In cautarea viselor

TIPĂREȘTE

Minivacanta de Rusalii a fost prilej de a ne implini dorinta de a junge in zona Dunarii, la cazane. Am socotit cam cate zile ar fi necesare sa vedem cate ceva si sa nu “alergam” intre casa si sud-vestul tarii si pe langa zilele libere am mai adaugat ceva din concediu.

Perioada era stabilita, grupul stabilit (eram trei familii din trei orase diferite), urma sa gasim cazarea. Si cam de fiecare data responsabila cu cautarile si rezervarile sunt eu, asa ca am inceput. Sa fie aproape sau chiar pe malul Dunarii, sa ne ofere ceva confort, sa nu fie foarte scump, sa fie intr-un loc frumos, …

Pe malul Dunarii nu s-a mai putut, asa ca am extins aria de cautare si am ajuns pe malul Cernei, la pensiunea “Cuibul Viselor”, din Herculane.

Am cercetat putin ce se scrie despre pensiunea in cauza, am consultat (in mod democratic) grupul si am hotarat (tot democratic) ca voi rezerva 3 camere, pentru 4 nopti. Cu cazare asigurata (partial, pentru ca noi, eu si sotul am mai avut o cazare, la dus, in Sibiu si una, la intors, in Toplita -vezi impresii Pensiunea Banffy), cu o schita de traseu am asteptat vacanta!

La data stabilita, din cele trei zari, ne-am adunat in apropiere de Herculane gata de explorat zone noi.

Pensiunea “Cuibul Viselor” este situata, asa cum spuneam, pe malul Cernei. Este un ansamblu de cladiri, probabil construite in momente diferite, dar orecum integrate intr-un tot ce are in centru gradina cu flori si un pavilion unde poti asculta pasarile, la vreme de seara, la unpahar cu vin.

Pensiunea este gandita in asa fel incat 2-3 camere sa aiba si o zona de relaxare in aer liber, o terasa, un foisor… Cele trei camera ale noastre aveau “repartizat” sau noi ne-am insusit foisorul. Intr-o singura seara ne-a fost “uzurpat”de un alt grup.

Curtea, destul de ingrijita, cu multe flori si plante decorative, cu leagane si banci, continua cu zona de pe malul apei, unde te poti relaxa sau face plaja. Locul este superb! Tot in curte se afla si o bucatarie comuna (unde ar trebui facut curatenie mai des!) dotata cu vesela si tacamuri si unde ai posibilitatea sa gatesti, daca vrei sa te simti ca acasa. Noi, fetele, nu am vrut!

Camera noastra, foarte spatioasa, cu un pat dublu, noptiere, veioze, un dulap mare, o masa mare cu patru scaune, o canapea (probabil extensibila) dar cu un usor aer de neglijenta in intretinere si usor chicioasa.

Baia deasemenea spatioasa dar fara cabina de dus sau perdea, bateria de la chiuveta cu mici probleme, iar usa cu manerul legat cu sarma, probabil de turistii din seria trecuta. Improvizatia de la usa nu a tinut mult si intr-o seara am ramas blocata in baie. Noroc ca sotul era in camera si cu putin efort a reusit sa scoata usa din balamale si sa-si “elibereze printesa din turn”

Despre curatenie aproape de bine. Buna intentie exista. In fiecare zi camerista intra in camera, aspira, lua gunoiul, ne-a schimbat prosoapele si chiar lenjeria.

Apa calda se cam dadea cu portia si de vreo doua ori am facut dusuri reci, la propriu.

Pensiunea dispune si de restaurant, dar noi doream doar micul dejun, pentru care plateam separat si nici nu era prea variat, o omleta subtirica, o bucatica de branza, ceva gem si unt, iar cand am vrut o rosie a fost agitatie mare si in final am primit cate o jumatate. Inafara de micul dejun am mai mancat o data si ne-a fost de ajuns. Am asteptat mult pana a luat comanda si mai mult pana ne-a adus mancarea. Ospatarul era atat de chinuit incat ne venea sa facem si noi ceva sa-l ajutam si am si facut. Am facut putina curatenie pe masa. Pe jos a ramas asa in asteptarea unor vremuri mai bune. Ori nu aveau personal suficient ori curetenia nu era punctul forte. Uneori aveai impresia ca nu ii intereseaza sa fie totul bine, dar aveau de partea lor frumusetile naturii.

Una peste alta am stat 4 nopti aici, unde, nu pot spune ca a fost rau, dar se putea mult mai bine. Ca localizare este excelent, pe malul apei, cu ceva curte, cu posibilitatea de a gati, aproape de zonele de vizitat.

Si noi chiar am umblat. Plecam dimineata si ne intorceam seara. Zona este binecuvantata de Dumnezeu, dar neglijata de oameni. Sper sa ma invrednicesc si sa va povestesc cate ceva de drumurile noastre in aceasta minunata zona, care merita mai mult!

---

VIZUALIZĂRI: 2015 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI