erau descurajant de lungi. Când dădeam de tăbliţe pe care erau trecute informaţii cu… 15-20 de ore până la un obiectiv ai mei se uitau disperaţi la mine să nu-mi vină vreo idee. :))

Până acolo noi am făcut drum destul de lung. Noroc că îmi place drumul. Din Bucureşti sunt un pic peste 100 de km. Arătaţi-le copiilor ce înseamnă viaţa la fermă. Lăsaţi-i să interacţioneze cu animalele. Încercaţi gustul laptelui adevărat. Bucuraţi-vă de tropotul cailor înhămaţi la căruţă. Gustaţi cât mai des viaţa la ţară. Nu e important cât timp aveţi. E important ce faceţi cu el. Şi dacă asta nu vă convinge, vă mai spun un secret: la ţară orele se scurg mai încet!

...

web, hai să punem şi muzică de atmosferă...

www.youtube.com/watch?v=PJeyLVSjRew

---

VIZUALIZĂRI: 5428 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI