Pensiunea Cristal Tulcea

TIPĂREȘTE

Pe la începutul lui august, nepoții noștri din Bacău, dornici de pește mult, bun și gătit tradițional pescărește, ne fac o invitație de a petrece câteva zile în Delta Dunării.

Cum nu mai fusesem prin Delta Dunării de vreo 25 de ani, nu am rezistat tentației de a da curs convocării, urmând să avem cazare în Tulcea și plimbare cu șalupa, pe Dunăre, cu un dejun copios la Mila 23.

Rezervarea pentru cazare a fost făcută la Pensiunea Cristal, situată pe str. Păcii nr. 174. Alegerea acestei locații s-a făcut în urma unor recomandări făcute de niște prieteni de-ai nepoților, dar și pentru că proprietarul pensiunii dispunea (ca mulți alții din Tulcea) și de șalupe care ne puteau asigura plimbarea pe canalele Dunării. În plus am avut masa asigurată all-inclusiv.

Construită pe o mică înălțime (parte a celor 7 coline pe care este amplasat orașul Tulcea), diferența de nivel față de stradă fiind de cca. 2,5 – 3 m, având 3 niveluri, locația dispune și de parcare proprie în curte (pentru 8 - 9 mașini).

Toate problemele pensiunii: curățenie, masă, aranjarea camerelor, sunt rezolvate în general de membrii familiei (părinții și 3 copii), apelându-se uneori la personal extern (pentru pregătirea mesei sau pentru excursiile cu șalupa). Poate că așa s-ar explica faptul că uneori curățenia nu era chiar perfectă, însă am apreciat strădania lor de a ne simți bine.

Și pentru că veni vorba de cum ne-am simțit, aș da un 10+ felului în care am fost tratați: cu multă atenție, cu o amabilitate extraordinară, figurile lor arătând cu adevărat că se bucurau că le suntem oaspeți.

Despre camere

O notă bună pentru camerele pensiunii: mari, spațioase, mobilier din lemn, paturi matrimoniale generoase, încăpătoare pentru orice gabarit, aer condiționat, Wi-Fi de bună calitate, televizor cu ecran plat, diagonală suficient de mare pentru a asigura o bună vizionare cam pentru orice ochi. Baia, la fel, încăpătoare, dotată cu tot “tacâmul” : prosoape, șampoane de duș și păr, uscător pentru freză (nu a fost cazul meu că mai am freză doar de-un duș).

În afară de aceste dotări în fiecare camera sunt postate tablouri frumoase dar și icoane pe lemn foarte valoroase, pictate după vechea tradiție de artă bizantină, în tempera având aplicate pe fundal foiță de aur, toate fiind realizate de mama patronului pensiunii, o foarte cunoscută și apreciată pictoriță de icoane pe lemn din Tulcea.

Un aspect neplăcut a fost cel legat de mirosul dezagreabil de mucegai (am înțeles că în alte camere era și mai rău) de la canalizare. Însă nu le găsesc o vină gazdelor deoarece se pare că tot orașul Tulcea are mari probleme cu canalizarea.

Despre “de-ale gurii”

Ziceam mai sus că am mâncat la pensiune dimineața, la prânz (când eram în oraș) și seara. Mâncarea gătită a fost foarte gustoasă, preparatele din pește fiind cele mai așteptate de noi. Pe când eram în drum spre Tulcea, nepoții noștri au fost sunați de patron și i-au întrebat ce dorim să mâncâm seara când vom ajunge acolo. Răspunsul a fost clar și fără echivoc: “pește, pește, pește! ” .

Acuma să nu credeți că meniul nostru a fost numai de pește. Însă era normal ca, venind aici, să ne astâmpărăm pofta de pește gătit după rețete cu specific local: ciorba pescărească, saramura, etc. În prima zi cina a fost stropită bine de un vin al casei, alb, destul și … gratis (a fost din partea casei).

Micul dejun a fost îndestulător, cu preparate “tradiționale” de la super-market, cu o cafea preparată de mezinul familiei (care la 10 ani muncea cot la cot cu restul familiei), bună, gustoasă și făcută la espressor.

Meniul uneia dintre cine a fost pe bază de grătar de pasăre și cartofi prăjiți (ne-am dorit mult această combinație), iar la băuturi berea a fost la putere.

Una peste alta am mâncat bine, destul și pe saturate.

Despre altele

O parte mai puțin plăcută este legată de faptul că străzile, trotuarele în oraș, faleza ca în “buna” tradiție românească, sunt “praf” , așa cum sunt în multe alte localități.

Și ca să nu fie un final chiar așa pesimist, așa lăuda puțin zona de agrement “Lacul Ciuperca” , acolo unde ne-am întâlnit, pe fugă, cu bunul amic Dan P. (alias KSV în familia AFA). Ansamblul de fântâni al lacului ne-a amintit de o zonă extrem de frumoasă, vizitată acum 2 ani, Lacul Leman din Geneva.

Drumuri bune și excursii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 994 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI