La Cristina

TIPĂREȘTE

Cum vacanța de 1 Decembrie a venit cu vreme încă bună, am pus ceva bagaje în mașină pentru tot “familionul” și am plecat pe A1 și A10… evident spre Alba Iulia.

Numai că, fiind o destinație prea cunoscută și bifată de încă două ori anul ăsta, am spus “pas” și am continuat drumul spre Tg Mureș, în căutarea ultimelor castele și conace de pe cursul superior al Mureșului. Sau a ce a mai rămas din ele. Este privilegiul acestui râu de a fi oglindit in timp cele mai multe și mai frumoase bijuterii arhitectonice, datorită abundenței și civilizației superioare din provincia transilvană.

Pentru cazarea în Tg Mureș am reținut două camere la Pensiunea Cristina, situată așa cum ne-am dorit - nici în centru să nu închidem un ochi, dar nici departe de buricul târgului, să ne putem deplasa “per pedes” . Aplasată reletiv la strada principală (Gh. Doja), în cartierul Dâmbul Pietros, locația nu are curte interioară așa că parcarea se face cu două roți pe trotuarul adiacent, cât mai lipit de perete… eventual cobori pe ușa din dreapta.

Am fost primiți la recepție de un domn jovial, iar după formalități am primit camerele 7 și 8, față în față, la mansardă.

Prima impresie - destul de bună, curățenie și un miros plăcut în ciuda faptului că mobilierul și toate celelalte nu mai sunt la prima tinerețe. Camerele, una matrimonială și cealaltă twin, ocupată imediat de copii, erau mici dar cochete, cu tot ce e nevoie. La fel și baia, dar o să detaliez imediat când voi face referire la plusurile și minusurile locației. Am stat aici două nopți, deh! Despre oraș doar amintesc, vizita cetății și concertul de 1 Decembrie cu puternic accent patriotic. Până și invitatul special era tot român. Bine, nu-l cunosc că era “mascat” , da' după vorbă era născut clar dincolo de Prut. Și mai avea ceva patriotic, că-i tot dădea înainte cu “oh, oh, eroina” !

A doua zi am hălăduit pe un traseu aproximativ Sângeorgiu de Pădure, Praid, Sovata, Reghin și revenirea în Tg Mureș. Punctez doar impresia de la Praid: dragii mei, se grămădeau vreo 3-4 mii de suflete în subteran de ziceai că-i adăpost antiatomic. Nu mai vorbesc de ce hărmălaie era... că-ncepuse să pice sarea din tavan. Iar ca să iei act de “testul supraviețuirii” plăteai 50 de lei de căciulă.

Revenind la cazare e de menționat că în preț intră și un mic dejun. Doar micul dejun se putea servi, așa că cină obligatoriu în oraș. Noi am intrat la Grădina de Vară pentru cină si pentru a face în ciudă celor 2-3 grade. Recomand cu căldură acest restaurant. În interior era cald și plăcut așa că “țoala jos și freacă-te pe burtă” . Micul dejun de la pensiune este îndestulător dar fără a emite pretenții, mă rog, ce poate oferi o afacere de familie. Când doamna ce servea nu mai făcea față ritmului de clienți la mic dejun, lansa un S. O. S. către o față responsabilă cu curățenia. Aceasta trântea mopul și găleata, își trăgea un șorț și salva situația. Aș recomandă ceva sucuri și ceva fructe de sezon măcar- cât să coste și alea?! Că de lapte și cereale m-am lămurit!

În camere a fost destul de cald, dar am îndoieli dacă ar fi fost mult mai frig pe afară. Aerul condiționat există dar nu l-am probat din lipsa de telecomandă. Bine, nici n-ar fi fost cazul. Tv-ul, un lcd de 22” , făcea și el ce putea, strangulat de lipsa unui semnal bun de antenă. Se pierdea semnal din lipsa de masă, așa că imaginea era zgomotoasă. Patul ok iar perna și lenjeria curate, chiar încă cu miros de balsam. Un dulap standard, o măsuță cu două scaune și un frigider completau mobilierul. Un plus pentru fierbător și câteva pliculețe de ceai și cafea solubilă.

Baia, la rândul ei, își atingea scopul cu toate că se vedea că era ceva timp de când a fost folosită prima dată. Un plus pentru paharele în folie și uscătorul de par. Ca o sugestie - poate ar fi bine să se gândească propietarii să elimine perdeaua de duș, care nu face decât să ude podeaua suplimentar. Poate un perete despărțitor ar fi mai ok, chiar și de plastic. Am avut o senzație tare nașpa când, învârtindu-mă pe sub duș, acea perdea de nailon, rece, mi s-a lipit de buci. Și poate mai “uitați” și câte un pliculeț de șampon sau gel de dus măcar. Nu oricine își aduce de acasă!

Una peste alta ne-am simțit bine la “Cristina” și e o locație de luat în calcul la trecerea prin Tg Mureș, situată la 5 min de gară și 15 de centru. Recomand, dacă nu aveți pretenții deosebite, deși, pentru ce oferă, prețul nu e prea mic. Da ce mai este ieftin în ziua de azi?!

Se vede ca e o afacere de familie si personalul nu e deprins cu micile trucuri hoteliere.

Obiecte invechite, desi se vad eforturi de a le tine la zi.

Se poate mai mult la micul dejun (fructe, cereale, lapte, sucuri). Eu stiu ca toate implica un alt buget, dar clientul multumit revine.

La 5 minute de gara si 15 minute de centru.

---

VIZUALIZĂRI: 275 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI