Rasfat la Conacul lui Maldar

TIPĂREȘTE

In primavara lui 2013 am ajuns, in urma achizitionarii de pe un site de reduceri (bine ca mare parte au disparut, ca multe tzepe puteai sa-ti iei), in frumoasa zona Horezu, la o veche cula olteneasca restaurata si reconditionata minunat, in care acum functioneaza un conac-hotel, Conacul lui Maldar.

De data asta, nu mi-am luat vreo tzeapa, pentru ca locul in care am ajuns a fost absolut minunat, motiv pt care vreau sa vi-l impartasesc si voua.

Pentru cine nu stie, culele sunt niste cladiri intarite, cu parter inalt si scara interioara, intalnite mai ales in sud-estul Europei si locuite de boierii din zona; ele aveau si rol de locuinta, dupa cum am spus, dar si de aparare, marea majoritate avand si un fel de turnulet cu metereze. La noi in tara, cele mai multe dintre cule se afla in zona Olteniei, frumoasa Cula Greceanu fiind cea mai cunoscuta.

Numele vine de la un ostean de-al lui Mihai Viteazul, Maldar (unele legende spun ca Maldar era doar o porecla, care ii venea de la faptul ca familia lui statea pe un maldar de bani), care s-a indragostit de fiica unui tatar si impreuna au fugit si s-au refugiat in zona…

Conacul se afla in satul Maldarasti, intre dealurile Olteniei, la cativa km de Horezu si poate si faptul ca, desi am fost acolo la inceput de aprilie, vremea a fost deosebit de prietenoasa cu noi, astfel incat ne-am bucurat pe deplin de cerdacul si pajistea domeniului. Nu este un conac mare, avand doar 15 camere, ceea ce pt o unitate de turism nu e cine stie ce, dar grija cu care a fost restaurata si banii care este evident ca s-au investit acolo de catre doi iubitori de istorie si frumos (s-a vehiculat chiar suma de 1 million de euro) se vad fara prea mare efort.

Mobilierul este original, vechi si foarte frumos reconditionat, de asemenea scoartele, obiectele de decor, pana si perdelutele cu dantela si asternuturile care parca sunt scoase din scrinul bunicii te poarta intr-o lume de poveste.

Noi am avut inclus doar micul dejun, dar am mancat si cele doua cine la conac, trebuie sa specific ca nu au un restaurant propriu-zis, adica nu puteai servi a a carte, ci exista un meniu-bufet, foarte gustos si cu pretentii de bucatarie fina, la un pret fix. In timpul zilei ne-au intrebat daca servim masa la ei, am fost de acord, nu a fost cazul la noi, dar sunt convinsa ca daca anunti din vreme diverse probleme, cum ar fi alergii sau interdictii alimentare, daca esti vegetarian sau tii post- se gaseste intelegere. Cel putin asa era atunci cand am fost noi, nu stiu daca s-a schimbat ceva intre timp.

Camera noastra, cu pat dublu, dar destul de ingust, foarte comod totusi, cu un mobilier vechi foarte frumos, nu poate fi descrisa mai bine decat o vor face pozele, va invit sa le vizionati. Toate camerele au nume proprii, cum ar fi Domnita Ruxandra, Voichita, Lia Ciocarlia samd

Baie dotata cam cu tot ce trebuie, cald si bine in camera.

Holurile, micul living cu semineu, toate nisele si separeurile sunt decorate cu o mare grija pentru detalii, astfel incat atmosfera este aproape ireprosabila.

Restaurantul se afla intr-o cladire separata, iar dupa cina sa stai sa bei un pahar de vin pe cerdacul acesteia, pe niste lavite vechi-este o adevarata desfatare. Totul si in restaurant, de la decoruri pana la mobilier si vesela poarta patina lucrurilor vechi si originale (pahare de cristal, tacamuri argintate etc) Doamnele care ne serveau, imbracate ca niste jupanese de pe vremuri, foarte dragute si prietenoase, se incadrau perfect in peisaj. Micul dejun era un mare dichis si cuprindea multe bunatati, marea majoritate facute in casa, de la dulceturi, zacusca, branzeturi si mezeluri locale, pana la prajituri si paine de casa.

Dimineata luam masa pe pajiste, langa piscina. Piscina este mare si ingrijita, dar evident ca in aprilie nu se punea problema de baie, in ciuda vremii foarte frumoase.

Conacul are parcare proprie si, desi pare din vremuri de legenda (si chiar este!), dispune de toate facilitatile vremii moderne (POS, internet, mica sala de conferinte, parca la demisol). Desi nu este intr-o zona consacrat turistica (mai bine!), de aici se pot vizita diverse obiective: orasul Horezu, casa memoriala IG Duca (o sa incerc sa pun un review separat, merita), cula pictoritei Olga Greceanu, o splendoare care am vazut cu tristete acum cateva zile la TV ca ar fi de vanzare, nu foarte departe se afla si pestera Polovragi, pestera Muierii, Manastirea Polovragi, Manastirea Arnota sau Manastirea dintr-un lemn, cheile Oltetului, ar mai fi multe de facut, dar am enumerat doar ce am facut noi intr-unul din cele mai frumoase week-end-uri petrecute in tara noastra.

In concluzie, este o locatie cu staif, asa cum ar trebui sa existe mai multe in tara noastra, pe care o recomand cu multa caldura si in care de-abea astept sa ma intorc... in luna mai, ca deja am rezervat :)

Sper ca cei care ajung acolo in urma recomandarilor mele sa nu fie dezamagiti, dar daca totusi vor fi, sa nu ma bodogane pe mine :-)!

Va invit sa savurati pozele, daca am uitat ceva voi adauga la poze sau la ecouri.

---

VIZUALIZĂRI: 3107 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI