Ospitalitate tipic maramureseana

TIPĂREȘTE

Am fost cazati la Pensiunea Cremona in iulie 2007, cand am avut ocazia (unica, as spune) de a ajunge in celalalt capat al tarii, in Maramures. Am fost primiti cu renumita ospitalitate maramureseana, iar gazdele au facut totul ca sa ne ofere un sejur de care inca ne mai amintim cu mare placere si acum.

Pensiunea este usor accesibila, fiind foarte aproape atat de gara, cat si de aeroportul din Baia Mare. Se afla in vecinatatea pietei Izvoarele (lucru pe care l-am vazut atunci si ca pe un mare avantaj, pentru ca puteam sa mai facem diverse cumparaturi din apropierea "casei", dar si ca un dezavantaj, pentru ca, la intoarcerea din diverse excursii, trebuia sa traversam o zona foarte aglomerata si murdara, cu mirosuri nu tocmai placute, in conditiile unor temperaturi extrem de ridicate).

Pensiunea este de o curatenie exemplara, avand camere spatioase, care iti ofera tot comfortul necesar (am stat intr-una din camerele cu baie proprie). Noi am avut chiar camera de langa piscina, lucru care, banuiesc, n-ar fi fost tocmai placut in cazul in care s-ar fi gasit multi amatori de balaceala. Dar atat noi, cat si ceilalti clienti ai pensiunii din perioada respectiva eram foarte amatori de excursii, preferand sa sfidam canicula si piscina admenitoare, in favoarea descoperirii catorva din minunatiile zonei. (In ultima zi a sejurului, fiind prea obositi si nedorind sa ratam ocazia, am petrecut totusi o dupa-amiaza foarte placuta la piscina).

Masa era foarte variata, cu preparate traditionale si nelipsita palinca (aviz amatorilor si celor care stiu sa o aprecieze). N-am luat niciodata pranzul la pensiune, din simplul motiv ca nu ne aflam in preajma la ora respectiva, dar cina era la fel de bogata si satioasa ca o masa de pranz (nesanatos, dar greu de refuzat, mai ales dupa o zi intreaga de colindat :)). Intr-una din seri ni s-a pregatit chiar un gratar in gradina din spatele pensiunii, intr-o ambianta rustica extrem de placuta.

Gazdele ne-au sfatuit cat au putut de bine in alegerea obiectivelor de vizitat (deloc putine la numar), recomandandu-ne traseele cele mai bune pentru a vedea cat mai multe lucruri.

Am tot incercat sa-mi amintesc ceva ce nu mi-a placut la pensiune, dar nu am reusit. Stiu ca si atunci am plecat foarte incantati de acolo, bucurosi de a fi cunoscut astfel de oameni, dorindu-ne foarte mult sa revenim, dar, in acelasi timp, constienti ca acest lucru nu va fi posibil prea curand.

Daca as putea sa schimb ceva, probabil ca as schimba aspectul salii de mese, care aduce prea mult a cantina (imaginati-va insa o cantina foarte curata).

P. S. Pozele atasate sunt din 2007. Intre timp, asa cum am vazut pe site, pensiunea a fost renovata, atat interiorul, cat si exteriorul (chiar si piscina) aratand putin altfel. Am decis totusi sa atasez aceste poze, pentru a ilustra review-ul.

@webmaster: Stiu, iar o sa-mi spuneti ca e "poveste veche". In apararea mea, declar ca e ultima "poveste veche" pe care o relatez, asumandu-mi si riscul de a nu primi puncte pentru acest review. Tot in apararea mea, sunt convinsa ca, daca s-au schimbat, lucrurile s-au schimbat in (si mai) bine. Daca ar fi existat un alt review pentru aceasta unitate, probabil ca nu l-as mai fi scris pe al meu. Dar am considerat ca este o recomandare utila pentru cei care ajung prin acele locuri, mai ales pentru aceia care, ca si noi la vremea respectiva, nu cunosc deloc zona.

---

VIZUALIZĂRI: 1734 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI