Pensiuni Corund la 10 euro patul

TIPĂREȘTE

La Corund, parca toti patronii de pensiuni, s-au inteles intre ei si practica acelasi pret -10 euro patul. In multe locuri vei auzi aceasta expresie... "doar 10 euro patul, domnule draga, ,,"... probabil ca la prima vedere (sau mai bine zis "auzire") pare putin, dar daca realizezi ca o camera are 2 paturi, atunci mai trebuie sa adaugi inca 10 euro.

Noi de obicei ne cazam la pensiunea Fazekas, tot cu "10 euro patul", pensiune care se afla exact in centrul acestei comune vestita in intreaga tara pentru maiestria prelucrarii ceramicii negre dar mergem acolo si pentru ca ne-am imprietenit cu doamna Fazekas (Ilyes). Poate ati auzit de legenda minei de aragonit, poate ati alimentat la benzinaria "Aragonit" sau poate v-ati cazat chiar la pensiunea "Aragonit". Corundenii pe care-i vedeti azi sunt urmasii celor ce slefuiau in urma cu un secol aragonitul pentru Jiri Vecel, acel inginer ceh despre care v-am mai povestit si care a lasat ceva util in urma lui in scurta lui trecere prin aceasta lume. Ce anume? El le-a transmis multora dintre satenii din Corund taina prelucrarii artizanale a pietrei, lucru care in acele vremuri se invata doar la inaltele facultati ale batranului nostru continent. Apoi corundenii au trecut de la piatra la lut. In alte sate din jurul Corundului, aceasta indeletnicire inca "n-a prins"... "quod erat demonstrandum", cu alte cuvinte, Jiri Vecel a lasat urme adanci, numai pe-aici prin Corund!

Dupa ce-ai intrat in Corund, sat situat pe soseaua Sovata-Odorheiu Secuiesc la 18 Km distanta de Sovata, vei vedea pe dreapta un mare panou pe care sta scris cu litere pirogravate "ARCSO". Ce inseamna acest Arcso?? Vei intra intr-o curte larga, ce seamana mai mult cu domeniul unui conac decat cu o simpla curte si vei gasi acolo o pensiune (prima care iti ofera camere cu 10 euro patul), un izvor mineral cu debit mic si o legenda. Dar sa lasam istoria sa-si spuna cuvantul.

Pe vremuri, alaturi de Borsec si Valcele, Corund-ul era o statiune renumita. Apele de masa si cele sarate se gaseau aici din abundenta. Astazi au mai supravietuit doar cateva: izvorul Diomani si izvorul Arcso. Acesta din urma era vestit in intreaga Europa. Aici la Baile Arcso venea la tratament si autorul celebrelor romane “Omul de aur” si “Diamantele negre”, scriitorul Jokay Mor. Dezvoltarea cea mai mare au avut-o baile sub conducerea lui Gaspar Gyula. Inaintea primului Razboi Mondial apa de Corund se imbutelia. Dar, nimic nu e vesnic…Copiii lui Gaspar Gyula au jucat si au “pierdut” Baile Arcso la poker, care au fost scoase astfel la licitatie. "Executare silita", am zice noi azi. Le-a cumparat cel mai bogat olar din comuna, Bertalan Aron, care, intr-o saptamana, a reusit sa “rada baile de pe suprafata pamantului”, sa distruga munca de decenii a mai multor generatii de localnici: astfel, el a dat ordin sa se darame vilele, sa se “are” parcul englezesc de 10 hectare al bailor si sa se taie cei 50. 000 de brazi din jur! Au scapat ca prin minune hanul “Arcso” si o fantana cu apa minerala, aflata la nici 100 metri distanta fata de han...

Hanul s-a transformat in zilele noastre intr-o frumoasa pensiune cu camere spatioase, cu mult mobilier din lemn, cu holul si restaurantul ornate cu obiecte specifice locului, cu o terasa larga ce da inspre o curte si o parcare mare, in care-ti poti lasa masina fara grije si cu un personal de deservire amabil.

Dar astazi nimeni nu mai pomeneste de bai, apele de aici au pierdut mult teren in fata talentului mestesugarilor in prelucrarea ceramicii negre si a altor produse de artizanat. Aproape pe toata lungimea lui, Corund-ul a devenit un imens targ stradal, in aer liber, unde localnicii isi expun produsele pe care le prelucreaza in atelierele amenajate direct in curtile lor si le vand de-a dreptul in fata caselor. Fenomenul mai e intalnit si in unele orase occidentale. La parter e pravalia, in fundul curtii e atelierul iar la etaj locuieste patronul cu familia. Se pare deci ca celebritatea Corund-ului n-a murit odata cu decaderea "Bailor Arcso", ci el si-a schimbat doar “profilul”: comuna a devenit un punct de atractie turistica ce figureaza in mai toate ghidurile turistice internationale.

A doua pensiune "la 10 euro patul" este pensiunea Fazekas. Pe frontispiciul ei vezi o placa "Ilyes Mihaly, mare artizan, mester in prelucrarea ceramicii", dar nici nu trebuie s-o citesti, poate ca nu stii ungureste, caci in imensa curte interioara a familiei Ilyes (Fazekas era numele de fata al d-nei Ilyes) "iti sar deja in ochi" nenumarate obiecte de lut. Aproape in fiecare an, un grup de francezi din Bressuire, mereu altul, viziteaza aceasta expozitie cu vanzare, anul acesta vor fi acolo pe 20 august. Doamna Fazekas ne recunoaste intotdeauna si intra in bucatarie. Iese de-acolo cu o tava mare cu prajituri si cu tuica pentru barbati si lichior sau sirop de casa pentru femei sau tineri. Dupa un timp, fiecare isi alege din curtea ei cate un obiect pe care ea ti-l ambaleaza cu grije in coli de hartie alba si groasa, lipite apoi cu scotch. Si transportul e important, intr-un an, un tanar a luat o vaca din ceramica. In Corund vaca avea patru picioare iar la Bressuire, in Franta, vaca nu ramasese decat cu doua!

Camarutele pensiunii Fazekas, (pensiune de 2 stele), situate la etaj, nu sunt luxuoase dar au strictul necesar, paturi curate si grup sanitar propriu, o terasa unde poti sa-ti bei cafeaua de dimineata si o bucatarie mare la parter unde iti poti gati ce doresti. Lipseste televizorul, care mie insa nu-mi lipseste deloc, uneori e bine sa te rupi de lume pentru cateva zile! Vara sunt multi clienti pe-aici, care prefera sa dea cei 20 de euro pe-o camera si sa se "descurce" cu mancarea. De ce sa te cazezi tocmai in Corund? Pentru ca Praidul e ceva mai scump si nu e dacat la o "aruncatura de bat". Praidul are insa o salina si o piscina imensa (18x 50 metri) cu apa sarata concentrata. Din acea saramura iesi alb, indiferent ce culoare a pielii ai la intrare! Eu as propune ca toti oamenii din lume sa vina si sa faca baie aici in acesta apa, ca sa dispara odata pentru totdeuna diferenta dintre ei!

Dar sa lasam gluma la o parte! La pensiunea Fazkas, veniturile familiei nu se obtin prin inchirierea camerelor ci prin munca. Familia Ilyes lucreaza in "olarit si ceramica" cu tot efectivul, ba mai au si cativa angajati, care framanta lutul, il formeaza, il introduc apoi intr-un cuptor mare ce se afla in a doua curte, iar apoi in alta incapere, adevarati artisti ai locului, aplica pe lutul uscat, cu pensule de diferite dimensiuni, desene artizanale. Am urmarit intreg procesul, familia Ilyes te lasa sa fotografiezi, sa filmezi, sunt niste oameni foarte ospitalieri. Nu le e teama ca ai sa le furi secretele...

Si cand ma gandesc ca la Sarata Monteoru mi s-a interzis de catre portar, apoi de catre directorul strandului si apoi si de catre receptionera unui hotel ca sa fotografiez piscina cu apa sarata! Oare acest bun national subteran, ce apartine tuturor, apa sarata, a intrat in unele locuri, in propietatea doar a unor anumiti oameni? Vor avea ei dreptul, seara, la inchiderea bailor s-o duca cu ei acasa si a doua zi s-o toarne din nou in bazin?

Parasim cu regret familia Ilyes si "satul oalelor de lut" si-o pornim spre Odorhei, nu inainte de-a poposi o clipa la pensiunea "Forras" (Izvorul), pensiune de trei stele si care ne ofera promotional camere tot la 10 euro patul, dar in general ei cer mai mult. Concurenta insa ii obliga sa scada pretul, in Corund sunt foarte multe pensiuni si daca nu-ti convine una, treci drumul si gasesti alta.

Istoria acestei pensiuni insa, m-a fascinat.

Cand Corundul era inca un sat mai putin dezvoltat, in vremea comunismului, un satean sarac are ideea de a cumpara un loc de casa aici langa izvorul din capatul satului, numit Diomani. Toata lumea i-a zis ca-i nebun sa-si faca el casa acolo departe, cand putea foarte bine sa-si inalte o casa mai aproape de mijocul satului. Dar sateanul nostru o tinea pe-a lui. Terenul era ieftin si el isi construi o casa mica departe de "civilizatie", traind o vreme ca un pustnic. Apoi, in fata casei isi ridica si o mica bodega. Stia el bine de ce... Toti satenii din Corund veneau zilnic la izvorul Diomani, cel de langa casa lui, izvor cu debit mai mare decat Arcso, ca sa-si umple sticlele cu apa. minerala. La izvor, satenii, luandu-se cu vorba, mai intrau si pe la bodega "la una mica" sau la o bere... Afacerile i-au mers bine omului nostru, cu timpul a reusit sa-si ridice o pensiune. E cea mai mare din Corund. Si inca se mai extinde. Si cum e de la sine inteles, pensiunea lui poarta numele de "Forras" (Izvorul).

Un izvor milenar si o idee buna, poate aduce prosperitate, aici pe meleagurile Corundului.

Dorgo

(PS. -aprecierile sunt facute pentru pensiunea Fazakas)

---

VIZUALIZĂRI: 4087 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI